Revista „Carla Capital”, una dintre cele mai prestigioase publicaţii ce apar în Brazilia, care-i are printre coloboratori pe fostul mare fotbalist Socrates şi alte nume mari din diverse domenii ale vieţii politice, economice şi culturale din această ţară, comentează pe larg ciudata ascensiune în cadrul Federaţiei Internaţionale de Fotbal Asociaţie a francezului Jerome Valcke, actualul secretar general al FIFA şi posibil succesor al preşedintelui Joseph Blatter.
Blatter din urmă ocupă postul respectiv de 12 ani, dar, în ultimul timp, Jerome Valcke, 49 de ani, se dovedeşte din ce în ce mai activ, el conducând principalele proiecte ale FIFA. De la urmărirea şantierelor stadioanelor aflate în construcţie în Brazilia, ţară ce va organiza Campionatul Mondial din 2014, la contractele publicitare, totul trece prin filtrul secretarului general al FIFA. În Brazilia, el a devenit cunoscut cu adevărat după ce a făcut public raportul deosebit de critic în legătură cu lentoarea lucrărilor de infrastructură pentru viitorul Mondial. Este atât de puternic în FIFA încât n-a ezitat să-l critice dur pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy, acuzându-l că se amestecă în mod nefericit în lumea sportului, după ce acesta ceruse explicaţii jucătorilor echipei cocoşului galic după fiascoul lor de la recentul Mondial din Africa de Sud. Potrivit mai multor surse, Blatter ar urma să-l desemneze, în 2015, succesorul său, punând capăt astfel aspiraţiilor preşedintelui Confederaţiei Braziliene de Fotbal, Ricardo Teixeira.
Această evoluţie a situaţiei este surprinzătoare dacă se ţine seama că, acum patru ani, reputaţia lui Valcke era la cel mai jos nivel. Între 2003 şi 2005, Valcke, pe atunci director de marketing şi al drepturilor de televiziune ale FIFA, a condus absolut dezastruos o negociere de sponsorizare care a provocat un prejudiciu de mai multe zeci de milioane de dolari pentru organizaţia supremă a fotbalului mondial. Ca urmare, el a fost înlăturat din post. (…) Totuşi, într-un mod de-a dreptul curios, după zece luni, Valcke a revenit în fruntea FIFA, reluându-şi postul de secretar general. Incredibil? Mai mult decât atât. Un document dezvăluit de ziaristul englez Andrew Jennings, autorul cărţii „Cortonaş roşu-Dedesubturile tulburărilor din FIFA” (ed. Presses de la Cite-Paris), oferă un indiciu asupra a ceea ce s-a întâmplat. Este vorba de o scrisoare trimisă de Blatter, la 30 aprilie 2001, în care el se plângea de o tentativă de şantaj făcută de Vivendi, grup în cadrul căruia lucra Valcke, împotriva FIFA. Pe atunci, el era director la canalul de televiziune Sport +, proprietate a conglomeratului francez de telecomunicaţii. Vivendi voia să cumpere ISL (branşă specializată în drepturi sportive a grupului de marketing sportiv ISMM) aflat în pragul falimentului şi care negocia drepturile de televizare şi marketing ale Mondialului. Înainte de aceasta, experţii contabili de la Vivendi au realizat un audit al conturilor ISL care a avut drept rezultat abandonarea ideii de cumpărare. În scrisoarea sa, Blatter se plângea lui Valcke de ameninţările făcute în două rânduri de avocatul lui Vivendi, Alain Gloor. Ulterior, Valcke şi Blatter au refuzat să vorbească despre conţinutul acelei scrisori.
Zvonurile privind susţinerea pe care i-ar acorda-o Blatter lui Valcke pentru alegerea lui la preşedinţia FIFA, în 2015, ar putea răci relaţia amicală dintre acesta din urmă şi Teixeira. Francezul şi-a petrecut două revelioane la reşedinţa brazilianului din Angra dos Reis (pe coastele Oceanului, aproape de Rio de Jeneiro). În afara cântecelor autohtone şi a clipelor deosebite petrecute pe litoralul brazilian, cei doi au lucrat împreună la pregătirea Mondialului din 2014. De fiecare dată când, în culise, Teixeira presa guvernul ţării sale să ofere mai mulţi bani pentru Mondial, Valcke apărea în public pentru a critica lentoarea lucrărilor. După problemele create de stadionul Morumbi, acest duo a acţionat în perfectă armonie. De la începutul lui 2009, clubul FC Sao Paulo, proprietar al incintei respective, a prezentat cinci proiecte de renovare spre a găzdui Mondialul şi garanţii financiare pentru a realiza lucrările estimate la circa 200-250 milioane de reali (între 86 şi 107 milioane de euro). Toate au fost respinse de Teixeira, care a încercat să impună un proiect de 650 milioane de reali, cu mult peste posibilităţile financiare ale clubului. În particular, conducătorii lui FC Sao Paulo afirmau că, de la început, organizatorii au dat dovadă de rea voinţă, avansând noi exigenţe la fiecare prezentare de proiect. Unul dintre ei, aflat în negocieri cu FIFA, afirmă că atunci când el a contactat investitorii în legătură cu stadionul Morumbi, aceştia l-au informat că ei au fost deja solicitaţi de J. Hawilla, patronul firmei Traffic, o întreprindere de marketing sportiv, spre a construi un nou stadion la Sao Paolo. Toate acestea cu acordul lui Teixeira şi binecuvântarea primarului Gilberto Kassab. Hawilla a negat orice implicare în proiectul noului stadion. Teixeira şi Valcke n-au exclus niciodată această posibilitate şi s-au aventurat să descalifice public proiectele de renovare a stadionului Morumbi. Când, în final, acesta a fost exclus dintre stadioanele ce vor găzdui Mondialul, Valcke s-a bucurat : „Este o ştire bună. Luni sau ani de zile, s-a încercat să se găsească o soluţie pentru Morumbi. Vine o vreme când trebuie să te opreşti să mai joci”, spunea el.
Guvernul Braziliei vede în Mondialul din 2014 posibilitatea de a atrage investiţii. Totuşi, costul este ridicat: peste 20 de miliarde de reali de cheltuieli publice. O sumă care s-ar putea dovedi mai importantă dacă se ia în seamă, de exemplu, faptul că Jocurile Panamericane de la Rio, din 2007, au costat în final de zece ori mai mult decât s-a prevăzut iniţial. Neliniştea constă în regulile stabilite de FIFA, care facturează execuţia lucrărilor în acord cu interesele sale şi partenerii ei, şi nu neapărat în funcţie de interesul general. Iar în spatele FIFA se află influentul Valcke, cel care împarte cărţile. De altfel, în vară, la finalul Mondialului din Africa de Sud, între multele comentarii ce au însoţit acest eveniment s-a aflat şi unul ce demonstra că FIFA este, în realitate, un superholding internaţional care nu se supune nici lui Dumnezeu! În ce-l priveşte, Valcke face parte dintre cei ce au frâiele FIFA, iar în curând ar putea fi cel care comandă de cine să fie ţinute acestea şi cum să fie mânuite. În atare condiţii întrebarea pusă de publicaţia „Carla Capital” apare şi mai îndreptăţită: fairplay-ul este un simplu slogan pentru FIFA?
