Exclusiv/Romgaz dă atacul la Ioan Niculae (și Azomureș) în piața îngrășămintelor

Compania de stat Romgaz vrea să devină actor major pe piața îngrășămintelor chimice din România, acum dominată de importuri. Producătorul de gaze a lansatîn SEAP un contract pentru un studiu care să îi prezinte ce variantă este mai bună: investiție de la 0 într-o unitate de procesare sau achiziția unei deja existente. Dacă a doua variantă va fi relevată ca cea mai bună de către studiu, atunci acest lucru înseamnă că Romgaz nu are decât să se pună la masa negocierilor cu Ioan Niculae, patronul InterAgro, pentru că el deține 6 astfel de fabrici, care acum sunt închise din motive de insolvență, dar nu au fost tăiate, deci sunt încp funcționale. În afară de InterAgro, în România se mai produc îngrășăminte doar de către Azomureș(mai complexe, din categoria azotaților), care este a elvețienilor de la Ameropa. În rest, importuri, din care rezultă un deficit comercial de 0,7 miliarde de euro anual. Decizia Romgaz de a intra pe piața îngrășămintelor are sens economic. În primul rând, compania are resursa: 70% din costuld e producția al îngrășămintelor reprezintă gaz. În al doilea rând, este vorba despre costuld e oportunitate. Valoarea gazului se triplează în chimie față de varianta clasică de utilizare a sa, pentru încălzire. Este mai mult și decât folosirea lui pentru generarea de electricitate, unde valoarea de multiplicare este 2. Partea mai puțin bună este că Romgaz nu are experiență în domeniul fertilizatorilor.

Studiul va costa 1,05 milioane lei și va dura 4 luni, potrivit caietului de sarcini publicat în Serviciul Integrat al Achizițiilor Publice. Ofertele trebuie depuse până în 22 februarie.

Despre o anumită intenție în acest sens a Romgaz s-a mai vorbit, în ultimul timp, dar doar în treacăt. La un moment dat, oficiali ai companiei precizau că s-ar putea încerca preluarea a 1-2 combinate InterAgro(Ioan Niculae – n.r.), acum în insolvență și închise, în contul datoriilor de 130 de milioane de euro. Nimic clar, însă. Acum, Romgaz pune pe tapet intenția sa clară de a intra pe piața îngrășămintelor, în concurență directă cu Ioan Niculae, altădată cel mai mare client al gazelor produse de medieșeni. “Compania a decis achiziția unui studiu de oportunitate care să permită evaluarea oportunităților de intrare a companiei pe piața îngrășămintelor chimice din România, respectiv de achiziție/investiție în active existente sau noi. Astfel, obiectivul general al demersului de față este elaborarea și transmiterea către achizitor a unui studiu de oportunitate complet  privitor la oportunitățile oferite de industria îngrășămintelor chimice. În cadrul acestui studiu, prestatorul va realiza toate analizele necesare care să-i permită să recomande achizitorului dacă este oportună intrarea pe piața îngrășămintelor chimice, iar în cazul unui răspuns afirmativ, care variantă este recomandată (active existente sau active noi din România).”, se arată în caietul de sarcini al studiului. Documentul final va analiza inclusiv legislativ piața locală, cu precădere aspectele legate de mediu, dar și contextul regional, cu situația piețelor din Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Serbia, Polonia și Moldova.

Potrivit unor surse din companie, opțiunea ar fi, mai degrabă, pentru construcția unei facilități noi. Preluarea unor active deja existente înseamnă unul din combinatele lui Niculae, care ar necesita investiții foarte mari în modernizare, poate chiar mai mari decât pentru o unitate modernă.

“Construcția unei fabrici costă 2 miliarde de euro”

Ioan Niculae ar fi dispus să vândă, pentru prețul potrivit. El ține să precizeze însă că ridicarea de la 0 a unei fabrici de îngrășăminte costă enorm și le dorește, ironic, succes celor de la Romgaz într-un asemenea demers. Mai interesat este însă Niculae de legăturile clasice cu producătorul de gaze, acelea de client, care nu merg deloc bine.

 “Mă bucur că Romgaz vrea în îngrășăminte. Construcția unui combinat nou costă 2 miliarde de euro și durează 5 ani. Numai echipamentele costă 1,2 miliarde de euro, comandarea lor și punerea în funcțiune, 4 ani”, spune industriașul. Dacă s-ar pune problema, el ar fi dispus să vândă din fabrici. Are șase și, zice afaceristul, este dispus să negocieze cu Romgaz vânzarea unora dintre ele. “Pentru prețul potrivit”, adaugă el.

