Dintre toate ţările foste comuniste care au devenit membre ale UE, România pare să fi avut cei mai incompetenţi şi oportunişti negociatori. Practic, principalul rezultat a fost vânzarea unor coloşi precum PETROM sau BCR. Fără a intra în detalii, alt obiectiv nu a existat, în prezent România fiind incapabilă să absoarbă fonduri peste nivelul celor pe care le virează în visteria UE.
Ţări precum Slovenia, Cehia, Ungaria şi-au lansat puternic mediul economic, avangarda socială şi a mentalităţilor după intrarea în UE. Singura speranţă oferită românilor este a liberalizării pieţei muncii din spaţiul comunitar. Adică nimic. Şi aceasta cu un grafic încă în curs după alte negocieri. Mai exact, încă o spoliere.
În acelaşi timp, UE n-a fost deloc preocupată de chestiuni grave din România. Viaţa curentă a românilor n-a intrat deloc în discuţie. Sistemul de sănătate, învăţământul, pensionarii, libera circulaţie, poluarea mediului, calitatea vieţii politice au devenit abstracţiuni. Locul acestora a fost luat sistematic de tot felul de armonizări anihilante, de personaje care nu mai reprezintă pe nimeni, de ameninţări. Pentru români vorbesc astăzi tot felul de nulităţi morale, intelectuale, politice. Pe plan intern şi extern. Mână în mână unele cu altele. O afacere! Viaţa în România a ajuns un infern din care nu se întrevede nicio ieşire. Europa este mai îndepărtată România decât înainte de integrare.
UE are, cum bine se ştie, mari probleme de organizare, de reprezentare, de corupţie. Legitimitatea multor organisme comunitare se află la limită. Statutul unui demnitar european îngreţoşează deja mulţi europeni destul de toleranţi la corupţie. Nu puţine voci importante au apropiat UE de Uniunea Sovietică. Politicianismul, interesele miezului dur au dus UE într-un punct critic, impunându-se o reformă. Evident, cetăţenilor europeni nu le convine finanţarea unor zone care merg într-o direcţie contrară. Nici românilor nu le convine să cotizeze la un conglomerat care nu le oferă aproape nimic decât recomandări.
Cazul României poate dovedi corupţia şi proasta gestionare intenţionată a treburilor europene. România are nevoie de sprijin, nu de sfaturi unilaterale, tendenţioase. Dacă s-ar fi dorit o schimbare adevărată, aceasta s-ar fi realizat chiar în regim de urgenţă, ţinând cont de nivelul unde se află societatea românească. Ca în perioada comunistă, UE prezintă linii generale, năucitoare, fără participarea concretă la realizarea unei schimbări. Europarlamentarii români fac naveta pentru diurnă şi salariu, fiind folosiţi într-o de-acum evidentă mascaradă. Vina lor începe să devină minimă, altundeva este cauza decăderii actuale a spaţiului comunitar. Românii nu se mai pot baza nici pe UE, nici pe politica internă, puternic subminată. În acest ritm, degradarea se va accentua ducând la tensiuni sociale fără soluţii.
Pe acest fond, avem mulţi politicieni europeni impovizaţi, aflaţi în tot felul de combinaţii ale micilor şi marilor avantaje personale. Acestea sunt Europa lor pe care vor să o impună tuturor, în fapt, păstrându-şi poziţia de verigă într-un lanţ al traficului de influenţă extrem de necesar menţinerii României într-o simplă piaţă de desfacere. În oportunismul inoculat de sistemul comunist, unde mulţi dintre ei au activat în deplină maturitate profesională, deţinând poziţii-cheie, situaţia oferită de nişele europeane li s-a potrivit mănuşă. Desigur, o construcţie politică, o reformă morală dincolo de nivelul vorbelor nu sunt deloc simple. Aceste personaje tot mai implicate în postura de comisari nu mai au nicio legătură, niciuna, cu alegătorii, cu situaţiile existente în România. Îi reprezintă pe alţii. De aceea, încrederea că ei pot aduce valorile europene în România este pură utopie. Aceste valori pot veni dintr-un exerciţiu al românilor, din reconectarea la istoria noastră corectă. Valorile europene sunt în criză şi în unele mari ţări din Europa, însă acolo justiţia funcţionează ca o ghilotină. Intelectualitatea europeană nu se afişează la braţ cu tot felul de măscărici politici.
Pe acest fond, de agendă a unor interese externe, spoit europene, combinate cu profitul personal inacceptabil, de parvenit, a evoluat actualul preşedinte suspendat Traian Băsescu. România s-a transformat sub mandatele sale într-un veritabil teritoriu al diversiunii. Europa care îl consideră parte integrantă a sa dovedeşte o ignorare a fondului: Traian Băsescu are obligaţia de-a fi util poporului român. Înainte de orice, democraţia este o stare e spirit, o construcţie care necesită o fineţe pe care Traian Băsescu nu o poate avea din foarte multe motive. El este un om de comandă. Atenţia Europei spre România este binevenită, însă în cazul Băsescu e o contaminare dinspre Bucureşti.
După trauma comunistă încă resimţită, din care face parte acest personaj având nivelul unui traficant oficial al acelor vremuri, românii au nevoie de o persoană cu o altă aşezare mentală, total diferită, axată spre uman, spre calm, nu de un mahalagiu aflat la cheremul unor interese economice şi de grup care vin dinspre fascism şi comunism ca un activist fanatic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.