Falsul caz Streinu-Cercel

Acum vreo zece zile, într-o marți, în intervalul orar foarte parcimonios rezervat celor de vârsta mea, am ieșit să iau pâine, lapte, fructe, suc și ce legume mai găseam vizavi, la magazin. Apoi, cu plasa plină, m-am orit pe banca din față să-mi aranjez produsele, dar și pentru că, stând destul la coadă până să intru, obosisem. La distanța medicală de mine s-a așezat o doamnă pe care o știu bine, voia să plătească o factură la banca de vizavi.

Avem aceeași vârstă, a fost mare sportivă de performanță, a câștigat trei titluri mondiale la proba ei, iar soțul său – cinci, și nu știu câte europene. Își lăsase rând la coadă după o duduie de vreo 40 de ani, care a mai zis că așteaptă o colegă. Au mai venit încă două și vecina a început să se împacienteze că nu mai apucă să plătească în timpul „rației”.

„Stai dracu acasă, hoașco!”

A apărut o altă bătrână cu o cârjă mai specială, iar vecina mi-a relatat că, mai înainte cu două zile, femeia respectivă ieșise din casă cu câteva minute înainte de ora fixă ca să aibă timp să ajungă în locurile unde avea treabă. În fața blocului, o tânără cu alură sportivă i-a dat un șut violent în fund, adăugând: „Stai dracu`acasă, hoașco, încă nu e 11.00!”. Gest huliganic, văzut de destulă lume, dar nimeni nu a intervenit.

Înainte de a mă ridica să plec, obeserv lacrimi pe fața vecinei, care, fără s-o întreb, îmi zice: „Ce ne facem, că văzui de dimineață la TV că, nouă, bătrânilor, vor să ne prelungească izolarea până la sfârșitul anului, să ne strângă pe toți la un loc în niște hoteluri sau pensiuni și să ne țină atâtea luni?” Nu aflasem, așa că, ajuns în casă, am dat fuga la internet să verific despre ce e vorba, crezând – sau sperând – că e o neînțelegere.

Internetul vuia. Era reprodus integral un document de nouă pagini sub antetul Institutului „Matei Balș”, minuțios elaborat, care, în capitolul final, propunea cam ceea ce vecina mea spunea mai devreme. Nu apuc să mă dezmeticesc, la telefon vărul meu primar, mai mare cu doi ani, mă interpelează, după o drăcuitură de rigoare:„Bă, credeți că până și dreptul meu la moarte mi-l stabiliți ? (Mă include între decidenții politici, dat fiind că știe că scriu la gazetă de atâtea decenii și crede că am căpătat un atare statut! De unde să știe el că, pentru bezmeticii ăștia de eunuci politici de la putere, suntem un fel de vacs albina, crema puca, vorba lui Dem Rădulescu?). Nu, bă, mă scoateți din curtea mea doar cu picioarele înainte!”

Firesc, reacțiile curg. E luat la țintă Streinu – Cercel, directorul de la „Matei Balș”, despre care, nu de mult, un prieten medic, văzând cât îl laud nu doar în discuțiile cu el, și-a exprimat o surprinzătoare îndoială pentru mine. Aici țin să precizez că, de o bună bucată de vreme îl lăudam pe prof. Streinu, riscasem și un pronostic privind autorii de fapte bune, rudele și prietenii m-au auzit nu odată spunând așa ceva, deci nu m-am trezit să-l apăr brusc.

„Punctișorul de pe harta Chinei și riscul substanțial redus să ajungă în România” – Streinu

Abia acum, ca să duc lucrurile mai departe, aflu cu stupoare ceea ce mi-a trecut pe la ureche în mod impardonabil, că același expert național în virusologie, declara, pe 27 ianuarie, potrivit Digi 24: „ FOCARUL ESTE UN PUNCTIȘOR PE HARTA CHINEI. RISCUL CA VIRUSUL SĂ AJUNGĂ ÎN ROMÂNIA ESTE SUBSTANȚIAL REDUS ( subl. mea)”.

