Englezii îl fac praf pe Răzvan Burleanu  

Posibila candidatură a lui Răzvan Burleanu la funcția de șef al UEFA împotriva slovenului Aleksandr Ceferin, enunțată de The Independent, a fost comentată de Inside World Football. După o analiză extrem de riguroasă, englezii pur și simplu șterg pe jos cu boss-ul FRF despre care spun că este un personaj care nu are forța, nici credibilitatea de a se afla în fruntea forului european. Este un articol extrem de amplu, un adevărat rechizitoriu la adresa lui Burleanu, insularii neavând nici un fel de menajament pentru că ei privesc totul detașat, din afara sferelor de influență care întorc altfel lucrurile pe plai mioritic.

Ca și cum fotbalul nu ar avea alte probleme – între un președinte de club turc care a agresat un arbitru pe teren și VAR-ul transformat în cea mai detestată nouă tehnologie care distorsionează rezultatele din fotbal – o proclamație inedită și uluitoare a emanat săptămâna aceasta din patria lui Vlad Țepeș, România.

Vestea a fost relatată într-o revistă englezească, fapt care confirmă încă o dată că Bram Stoker nu a fost singurul englez îndrăgostit de Transilvania.

Acolo, pe dealurile îndepărtate și înfricoșătoare împodobite de Castelul Bran (unii îi spun Castelul lui Dracula, care, de asemenea, este o invenție englezească), șeful cel bun (el crede că cel trimis de Dumnezeu) al Federației Române de Fotbal, un tehnician nu prea finuț pe nume Răzvan Burleanu, a declarat săptămâna aceasta că este pregătit, dispus și capabil să îl provoace pe președintele UEFA, Aleksander Ceferin, în 2027. Deși nimeni nu i-a cerut…

Se pare că iubitorul de Burlesque (trebuie să fie, în ritmul ăsta…) nu este un împătimit al lui Sun Tzu, care a scris în «Arta războiului» că «Strategia fără tactică este cea mai lentă cale spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul dinaintea înfrângerii». Tânărul Burleanu nu cunoaște niciuna dintre ele, mai ales că «strategia» lui, dacă a existat una, are toate caracteristicile unei «ejaculatio praecox» tradusă într-o preluare a puterii – o propunere deloc satisfăcătoare în oricare dintre contexte.

Burleanu s-a declarat viitorul președinte al fotbalului european (De ce? Cine a vrut să știe?), presupunând că va obține automat votul celor 55 de membri ai Confederației Europene în cazul în care Ceferin nu poate / nu candidează din nou în 2027. Ceea ce se pare că nu a verificat mai întâi, este dacă Ceferin se va gândi măcar să candideze pentru un al treilea mandat în 2027 (unii susțin că ar fi al patrulea, dar nu ar fi…)”.

Englezii susțin că mare parte din ascensiunea președintelui FRF se pune pe seama ajutorului primit din partea Serviciului Român de Informații.

„Burleanu trebuie să-l fi ascultat un pic prea mult pe omniprezentul său consilier, un anume Vasile Dîncu, un intervievator, membru marcant al PSD (în prezent partidul de guvernământ) și – după cum afirmă unele surse mass-media românești – un apropiat al Serviciului Român de Informații. Succesorii de astăzi ai odioasei organizații de tip Gestapo, Securitatea lui Ceaușescu, au probleme serioase de reputație. Iar a fi pus în preajma lor nu este deloc un atu – deși se pare că ei sunt cei care iau deciziile în multe scandaluri politice și penale.

Există voci în România care susțin că ascensiunea fulminantă a lui Burleanu în fotbal și în politică – și-a luat licența de arbitru la vârsta de 19 ani – este puțin suspectă. Cu toate acestea, el conduce fotbalul românesc, iar echipa masculină nu a câștigat nimic sub conducerea sa. Poate că ar fi trebuit să rămână căsătorit cu prima sa dragoste, minifotbalul (orice ar fi asta), care i-a oferit rampa pentru a face pasul în liga cea mare și, în cele din urmă, să conducă Federația cu ajutorul unor manipulări iscusite. «Nu! Prin merit», va susține el.

Tânărul Burleanu, garnisit cum se cuvine cu sfaturi de la Serviciile Secrete (Dîncu a susținut în repetate rânduri că nu are deloc astfel de legături, desigur), a considerat că folosirea ziarului Lordului Siberiei, Lebedev, și anume (ceea ce a fost) The Independent din Londra, pentru a anunța cât de pregătit și dispus este să se încalțe în pantofi care nu i se potrivesc (un pic ca mănușile lui OJ care nici nu se potrivesc) a fost o mișcare abilă. Dar, oricât de mult ar încerca să manipuleze membrii fotbalului european (unii dintre ei pot gândi, spre deosebire de cei care sunt hrăniți cu propagandă guvernamentală la micul dejun, prânz și cină), el este orice în afară de un «papabil». Pentru a conduce UEFA este nevoie de mai mult decât de o carieră mai degrabă «specială» în fotbalul românesc (echipa masculină de seniori, cândva o forță de luat în seamă, a avut o evoluție lamentabilă, adesea abisală, de când a preluat puterea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.