Europarlamentare: austeritatea poate câştiga la limită

Cu circa o săptămână înaintea alegerilor europarlamentare ecartul dintre populari şi socialiştii europeni s-a redus, principalele partide europene ajungând acum la cea mai mică distanţă înregistrată în sondaje în ultima lună.

Datele prezentate de PollWatch2014 plasează Partidul Popular European pe prima poziţie, cu 212 locuri, urmat de Partidul Socialiştilor şi Democraţilor, care ar câştiga 209 mandate în PE. Sondajul a fost facut public pe 14 mai. Pe 16 aprilie, distanţă dintre cele două partide era de 13 mandate.

Diferenţele în favoarea socialiştilor au fost dictate de schimbarile percepţiei electoratului din câteva state europene. Cel mai mare avans al socialiştilor faţă de ultimul sondaj a fost constatat în România. Însă electoratul francez, baza PES, s-a distanţat de socialişti (care au suferit un dezastru la alegerile municipale), iar astfel popularii europeni au prima şansă pe 25 mai.

Apropierea socialiştilor se datorează modificării opiniilor în Polonia şi România (unde popularii au pierdut câte două mandate faţă de ultimul sondaj), Italiei, Slovaciei şi Lituaniei (unde popularii au pierdut câte un mandat faţă de ultimul sondaj). Popularii au fost ridicaţi în ultimul sondaj de Bulgaria, Cehia, Spania şi Suedia (cu câte un loc în fiecare stat).

Pe de altă parte, socialiştii au câştigat două mandate în România faţă de ultimul sondaj şi câte un mandat în Grecia, Polonia şi Slovacia.

Predicţia pentru ALDE, grupul liberalilor, a rămas aceeaşi, de 63 de mandate. Extrema dreaptă ar ieşi în urma alegerilor pe locul patru, cu 49 de mandate. Grupul parlamentar al Conservatorilor şi Reformiştilor (de orientare eurosceptica) este creditat cu 43 de mandate, iar Verzii ar ajunge la 38 de locuri.

Alegerile europene nu au loc pe 25 mai în toate statele UE. În Olanda şi Marea Britanie vor avea loc pe 22 mai şi vor continua apoi în alte state până pe 25 mai, data la care 21 de statele UE vor organiza scrutinul. Numărul total al alegătorilor este de 400 de milioane, iar cel al canditaţilor este de 17.000, pentru un Parlament European ce va avea 751 de mandate.

Sondajul sugerează că negocierile pentru nominalizarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene vor fi foarte dificile. Chiar dacă liderii statelor UE au căzut de acord ca victoria să revină candidatului partidului care va obţine cele mai multe mandate (pentru a oferi un plus de legitimitate democratică acestei instituţii opace a UE), o victorie la limită va face ca acest proces să fie unul lipsit de claritate, scrie European Voice.

Devine astfel tot mai probabil scenariul prezentat la debutul actualei campanii electorale europene de profesorul Jean Christophe Gallien, de la Universitatea Paris 1 Sorbona.

“În realitate, alegerea va avea loc în cadrul unui mare târg în care vor intra preşedinţia Consiliului European, cea a Comisiei şi cea a diplomaţiei europene. Chiar dacă Tratatul de la Lisabona recomandă să se ţină cont de rezultatul alegerilor europene la numirea unui nou preşedinte al Comisiei, mulţi şefi de stat şi de guvern, printre care şi Merkel, se opun faptului ca un personaj ales prin votul cetăţenilor să devină viitorul preşedinte al executivului UE”, scrie profesorul Jean Christophe Gallien.

“Ipoteza cea mai probabilă este că în seara zilei de 25 mai, în ciuda unei victorii relative a euroscepticilor, PPE şi PSE vor fi câştigătorii alegerilor, dar vor avea probleme în a intruni o majoritate în Parlamentul European. Pe 27 mai, la reuniunea informală a Consiliului European, Jean-Claude Juncker va primi ştafeta de la Herman Van Rompuy. Se va vorbi pe la colţuri de un acord între PPE şi PSE. În acest caz, Martin Schulz va deveni preşedinte al Comisiei şi astfel rezultatul se cunoaşte încă înaintea alegerilor, iar acest rezultat este dictat de însăşi Angela Merkel.”

Imediat dupa 25 mai, în cancelariile statelor UE vor începe negocierile pentru stabilirea comisarului european pe care fiecare stat îl va propune viitorului preşedinte al Comisiei Europene. Vor exista state în care guvernul naţional va avea alta culoare politică decât cea a viitorului preşedinte al Comisiei Europene, ceea ce poate complica discuţiile pentru nominaliarea unui comisar european.