Ce făcea la acea oră OMS, autoritate internațională incontestabilă în domeniul sănătății? Să nu fi știut Streinu sau să fi ignorat în mod deliberat că OMS convocase Comitetul de Urgență din cauza amenințării GLOBALE a epidemiei de coronavirus ? Atunci cu ce se ocupa în condițiile în care, deja, presa internațională era plină cu știri mari și date concrete despre maladia în continuu avânt în China și alte zone?

Păi, își vedea de treaba de expert național, după cum rezultă din documentul în 9 pagini despre care s-a aflat public acum. Da, este unul de lucru, am observat, nu zice nimeni că e lege, și prezintă opiniile asumate ale unor medici specialiști de la „Matei Balș”!

„Două milioane de români vor muri de gripă aviară” – Streinu

Spre vina mea de neiertat, care nu conteneam cu laudele la adresa lui Streinu, tot imaginile de televiziune mi l-au arătat pe același expert, care, în 2006, în plin regim băsist, la ora apariției gripei aviare, alimenta copios panica în rândul populației cu o siguranță ( de fapt inconștiență!) ieșită din comun: „ÎNTR-UN PRIM VAL AL PANDEMIEI ( aviare-.n.n), ADICĂ ÎN PRIMELE 4-5 LUNI, SE POT ÎMBOLNĂVI PÂNĂ LA PATRU MILIOANE DE ROMÂNI, IAR DOUĂ MILIOANE DINTRE ACEȘTIA VOR MURI. OAMENII TREBUIE SĂ ȘTIE CĂ NE AȘTEPTĂM LA UN VIRUS FOARTE AGRESIV.” ( declarație din iunie 2006, la Digi 24).

A avut mare dreptate expertul național în virusologie, cu o corectură măruntă: în România s-au consemnat câteva sute de mii (nu milioane!) de decese, dar în rândul păsărilor contaminate de păsările migratoare ! Ca unul care, ca și alți colegi externiști, stăteam toată ziua pe știrile din lume nu am descoperit în nici un stat o pandemie umană, iar în cele mai afectate țări de gripa aviară – Vietnam, Thailanda și Indonezia – s-au înregistrat 87 de morți!

În schimb, în România, industria cărnii avicole a fost pusă pe butuci, iar în mii de gospodării țărănești tot păsăretul a fost sacrificat, cu belestemele de rigoare ale celor păgubiți aiurea. Mi-amintesc și azi cum un primar de sector a decretat : „Carantina se oprește la granițele sectorului meu. Cu orice risc!”. Nu s-a întâmplat nimc. Ca urmare, am dreptul acum să mă întreb și să întreb, eu, cel care credeam în el aproape fără limite: ce interese promova ? Sau dădea dovadă public, cu preț uriaș, de altceva ?

Streinu – primul vaccinat împotriva gripei porcine

Lista gesturilor lui publice șocante cu mare efect mediatic – dar cum cred acum, cu mari dedesubturi -, nu s-a oprit. Tot el, în 2009, la apariția gripei porcine anunța cu tam-tam că este primul din țară care s-a vaccinat împotriva acestei maladii. Îndemnul avea dedesubturi- să ne vaccinăm și noi. Ce-l mâna să facă așa ceva este limpede: oportunismul și carierismul. Vâna posturi, precum cel de președinte al „Comisiei de boli infecțioase” , pe care l-a și primit, dar din care, în 2016, a fost scos.

Revenind la mărul discordiei, adică la documentul de 9 pagini, cu acel capitol final cu cântec, nu pot să nu mă întreb ce specialist îl consilia pe Iohannis – cel care, cum am reamintit recent, ne admonesta, pe 11 martie, să nu mai dăm crezare știrilor apocaliptice și să mutăm canalul TV -, dacă nu cumva tot expertul care vorbea și tot public despre „punctișorul de pe harta Chinei” și adăuga că riscul ca acel virus să ajungă în România „este substanțial redus” ?

Nu cumva optica s-a schimbat la toți, chiar și la experți, după semnalul dat de Bruxelles? La urmă, draft, draft, dar documentul de 9 pagini are niște idei aiurea, pretabile la interpretări pornind chiar de la titlul său – „Programul Vacanța Mare”. Sigur, acum poate spune altceva, dar, la prima lectură, orice om normal ridică bine din sprâncene și se întreabă dacă nu este făcut la mișto, înainte ca alții să-l interpreteze „eronat și tendențios”, cum pretinde el în Scrisoarea deschisă de la 23 aprilie.