Mai concret și imediat, Niculae ar vrea să contracteze gaz pentru a porni toate cele șase combinate, de la 1 aprilie, de când se aplică plafonul legal de 68 de lei/MWh la prețul gazului. Până acum, nu a reușit, atât Romgaz cât și Petrom răspunzându-I că nu au cantități disponibile, la fiecare cerere de ofertă pe care a formulat-o. “Au un răspus de robot: cum formulez o cerere de ofertă, cum, în câteva minute, vine de la Romgaz un răspuns standard, cum că nu au cantități disponibile”.

Despre măsura de plafonare a prețului gazului, înclusă în OUG 114, patronul InterAgro afirmă că este “una dintre cele mai bune măsuri economice”. Are și rețineri.

“Dacă așa se va aplica, deschid imediat toate cele 6 fabrici. Dar să fie 68(plafon de 68 de lei/MWh, față de 90 – 100 de lei, acum  – n.r.), nu să apară iar artificii, astfel încât să urce la 100 de lei. Ba, mai mult, am putea lua în calcul să deschidem o nouă unitate de procesare în nordul țării, la Dornești, lângă granița cu Ucraina”, precizează Niculae. Omul de afaceri arată că procesarea gazului în vederea chimizării ar fi profitabilă la prețul-plafon, unul nemaivăzut în piață de mai mult de 4 ani. El explică și care este șansa de acum a industriei chimice locale. “Este o oportunitate fantastică în regiune, acum. Din pricina certurilor cu rușii, ucrainienii nu prea mai au gaze pentru industrie. Nemaiavând gaze, nu mai produc îngrășăminte, au ajuns din mare exportator, importator. Dacă prinzi Ucraina de client, nu poți produce cât pot ei consuma”, explică el.

Combinatele InterAgro consumau, când funcționau la capacitate 3 miliarde de metri cubi pe an, mai mult chiar și decât populația. Acum sunt închise, consumul de gaz al României a scăzut drastic iar piața locală a fost inundată de importuri de îngrășăminte din țările vecine.

Instrument pentru stat

Romgaz este compania pe care statul roman o folosește în încercarea de a obține multiplicare în economie a valorii gazului. Odată ce Marea Neagră începe să-și scoată la suprafață gazul, americanii de la BSOG tocmai anunțând că demarează investițiile în extracție, și odată ce zăcământul uriaș de la Caragele, operat de Romgaz, intră în exploatare de anul acesta, România va avea suficient gaz disponibil, pe parcursul întregului an, urmând să importe doar în condiții favorabile de preț. Pentru ca să nu fie doar ars pentru încălzire, poate fi “pus la treabă”, să se obțină din el un produs superior precum energia electrică ori îngrășăminte chimice. Romgaz va finaliza, anul viitor, termocentrala de la Iernut, 300 de milioane de euro pentru 400 de MW instalați și a demarat studiul de fezabilitate pentru o unitate identică, la Mintia, Hunedoara. În plus, se analizează posibilitatea investiției în modernizare unor CET-uri din Constanța și București pentru creșterea randamentelor. Acum, compania de stat demarează proiectul care ar putea să o facă jucător în piața de îngrășăminte chimice(unde 70% din costuri reprezintă achiziția gazului).  “Statul român este pregătit. Este clar că există cerere pentru cantități suplimentare de gaze în România. Și va fi și mai multă. Vom construi termocentrala pe gaze de 400 de MW de la Mintia, termocentrala de la Iernut, alți 400 de MW, va fi gata la anul, se va investi și în grupuri noi la Constanța și București. Lucrurile sunt deja clare. Avem nevoie de aceste investiții în cadrul procesului de transfer de la energia pe cărbune la cea pe gaze, cât și pentru a da valoarea adăugată în economie gazului ”, spune Doru Vișan, secretar de stat în Ministerul Energiei.

Dincolo de valorificarea lui superioară în economie, gazul poate contribui la ridicarea nivelulu de trai din țară. De anul trecut, extinderea rețelelor edilitare de gaze din România a fost lăsată la mâna primarilor. România are doar una din trei gospodării legate la gaz, în timp ce la vecinii unguri 9 din 10 gospodării au gaz. Guvernanții au hotărât acest lucru după ce au ajuns la concluzia că distribuitorii de gaze privați nu au interes să extindă rețeaua de gaze în zone isolate, pentru că investiția nu ar fi acoperită de consumul clienților.

România consumă anual 11-12 miliarde de metri cubi de gaze, din care 1 miliard reprezintă importuri. Acum 10 ani, când industria chimică încă funcționa, consumul era de 18 miliarde de metri cubi.