Extremiștii din Justiție

Președintele Nicușor Dan este de părere că magistrații sunt cei care trebuie să rezolve criza din Justiție.

„O componentă este administrarea sistemului de justiție din interiorul lui și îmi mențin opinia că aceasta este cea mai importantă. Adică, în momentul de față, avem niște structuri alese, atât la nivelul CSM, cât și la nivelul instanțelor, iar în procesul de alegere este nevoie ca cei mai buni dintre magistrați să ajungă în structurile de conducere și să direcționeze justiția.

Există și o componentă legislativă, cu modificări care trebuie făcute. Evident, în momentul în care vom avea acordul să le facem, le vom face. Însă nu sunt adeptul unei cedări a sistemului judecătoresc, în ansamblul său, către zona politică. Dimpotrivă, dacă sunt necesare ajustări legislative, să le facem, dar sistemul de justiție trebuie să se autoguverneze.”

În teorie, poziția șefului statului este corectă. Așa funcționează lucrurile în țările democratice și civilizate, unde obiectivul principal al Justiției este să servească interesul public, nu interesele unor grupuri infracționale organizate.

Din nefericire, nu este cazul României, astfel că declarația lui Nicușor Dan este decuplată de realitățile factuale și, prin urmare, ineficientă. Dacă este doar un instrument prin care președintele încearcă să se extragă din acest conflict, ar putea funcționa tactic. Mă tem, însă, că o astfel de poziționare îl va costa voturi. Dar aceasta este o altă discuție.

Majoritatea celor care conduc astăzi Justiția din România nu au nicio legătură cu democrația, cu ideea de stat de drept sau cu noțiunea de serviciu public. Justiția a devenit un teren de experimentare a extremismului judiciar. Am trecut rapid de la epoca Coldea la epoca Savonea, de la o extremă la alta, ambele având același obiectiv: „optimizarea” dosarelor.

Asemănările dintre cele două tabere care se confruntă în aceste zile în văzul întregii Românii sunt frapante. Nu întâmplător, Lia Savonea s-a format profesional în umbra binomului SRI–DNA, în perioada neagră a luptei anticorupție, cu „culoarele” și plicurile ei galbene. Pe vremea când era judecător la Curtea de Apel București, Lia Savonea le acorda generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă — cu care se afla în relații apropiate — toate mandatele de interceptare pe care le solicitau. Pe cele de drept comun, întrucât mandatele pe siguranță națională erau de competența judecătorului Ionuț Matei.

Anterior, Lia Savonea și-a făcut ucenicia în rețeaua Voicu, specializată tot în „optimizarea” dosarelor. Contra cost. Rețeaua Voicu s-a confruntat frontal cu rețeaua Coldea – Kovesi la alegerile din 2009, câștigate la limită de Traian Băsescu în fața lui Mircea Geoană, într-un scrutin suspectat de fraudă. Binomul a câștigat atunci, iar senatorul PSD Cătălin Voicu a ajuns la închisoare. În România, răspund în fața legii doar cei care pierd marile confruntări dintre clanurile din Justiție. Sunt vinovați, desigur, dar nu sunt singurii. Pentru aceste clanuri, justiția în interes public nu există — există doar justiția în interes personal.

Opțiuni politice

Un aspect mai puțin cunoscut și discutat public este faptul că opțiunile politice de moment ale magistraților care conduc destinele Justiției frizează extremismul. Sunt georgiști și auriști. Este de notorietate printre procurori o afirmație atribuită lui Alex Florența, de dinaintea alegerilor prezidențiale din mai, când procurorul general al României spera să câștige candidatul AUR: „Cu Simion te mai înțelegi, cu Nicușor, exclus”, le-ar fi spus Florența unor colegi. Ce înseamnă, de fapt, acest „te mai înțelegi”? Și cum se explică faptul că, la o săptămână de la izbucnirea celui mai mare scandal de corupție din istoria Justiției române, Parchetul General — singura instituție cu atribuții în cercetarea magistraților — nu face nimic? Procurorul general Alex Florența este mut ca un pește și nu schițează niciun gest.