Vreu să fiu clar, indiferent ce se spune ulterior despre motivul și contextul în care a devenit public documentul, atâta vreme cât acele păreri din el au fost supuse dezbaterii unor factori decidenți și într-o reuniune lărgită, autorul sau autorii și-au asumat o răspundere incontestabilă și nu ține s-o bage sub preș. Eu unul nu accept, cu orice risc.

Nu pot fi acuzat nicio clipă că sunt „iohannist” și slugoi al guvernului său de impotenți căruia i se substituie tot mai des în ultima vreme, întrucât tot ce am scris în Cotidianul arată exact contrariul cu vârf și îndesat. În al doilea rând, pot să mă întreb, atât eu și chiar în numele celor cinci milioane și ceva de bătrâni, mulți lucizi, cu judecata întreagă, pe noi nu ne întreabă nimeni când e vorba de programe gen „Vacanța mare” ? Elevilor li se cere părerea despre programa și calendarul școlar, iar bătrânii ce statut au? De balast…

Cu ce drept decid ei ca toți cei peste 65 de ani trebuie să ne supunem orbește la toate aberațiile, precum cea de acum, cu „rația” de la 11,00 la 13,00, care în lumea satului are efecte catastrofale? S-a interesat cineva dintre medicii și decidenți de acest lucru? Dar specialiștii care elaborează drafturi de pus în tablouri pe rafturi de bune ce sunt?

„Ursula vrea ca bătrânii să moară sănătoși !”

În fine, dar nu în ultimul rând, pornind de la formația mea externistă pot să mă întreb, așa, în trecere, când fac propuneri de izolare a bătrânilor au cumva în vedere și opimia exprimată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care, la 12 aprilie, într-un interviu acordat ziarului german „Bild am Sonntag”, reluat de toată marea presă europenă, declara că persoanele în vârstă ar putea rămâne izolate „până la sfârșitul anului” pentru a evita orice risc de a se contagia cu COVID-19.

Dintre toate reacțiile, mi-au reținut atenția articolul unui tânăr ziarist parizian, care încheia astfel: „Ursula vrea ca bătrânii să moară sănătoși!”, și o scrisoare deschisă pe care i-a adresat-o tot Ursulei, prin intermediul ziarului „Le Figaro”, un autor francez de volume, Patrice Cahart, 77 de ani, fost mare funcționar public. „Nu privați bătrânii de sarea vieții !”.

„Sunteți doctor în medicină, îi scrie el, ați fost medic într-o maternitate, v-ați căsătorit cu un profesor la medicină. Dar, cum știți, sănătatea nu se reduce la medicină. Ea include calitatea vieții și raportările la alții. Timp de nouă luni, chiar un an, persoanele în vârstă nu-și pot vedea copiii, nepoții, prietenii. Ele vor fi reduse la comunicarea cu ei prin mijloace informatice, pe care, cei mai mulți nu le stăpânesc bine. Tot ce reprezintă prețul existenței lor le va fi retras. Se vrea salvarea lor, răpindu-li-se gustul de a trăi. Vârstnicii nu sunt copii incapabili să-și cunoască interesul. Cu atât mai mult nu sunt cetățeni de mâna a doua”…

Între timp, Streinu-Cercel a fost demis de la conducerea Comisiei anti-covid 19 a Ministerului Sănătății, măsură ce a stârnit furia unora care uită că el rămâne, totuși, manger la „Matei Balș”, post pe care-l ocupă de 19 ani, fiind, din această prerspectivă, un sfinx de neatins, alături de eternul Mugur Isărescu de la conducera BCR.

Iar cine nu știe – sau nu-și imaginează – care sunt mizele manageriatului unui atare spital și institut, ne ia de proști! De aceea, cred că nu avem de-a face cu un adevărat caz Streinu-Cercel.

PS. Articol scris pe 24 aprilie