Enervant (26)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

40.

În fața tribunalului așteaptă alți jurnaliști, observându-l pe Maestru venind, i se reped în întâmpinare cu microfoanele ațintite spre el, dar se opresc și aceștia văzând modul cum și colegii lor îl urmează în liniște. Așa că Gustav poate intra ne-stingherit în clădire. Dintr-o nișă apare și Edi, însă se retrage și el. În drum spre cabinetul său, Gustav este salutat de mai multă lume. Acum simte că a atins apogeul carierei sale. Apo-geul? Adică punctul culminant? Asta înseamnă că din vârf ur-mează coborâșul. Un nor îi întunecă fața, dar el încearcă să-și mascheze sentimentele: ajunge să arăți și cea mai mică slăbi-ciune și lupii sar în haită asupra ta. Homo homini lupus! Așa că nu lasă să i se vadă supărarea și încearcă să se bucure de pre-zent, răspunde la saluturi și intră în biroul său. (Și biroul său poate fi socotit drept un simbol al piscului la care a ajuns: du-pă ce a refuzat și funcția de președinte al tribunalului și cea de decan al baroului, i s-a oferit o încăpere singur, fiind unicul avocat din tribunal care are o asemenea onoare. Și nici nu e s-te o singură încăpere, într-un mic antreu, a putut aduce aici și o secretară și doi stagiari. Asta cu toate că are Cabinetul de Avocatură Doctor Gustav R. Propp chiar vizavi de clădirea tri-bunalului. Cei ce-l caută, la fel ca toate cunoștințele, văd din prima clipă că Maestrul se găsește la un standard înalt, un standard care pretinde maximum de respect. Respect pe ca-re-l și primește. Plus că să ai două cabinete cu secretare și tot tacâmul atât de aproape unele de altele dovedește cât de soli-citat este Maestrul, așa că nu e de mirare că poate fi atât de greu abordat. Cum să nu te înclini în fața unei asemenea per-sonalități?)

Unul dintre stagiari, Relu, este ambițios, celălalt este fe-meie, Iudith, o fată convinsă că are un trup cu suficiente avan-taje pentru o carieră de succes. Relu este ambițios și conside-ră că simpla apartenență la echipa Doctorului Gustav R. Propp este o etichetă uriașă pentru un proaspăt licențiat. Amândoi – și Iudith și Relu – nu greșesc în speranțele lor: Relu se postea-ză drept cerberul care selectează cine poate să fie apărat de Maestru, iar Iudith poate înmuia doar și cu trupul inima celui mai ciufut judecător. Acum, cei doi sunt trimiși să vadă când va trebui Maestrul să se prezinte în fața instanței. Un proces are loc în Sala 24, două în Sala 13. În Sala 24, Președintele a aflat că Maestrul are programată o conferință de presă la ora unsprezece și ține cont de acest lucru. În Sala 13, Președintele nici nu vrea să audă de o altă programare decât cea afișată la avizier.

Maestrul trece de secretară și de stagiari și intră în încă-perea numai a lui. După ce închide ușa în urma sa, masca demnă îi cade. Chiar dacă oamenii n-au sesizat momentul său de slăbiciune, el se simte sleit de puteri, numai bun de sfâșiat de fiarele din jur, și – colac peste pupăză – i-a simțit momen-tul slab scorbura din coșmar: fără nicio legătură cu clipa de fa-ță, limba i s-a întors prompt la dintele cariat. Ceea ce i se în-tâmplă este îngrijorător: a dormit toată noaptea, este abia di-mineața și totuși resimte oboseala aceasta crâncenă! Și asta când îl așteaptă o zi atât de complicată, o zi ce încă nici n-a în-ceput cu adevărat.

Fiecare problemă apărută în starea de veghe se rezolvă, nu spune și vechea zicală că timpul vindecă orice? Dar în somn nu există timp. Gustav se simte sleit de puteri, numai bun de sfâșiat de fiarele din jur, dar „fiarele” rămân în cabine-tul avocatului, pe când în vis apar cu totul alte făpturi. Mult mai malefice! Gustav stă în jilțul comod din spatele biroului, dar, de fapt, este paralizat acolo: nu mai e în stare de nici o mișcare. E în jilțul comod din cabinetul său, dar vede cu groază că este și în scorbura din coșmar. Cine naiba l-a pus să intre în copac? Cine? Păi, chiar naiba! Și, parcă n-ar fi destul, în loc să încerce să se întoarcă, chiar dacă ar putea s-o facă mergând cu spatele, înaintează în spațiul tot mai îngust. Iar când încearcă totuși să facă un pas înapoi, îl simte pe dracul în spatele său, împiedicându-i orice mișcare spre intrarea/ieșirea din copacul găunos. Simte diavolul fără să-l poată și vedea, fiindcă strâm-toarea este atât de mare încât nu-și poate întoarce capul. Plus că dracul a obturat și lumina cu corpul său și în scorbură e în-tuneric. Gustav scoate un strigăt, strigătul prin care micul Gusti și-a căutat bunicii din mijlocul tufișului, cu patruzeci și opt de ani în urmă. De fapt nu strigă, nici acum, la fel cum nici atunci, țipătul nu-i iese din gură. Și chiar dacă i-ar ieși, niște lo-vituri puternice în coaja copacului i-ar acoperi vocea.