Afinitățile dintre magistrații aflați la putere și AUR sunt reciproce. George Simion sprijină gruparea Savonea, demonstrând ceea ce era evident încă de la început: AUR nu este un partid antisistem, ci, dimpotrivă, o unealtă a celui mai nociv sistem din România — sistemul care apără Republica penalilor.

În ceea ce îl privește pe Marius Voineag, procurorul – șef al DNA, trebuie spus că, tot între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din luna mai, a invitat-o în sediul DNA pe Anca Alexandrescu, pentru a le transmite subordonaților că se află în relații bune cu omul de încredere al viitorului președinte. La fel ca Florența, spera că acesta va fi George Simion. Ghinion. (Informația despre întâlnirea lui Voineag cu Alexandreasca a fost dezvăluită de Cristian Ghinea – USR – și confirmată ulterior de presă.)

Cu ce se ocupă zilele acestea Marius Voineag?

Cu ce se ocupă zilele acestea Marius Voineag? Alimentează „pe surse” jurnaliștii de casă cu informații compromițătoare despre Raluca Moroșanu, judecătoarea care a avut curajul să fluiere în biserica Liei Savonea. Un exemplu este articolul care o acuză pe judecătoarea din documentarul „Recorder” că ar face parte din gruparea Coldea, pentru că ar fi refuzat o percheziție informatică în cazul unui om de afaceri chinez cu care fostul prim-adjunct al SRI ar fi avut relații de afaceri.

Presa subordonată conducerii DNA rostogolește această poveste fără să se întrebe de ce procurorii nu au cerut percheziționarea telefoanelor lui Florian Coldea și Dumitru Dumbravă — ambii inculpați — dar au solicitat-o în cazul telefonului omului de afaceri chinez, care era doar martor. În cazul său, nu existau temeiuri legale pentru a-i fi încălcate drepturile fundamentale prin încuviințarea percheziției, întrucât împotriva sa nu fusese formulată nicio acuzație penală.

Întrebările care așteaptă răspunsuri, ce nu vor veni probabil niciodată, sunt: de ce nu a cerut DNA acces la convorbirile lui Florian Coldea pentru a descoperi întreaga rețea care „optimiza” dosare? Cine făcea parte din această rețea? Cine l-a sunat pe Coldea? Cine obișnuiește să sune în Justiție?

Gaz pe focul care a cuprins Justiția

În aceste zile, Lia Savonea aruncă gaz pe focul care a cuprins Justiția și transmite un mesaj de forță: Înalta Curte de Casație și Justiție omoară evaziunea fiscală și îl scapă basma curată pe deputatul „Mitralieră”. Un semn clar că „optimizările” continuă.

În cafteala generalizată pentru bani și putere, vândută publicului drept o revoluție a oamenilor buni — în care Laura Codruța Kovesi s-a cocoțat în fruntea listei de protestatari compromițând demersul — cad victime judecători onești precum Raluca Moroșanu. Judecători care vor, în mod legitim, să corecteze dezechilibrele din sistemul de justiție, pentru a – și putea face meseria într-un mediu respirabil.

Justiția din România trebuie să – și găsească o cale de mijloc. Problema este că Justiția nu are o „clasă de mijloc”. Sistemul juridic arată ca o societate sud – americană: profund polarizată, formată exclusiv din bogați și săraci. Un sistem în care cei bogați îi ademenesc pe cei săraci cu 100 de lei în plus la pensia specială, doar ca să „se așeze liniștiți”. Până acum, au făcut-o, pentru că Lia Savonea i-a hipnotizat cu promisiunea unor pensii consistente. Câtă vreme magistrații vor judeca cu stomacul, Justiția nu se va putea autoguverna.