Cazul Republicii Moldova oferă un exemplu elocvent cum Federația Rusă face uz de „soft power” în fostele republici sovietice. Despre asta vorbește expertul polonez de la Centrul de Studii pentru Europa de Est al Universităţii din Varşovia, Witold Rodkiewicz într-un interviu pentru portalul Wirtualna Polska, citat de Unimedia.
„Un exemplu bine-cunoscut este Republica Moldova. În această țară, cu ajutorul „soft power” și influenței abile asupra problemei identității s-a reușit ca cea mai mare parte a societății moldovenești să aibă o atitudine sceptică față de integrarea europeană, în același timp, să perceapă relația strânsă cu Rusia și revenirea în sfera de influență a Moscovei, dacă nu cu entuziasm, atunci ca răul mai mic. Este ca și cum un apartament sărăcăcios, vechi, dar propriu, spre deosebire de ceva străin, inaccesibil, care necesită investiții mari de bani”, spune Rodkiewicz.
Potrivit expertului polonez, elita politică rusă înțelege termenul de „soft power” altfel decât este sensul clasic al acestuia. „Soft power” este (uneori neintenționat) o influență printr-un exemplu pozitiv și atracția unei anumite societăți de un sistem politic. Pentru Rusia, însă, „soft power” este un instrument concret de influență: ea și-l imaginează ceva de genul unei rețele speciale, al cărei scop este să influențeze și să manipuleze societățile străine”, este de părere Rodkiewicz.