De data asta nici nu se supără și nici nu se enervează că i-a fost întrerupt somnul, chiar dimpotrivă! De fapt, cei doi sta-giari – Iudith și Relu – i-au bătut la ușă ca să-l anunțe că trebu-ie să meargă în Sala 24 pentru o cauză, apoi în Sala 13 pentru alta. Pentru a treia, dacă aceea va ajunge la rând chiar în tim-pul conferinței de presă, îl va înlocui Relu sau Iudith, după cum va decide. Fire-ar să fie! Spețele care urmează imediat sunt ce-le la care nu vor avea loc decât amânări, îi spune lui Relu ce trebuie să invoce pentru ca și acel al doilea caz să fie amânat. Pentru speța de la 13, pe care Președintele nu vrea s-o aducă înainte de ora unsprezece, Maestrul o trimite pe Iudith în ar-hivă pentru a verifica dacă Maestrul își amintește exact formu-larea care s-ar putea exploata. O roagă să vină cât de repede pentru ca, în funcție de ce va găsi acolo, să-i spună cum va tre-bui să pledeze în sală. Totul se întâmplă întotdeauna într-un ritm nebun, Gustav e obișnuit cu acest lucru, nu-l enervează fi-indcă știe că doar avocații foarte solicitați au parte de așa ceva. Avocații foarte solicitați, deci cei mai celebri, cum să te ener-veze că ești socotit celebru? Iar Maestrul Doctor Gustav R. Propp chiar e celebru, iar după ziua de ieri… Își îmbracă roba și iese pe coridor: parcă e mai multă lume ca oricând în ziua aceea la tribunal. Chiar și „cunoscutul comentator Jasper Rol-land” îi vine în întâmpinare și-i întinde mâna. „Păi, nu a spus aseară, în fața camerelor, cunoscutul comentator Jasper Rol-land că gestul meu seamănă flagrant cu o trădare a clientului pe care doar de formă îl reprezint. Dar, mai ales, n-a întrebat «cunoscutul comentator Jasper Rolland» dacă o fac din pro-prie voință ori pentru că sunt convins că dreptatea se află de partea cealaltă? Ba, a mai cutezat să declare cu subiect și pre-dicat că aș fi fost cumpărat de o anumită mare companie care se află în spatele SABOLEI”. Unul dintre secretele marilor suc-cese ale Maestrului Doctor Gustav R, Propp este acela că are o memorie ieșită din comun. De pildă, în pledoariile sale, nu are nevoie să aibă hârtii în față: este capabil să reproducă pe de rost – și chiar la momentul potrivit – citate întregi din cărți, din tratate, din depozițiile martorilor, din pledoariile oponen-ților. Așa că-și amintește perfect și mizeriile debitate de „cu-noscutul comentator Jasper Rolland” la o emisiune pe care au urmărit-o mii și mii de telespectatori, emisiune reluată parțial și în totalitate încă de două ori! Iar acum individul vine cu mâ-na întinsă spre el. Desigur, imediat apar lângă ei și câțiva foto-grafi și doi-trei operatori. Îi va accepta o strângere de mână Maestrul celui care l-a atacat atât de puternic?

Maestrul știe că gestul pe care-l va face – fie că va accepta strângerea de mână, fie că o va refuza – va sta la baza altor numeroase comentarii. „Cunoscutul comentator Jasper Rol-land” este o vulpe bătrână și a provocat acest moment, știind și el că gestul ar putea deveni viral și că va avea prioritate pe toate canalele. Totul n-a durat decât o clipă, doar că Maestrul nici n-a avut nevoie de mai mult timp pentru a găsi mișcarea cea mai favorabilă, chiar dacă și cea mai neașteptată: în loc să strângă mâna ce i s-a întins, dreapta lui Gustav s-a îndreptat spre dreapta lui Jasper Roland, dar în loc să se împreuneze cu aceasta, a urcat spre fața „cunoscutului comentator” și l-a mângâiat protector pe obraji. Era de parcă i-ar fi spus: „Copi-lașule, ești prea mic să te pui cu mine, oricât ai fi de obraz-nic!”. Și, într-adevăr, peste doar câteva minute, pe mai multe canale de televiziune scena a fost preluată drept BREAKING NEWS și a devenit virală și pe internet.

Maestrul Doctor Gustav R. Propp este într-adevăr un Ma-estru. Tocmai a câștigat în mod absolut strălucit o repriză.

Reporterii au preluat momentul, au rămas pe loc și au în-cercat să mai obțină și alte trufandale. Maestrul le -a făcut un semn cu mâna și le-a spus „La unsprezece!”. După care i-a lă-sat pe coridor și a intrat în Sala 24. Consilierul municipal Ro-bert Stock, mâna dreaptă a domnului Primar, a început să aplaude.

Primul care a părăsit câmpul de luptă a fost „cunoscutul comentator Jasper Rolland”. Ceilalți jurnaliști au rămas pe loc. Maestrul Doctor Gustav R. Propp poate oricând să ofere un subiect de presă fierbinte.

Din tribunal, de la fereastră, se putea vedea că vizavi, în fața cabinetului unde va avea loc conferința de presă s-a adu-nat deja foarte multă lume. Doi polițiști se ocupă cu păstrarea ordinii. Nu e încă nici ora zece.