„Eu cu cine votez?!”

Dacă la alegerile din 2008 gaşca portocalie ni l-a “plantat” pe numitul Mircea Lubanovici drept deputat-reprezentant al românilor în Colegiul 3 – Diaspora (America de Nord, Centrală şi de Sud, Australia şi Noua Zeelandă) în Parlament, USL-ul lui Ponta, Antonescu, Voiculescu (zis “Felix”) şi Oprea (zis “generalul-izmană”), PSD-PNL-PC-PUNR, pune şi el de o mică/mare surpriză pentru alegerile din 9 decembrie 2012: candidatura cântăreţei de muzică populară Ionela Prodan, mascată subtil sub numele Ionela Tănase, preluat de la tatăl fiicei artistei, Ana Maria Prodan, impresar de fotbal şi soţia antrenorului echipei Steaua Bucureşti, Laurenţiu Reghecampf.

Cum tactica “aburirii” (manipulării) electoratului nu au inventat-o cei din USL (să nu uităm că şi PDL se prezintă la vot tot sub un nume fals: Alianţa “România Dreaptă”- ARD), candidatura Ionelei Prodan sub numele de Tănase nu ar fi o premieră pentru românii din Colegiul 3-Diaspora sau din alte colegii din străinătate şi din ţară, dar nici vreo problemă. Întrebarea pe care şi-ar pune-o orice om cu capul pe umeri ar fi: câtă competenţă poate avea o cântăreaţă ocupată până peste cap cu nunţi, botezuri, cumetrii etc., în condiţiile în care nu are nicio pregătire pentru a ocupa o funcţie politică? Ştie Ionela Prodan (Tănase) ce scrie în Constituţia României, cum se face un proiect de lege sau cu funcţionează Parlamentul? Personal, mă îndoiesc. Şi nu e vorba doar de prezenţa reputatei artiste pe lista candidaţilor propuşi de PSD/USL, dacă mă gândesc că şi Gigi Becali va candida pentru un mandat de deputat din partea liberalilor, fiind propus (şi susţinut) chiar de şeful lor, Crin Antonescu, decizie care a stârnit furia unei părţi de la vârful partidului.

Revenind la “oile noastre”, adică la candidaţii care vor reprezenta Diaspora Românească în Parlament după alegerile din 9 decembrie 2012, nu voi contesta dreptul fiecăruia de a fi prezent pe lista unui partid politic din România, dar mă voi opri asupra actualei legi electorale, o lege strâmbă, discriminatorie, care face practic imposibilă o candidatură independentă a unui reprezentant al comunităţilor româneşti din străinătate. Să mă explic, chiar dacă am mai făcut-o într-un editorial precedent. O voi face până când această şmecherie tipic românească va fi schimbată în aşa fel încât să ofere condiţii egale pentru toţi candidaţii, adică obligativitatea fiecăruia de a primi – prin semnături de susţinere – girul românilor pe care doreşte să-i reprezinte în Parlament şi să le apere interesele. Cum cei desemnaţi de partide nu au nevoie de semnături, s-a ajuns la situaţia de-a dreptul aberantă de a nu avea niciun independent pe lista candidaţilor cu 5 săptămâni înainte de alegeri! Motivul e lesne de înţeles: niciunul nu a putut strânge între 2.000 şi 12.000 de semnături (în funcţie de mărimea colegiului) într-un timp atât de scurt, Biroul Electoral Central, Autoritatea Electorală Permanentă şi Ministerul de Externe (prin ambasade şi consulate) păstrând o tăcere suspectă privind condiţiile de înscriere şi lăsându-i pe independenţi cu ochii la… BEC!

Mă voi referi în continuare la modul în care a fost “ales” în 2008 deputatul Mircea Lubanovici (PDL, Colegiul 3-Diaspora), beneficiarul unui somn prelungit în Parlament (4 ani!), dar şi al privilegiilor pe care le conferă acest post călduţ, mai ales dacă votezi “cum trebuie” şi nu superi pe nimeni. A obţinut mandatul de deputat în urma unei lungi campanii de manipulări, intoxicări şi minciuni, fapt semnalat de mine la acea vreme. “Strategia” prin care a reuşit să-i păcălescă pe românii din America şi să le smulgă voturile (1.334) a fost simplă: speriaţi că vor pierde un colegiu important, şefii PDL l-au “băgat pe fir”, ştiind că are o oarecare influenţă printre românii de cult penticostal din zona Portland, iar în ziua votului, după Slujba de Duminică, i-a încolonat pe enoriaşi şi i-a trimis să voteze în centre înfiinţate în biserică! Aşa a ajuns să fie deputat Mircea Lubanovici, “omul nostru” de la Bucureşti. Apoi, în luna august 2009, cu numai trei luni înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie şi decembrie, slugoiul băsist a înfiinţat ilegal filiala PDL Chicago, neştiind că un partid politic străin nu poate funcţiona fără înregistrarea la Departamentul de Stat al SUA, încălcând astfel grosolan legile americane şi riscând să se trezească cu FBI-ul la uşă! Asta da competenţă de politician… Sper că nu ne vom pricopsi cu un nou mandat de parlamentar pentru acest impostor agramat, care conduce şi un ziar românesc, “Romanian Times”, dar “faultează” – grosolan şi sistematic – Limba Română în comunicatele de presă, neavând bunul-simţ să-şi pună secretara să redacteze un text lizibil!

Cât despre candidatura Ionelei Prodan (sub numele conspirativ de campanie Ionela Tănase!) din partea PSD-USL pentru Colegiul 3-Diaspora, de a cărei competenţă mă îndoiesc, cunoscuta cântăreaţa a comis-o înainte de începerea oficială a campaniei electorale (9 noiembrie 2012), călcând în picioare legile pe care va trebui să le apere sau să le promoveze în Parlament! A făcut-o săptămâna trecută, cu concursul lui Măruţă, la emisiunea “Happy Hour- Hepilica” de la PROTV, când şi-a lansat (ilegal) campania electorală cu un mesaj pentru “românii mei din America”… pe ritmuri de manea!

Aşa stând lucrurile cu candidaţii “noştri”, apelez la marele Caragiale şi la “cetăţeanu’ turmentat”, întrebându-mă, firesc: “Eu cu cine votez”, să ne reprezinte în Parlament după 9 decembrie 2012?! Cu cântăreaţa Ionela Prodan (Tănase) sau cu activistul de partid Mircea Lubanovici, un pedelist trimis printre noi în misiune de Suspendatul Traian Băsescu şi de gaşca din jurul lui? O soluţie ar fi să mergem la vot şi să-i “tăiem” pe cei doi, pentru a nu fi acuzaţi de boicot, dar există alta şi mai bună: să renunţăm la locurile din Parlament destinate colegiilor pentru românii străinătate, până când va fi modificată sau amendată actuala lege electorală, astfel încât candidaţii independenţi – reprezentanţii legitimi ai comunităţilor din Diaspora – să aibă condiţii de competiţie egale cu cei numiţi şmechereşte cu ordin de la partid!

New York, 5 noiembrie 2012