UE a făcut un pas important către crearea unei Uniuni a Apărării, titrau mai toate publicațiile europene la începutul acestei săptămâni, când 23 de state membre au semnat pentru Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO), inițiativă pentru consolidarea capacității militare. Au fost atunci la Bruxelles și miniștrii români de Externe și Apărare. Teodor Meleșcanu a arătat că „asigurarea complementarității cu NATO este esențială“ și că „PESCO ar trebui să contribuie, de asemenea, la consolidarea cooperării UE-NATO în domenii diverse, cum este cel al dezvoltării capabilităților“.
Lumea este în plină cursă a înarmării. Institutul pentru Cercetarea Păcii de la Stockholm (SIPRI) arată anul acesta că livrările de arme în intervalul 2012-2016 au fost cele mai mari de după Războiul Rece și cresc. Pentru Rusia, China, SUA și țările europene mari producătoare de arme, acest negoț este esențial pentru revenirea din criză. În acest context, PESCO nu este în primul rând despre securitate, cât despre mari contracte între țările UE, o reacție la agresivitatea cu care America își promovează complexul militaro-industrial (declarațiile președintelui Trump făcute în Japonia și Coreea de Sud despre „magnificele“ F-18 sau despre interceptorii antirachetă produși de Raytheon o dovedesc cu asupra de măsură).
Marea problemă a PESCO este că s-a născut aproape moartă, câtă vreme România și Suedia, părți semnatare, au cumpărat chiar cu câteva luni înainte interceptori americani Raytheon. Pentru publicația franceză La Tribune, gestul Suediei și al României este „cinic“, „o frumoasă trădare“, mai cu seamă că au avut o contraofertă mai bună din partea franco-italienilor de la MBDA și Thales (sistemul antiracheta SAMP/T), susține La Tribune. În cazul Suediei, oferta europeană era cu 30-40% mai ieftină, oferea tehnică chiar mai modernă și ar fi fost preferat chiar de militarii suedezi. Decizia a fost însă politică, a ministrului Apărării, în concordanță cu „asigurarea complementarității cu NATO“ și „ consolidarea cooperării UE-NATO“ evocate și de ministrul român de Externe. „Cinismul“ Suediei vine și din faptul că această țară neutră, promotoare a păcii, a deschiderii către imigranți și gazda amintitului SIPRI, este unul din marii exportatori de arme ai lumii (al treilea din lume la cantitatea de arme exportate pe cap de locuitor).
Când șefa diplomației UE (reprezentata Italiei, un alt mare exportator de arme) vorbește despre „momentul istoric pentru apărarea europeană“, trebuie să ne gândim la concurența acerbă cu SUA, la revirimentul marilor economii pe banii din contractele de miliarde, la „trădări“ și „cinism“.
Atata timp cat interesele Germaniei sunt comune cu cele ale Russiei, Europa centrala si de est nu este altceva decat o moneda de schimb in politica externa a popularilor europeni. Singure, USA si Polonia au realizat pericolul ce-l reprezinta o noua alianta economico-militara germano-rusa si se comporta ca atare. La noi, unii politicieni sunt dedicati aliantei NATO unde USA este principalul aliat militar al nostru , in schimb altii executa ordinele venite de pe la ambasadele nucleului dur (Germania, Austria, Benelux) prin care ne sunt defrisate padurile si luate pe nimic bogatiile subsolului.
Si uite d-aia nu este loc pe scena politica pentru niste romani patrioti, scena fiind ocupata de marionetele puse de mai sus pomenitele puteri straine. Nu ca Dragnea ar fi un patriot dar Serban Nicolae, Oana Florea, Liviu Plesoianu, Calin Popescu Tariceanu sunt patrioti. Pacat ca sunt atat de putini.