În editorialul Unde-i omul lui Iohannis?, din 10 iunie, Cornel Nistorescu repune pe tapet dorința stringentă a lui Charles III – prima dată prezentată “pe surse oficiale” de o televiziune de casă a sistemului – de a-i strânge mâna dlui Hellvig, în timpul vizitei de curtoazie de săptămâna trecută de la Cotroceni. Nu vom ști niciodată dacă înaltul oaspete chiar a cerut așa ceva și – dacă da – cu atât mai puțin nu vom ști dacă Majestatea Sa a fost de acord să se și dea publicității tărășenia.
Chestiunea merită plasată într-un cadru mai larg decât cel al episodului în sine, căci, pe tabla de șah a luptei pentru putere în România, orice mișcare se cere cântărită cu luare aminte, cu atât mai mult aceea a unui rege. Pioni sunt mulți, nebuni câțiva, dar unul este Regele Angliei.
De obicei, felicitările și mulțumirile șefilor de state către șefii de intelligence sunt foarte discrete, nu le știe nimeni, nici vântul, nici pământul. Dacă ar fi fost vorba de mulțumiri pentru niscaiva contribuții de specialitate aduse distinsului Albion, firesc ar fi fost ca ele să fie explrimate de șeful MI5 (adică de omolog) sau poate de șeful MI6, eventual de primul ministru britanic. Dar nu de către monarh în persoană. Quite unusual, cum s-ar spune pe Tamisa.
Vreo dezmințire sau alt comentariu pe temă din partea Casei Regale n-o să vedem. Rămâne ca în tren. Care tren? Să fi fost Regele remorcat, fără știința lui, la caravana electorală din România? Să fii devenit Charles, cu știință sau nu, agent electoral?
Un lucru e clar: publicului român i s-a întipărit că Regele Angliei îl apreciază în mod special pe șeful SRI. Într-un cadru mai larg, pe fond, n-ar fi de mirare: parteneriatul strategic româno-britanic precum și apartenența comună la NATO fac foarte posibilă, ba chiar probabilă, o conlucrare – în ambele sensuri – fructuoasă între structurile celor două țări și o apreciere reciprocă corespunzătoare.
Pe de altă parte, nici nu putem să ignorăm întâmplarea, ea fiind până la urmă o “proptea” importantă strecurată în mentalul public, în perspectiva tot mai probabilei candidaturi a dlui Hellvig la alegerile prezidențiale, anunțată implicit, pentru cine a avut ochi de văzut și urechi de auzit, încă de anul trecut, prin discursul cu ușoare tente suveraniste și apăsate tente anti-rezerviste rostit de protagonist la Cluj.
E cazul să avem în vedere că președintele Iohannis are nevoie de un om de mare încredere ca succesor – care să nu înceapă să răscolească apele retrospectiv și retroactiv. Apoi, dl Hellvig însuși trebuie să-și asigure viitorul, sub un nou președinte nemaiputând să rămână unde e. Doar n-o să se lase să ajungă ambasador în Iordania, în locul dlui Maior, care și-a ales greșit favoritul în 2014 în persoana dlui Ponta – și uite unde a ajuns!
Deci este de așteptat ca întreg sistemul, tot ce mișcă, râul, ramul – sub mân(i)a coordonatoare a dlui Iohannis – să conlucreze pentru victoria dlui Hellvig.
Și, în primul rând, PNL va trebui să se re-alinieze în spatele noului boss, care a fost de altfel membru al partidului, înainte de a bascula, în tie-break, ne-aminitim, de la Crin Antonescu la Iohannis. C-așa-i în tenis.
Dar cine-i prepusă și presupusă să-i dea returul dlui Hellvig? În ciuda disparității vizibile de gabarit fizic, este Luluța însăși. Care, mai nou, ține și ea conferințe (culmea – de Drept!), se îmbracă în ie și vizitează biserici. E clar că bate, pe mutește, la președinție.
Coliziunea celor doi va scoate scântei.
Dna Kovesi este produsul tripletei progresist-neomarxiste Merkel-Ursula-Macron. La București, unde n-a incriminat de corupție nici măcar o singură companie străină, a fost umplută de decorații de către ambasade (care nu decorează pe nimeni dacă premiantul nu a adus un serviciu efectiv țării respective). La șefia Parchetului European din Luxemburg a fost plantată tot de tandemul Merkel – Macron, cei doi mergând atât de departe încât și-au desistat propriii conaționali pentru a-i face pârtie procuroarei românce. Deci ea este aleasa actualei conduceri europene progresist-globaliste, chiar dacă, în planul doi, tremură umbra lui Coldea, un fel de Nicolsky de modă polițienească nouă, post-decembristă.
Amândoi – Kovesi și Coldea – nutresc în barbă gânduri mari de răzbunare după ce au fost scoși pe tușe de tandemul Iohannis – Hellvig. Ostilitatea ei la adresa președintelui – care a destituit-o imperturbabil de la șefia DNA – țâșnește prin toți porii ultimului interviu acordat agenției G4–Media. Nu se știe ce se poate alege de imunitatea președintelui, dacă persoana vine la Cotroceni. De fapt, acesta este și motivul principal pentru care dl Iohannis îl va sprijini până-n pănzele albe pe dl Hellvig – sau pe oricine altcineva, numai Kovesi să nu fie. Lupta e pe viață și pe moarte.
