Epidemia ca ranforsare a represiunilor sistemice

Legea privind gestionarea epidemiei, eronat numită dictatură medicală, este una de ranforsare a represiunilor sistemice. Omul politic actual, din opoziție sau de la guvernare, este un exponent al confiscării puterii publice, fără capacitate democratică și care nu este ținut în frâu de un cadru normativ care să-i limiteze abuzurile.

Epidemia a devenit cu evidență în România subiectul aranjamentelor subterane. O lege care să reglementeze punctual situațiile excepționale de sănătate publică reprezintă totuși o banalitate transformată într-o mare presupusă construcție juridică. In lipsa unei asemenea legi, ca oricare alta, societatea este manipulată cu agresivitate, cu consecința scăderii accelerate a modestelor standarde ale vieții publice. Dacă acum câteva luni toți actorii politici se aflau intr-o relativă bună-credință în fața crizei, în prezent se conturează grupuri cu tendințe socio-politice din zona criminalității.

Blocajul economic național generat astfel, are la bază susținerea avantajelor economice pentru cei afiliați măsurilor de austeritate, respectiv unei gestiuni frauduloase a treburilor publice în interes privat. După câteva luni de la starea de urgență, faptul că Guvernul sau grupurile politice nu au dorit să creioneze o lege acceptabilă privind epidemia, arată atmosfera transpartinică a crizei momentului.

Aducerea societății în teritoriul ideatic exclusiv al epidemiei, fără implementarea unui act normativ constituțional, este asimilabilă unei lovituri dată statului de drept de la cel mai înalt nivel, al președintelui țării. Aceasta nu este o scăpare, o nuanță, este transformarea în avantaj politic livrat tuturor forțelor politice într-o dezbatere falsă atentând fățiș la siguranța medicală, socială, constituțională și cu încălcarea ordinii publice.

Cei care se dau de ceasul morții în promovarea măsurilor antiepidemice sunt copia fidelă a manipulatorilor politici, propagandiști de duzină. Singura soluție pe care o prefigurează programatic gestionarii multipli ai crizei nu este alta decât anarhia, pe care de fapt au institut-o cu tenacitate în această perioadă la nivelul statului. Acum vor să o instituie în societate și prin campania electorală, în perspectiva unui ciocoism al luptei de clasă. Criza privind epidemia, adevarată ciumă roșie liberalizată, se aseamănă evenimentelor dramatice, intervenite de la preluarea puterii de către comuniști, la cele din 1989.

Faptul că un act normativ care să permită o viață socio-economică, pe principiile responsabilităților impusese de o situație excepțională, nu a fost elaborat, face loc derutei și abuzurilor la scară sistemică. Epidemia a a pus sub microscop monștrii care nu pot avea capacitatea morală să administreze ceva. Modul de gestionare pe care îl propun aceste clone comunisto-securiste este al tergiversării fără termen a epidemiei și chiar o conspirație privind declanșarea ei periodic.