Până și dl Geoană este o variantă mai bună pentru dl Iohannis decât dna Kovesi. Geoană poate fi sensibilizat în multe feluri. El însuși – luându-l gura pe dinainte – a spus odată cât se poate de public: “Nici noi nu mai știm câți suntem!” Nu vrem să spunem că prin asta s-ar fi deconspirat. Doamne ferește! Ar fi culmea ca ori șeful SIE, dl Vlase, propus în funcție tot de către președinte, ori chiar dl Hellvig să fie adevăratul șef al dlui Geoană! Ce mică ar fi lumea!
Just in case, mai săptămânile trecute secretarului general NATO adjunct i s-a arătat pisica în țara de baștină, prin condamnarea penală – ca din întâmplare, cu executare – a cumnatului Ionuț Costea (da, de necrezut, chiar fratele bun al Mihaelei-dragostea mea!), urmată sau precedată de dispariția respectivului în cele patru zări. Toată lumea e de acord că un președinte cu cumnat pe post de Jean Valjean dă ca dracu’ în peisaj. Să fie familia Geoană, de extracție PSD Dâmbovița, înrudită spiritual cu familia Mazăre, de extracție PSD Dobrogea? Indiferent de meleaguri, ce naște din pisică șoareci mănâncă.
Acum, că i s-au tras niște perne de sub fund, PSD va trebui să se gândească de două ori dacă îl mai nominalizează sau nu. Dar dl Geoană este un motan cu multe vieți. Cu tatăl fost general ceaușist (despre care nu știm dacă a fost implicat uman, în vremuri de demult, în emigrarea evreilor contra cost), Mircea nu e singur pe lume. Lobby-ul evreiesc îl sprijină din răsputeri, prin intermediul Partidului Democrat, pe filiera îndelung cultivată Clinton – Obama – Biden. Doar nu crede nimeni că a ajuns în această înaltă dregătorie a alianței militare occidentale după ce a făcut vizite secrete la Moscova…
Ajunși în acest punct, ne aflăm în fața unei probleme de tip cuadratura cercului. Și dl Hellvig (între altele, primit de curând cu pâine și sare de specialitate la Washington), și dl Geoană par a avea suportul Unchiului Sam. Dar numai unul dintre ei poate fi președintele “american” al României – în dauna președintelui “european” Kovessi. Care dintre ei? – aceasta-i întrebarea. Punând-o și pe Luluța la socoteală, dl Iohannis se află între ciocan și nicovală. Cui să dea prioritate?
Problema este cumva de esența tragediei grecești: președintele este sfâșiat între datorie și conștiință, pentru că, în paralel, prietenii franco-germani îi pot asigura o funcție proeminentă – și imună – la Bruxelles în schimbul andorsării dnei Kovesi ca președinte la Cotroceni. Bineînțeles, Deus ex machina dă asigurările de rigoare că nimeni nu va fi rănit în această rocadă. Și că nu vor exista repercursiuni din partea Luluței, odată așezată în șa, nici pentru familia, nici pentru apropiații președintelui – cum s-a întâmplat cu acoliții lui Băsescu-Petrov, după ce marinarul a spălat putina. Ce va face dl Iohannis atunci? Presat de Ursula, îl va lăsa din brațe pe dl Hellvig? Sau va reuși totuși să-l impună pe filiera americană, după ce a crescut bugetul militar al țării la 2,5 la sută din PIB?
Iată de ce mișcarea regelui Charles de a-i arunca un lob în public dlui Hellvig capătă o semnificație aparte. Marea Britanie și Statele Unite joacă totdeauna la dublu, nu se calcă niciodată pe bătături. A decoda acest gest ca pe un O.K. extins, venit și din partea americană n-ar fi departe de adevăr.
Pe toată această tablă de șah destul de aglomerată, mai e un pion pe care nu-l bagă nimeni în seamă: electoratul român. Se va transforma el la urne în regină? Întrebați STS, stăpânul tabletelor., al cărui director a fost numit tot la propunerea președintelui… și care, și el, se gândește, firesc, la propriul viitor.
domnu rosca vasile …statuia lui leopold data jos are alta semnificatie decit statuile de la cluj….belgia alaturi de toate tarile occidentale care sint ….democratice si promoveaza drepturile omului inainte de al doilea razboi mondial si dupa au fost imperii cu colonii unde negri erau semisclavi…atrocitatle comise in colonii de occidentali sint de domeniul istoriei africii si asiei de sudest …bestialitatea cxu care erau tratati …in 1952 in kenya rebeliunea …mau mau… a fost reprimata de englezi cu ferocitate …anglia care era atacata de …nazistii aia lui hitler care a ocupat franta iubitoare de libertate si democartie …franta care dupa razboi se lupta cu vietnamezii cin colonii si cu algerienii mai tirziu…africa de azi e cu putin si china nu cu sua si franta…cam asta e cu leopold …dat jos…noi sintem aliati cu fostii imperiialisti…azi foarte …”superiori”…moral cu dreptureile omului poentru toti afara de palestinieni victimele jiodanilor teroristi…