Făuritorul României Mari nu are stradă în București

Istoricul Narcis Dorin Ion, directorul general al Muzeului Național Peleș din Sinaia, ne oferă o evaluare a acțiunilor dedicate Centenarului, ne vorbește despre marile personalități românești care trebuie redate memoriei colective și despre ce se întâmplă cu producțiile editoriale dedicate acestora, editate în tiraje mici și cu o circulație deficitară. Istoricul vorbește și despre expoziția „Artele focului“, care propune publicului vizitator o incitantă întâlnire cu delicata şi fragila lume a ceramicii și sticlei de artă.

Cotidianul: Suntem în anul Centenarului. Cum evaluați acțiunile organizate, din perspectiva istoricului?

Narcis Dorin Ion: Încă de anul trecut, multe autorități și instituții din țară au inițiat o serie de proiecte cultural-istorice menite aniversării Centenarului Marii Uniri. Din păcate, entuziasmul acestora s-a lovit de un blocaj financiar la nivel central, în condițiile în care toate speranțele sunt îndreptate către autoritatea centrală, respectiv Ministerul Culturii și Identității Naționale, în cadrul căruia funcționează Departamentul Centenar, care coordonează în plan național mare parte dintre aceste acțiuni. În unele dintre orașele mari ale României vor fi realizate monumente de for public (statui și busturi) dedicate făuritorilor României Mari, în special Regelui Ferdinand I al Românei, Reginei Maria a României și lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. Oradea este unul dintre exemplele meritorii din acest punct de vedere, cu două monumente dedicate Reginei Maria (2012) și lui Ionel Brătianu (2017). Capitala României încă nu se poate mândri cu astfel de realizări. Din păcate – și nu e prima dată când spun acest lucru –, principalul făuritor al României Mari, Ionel Brătianu, nu are încă în București o stradă care să-i poarte numele, ceea ce nu ne face deloc cinste. Poate că măcar în acest an aniversar, 2018, cineva se va gândi să dea numele acestui mare român unui bulevard important al Bucureștiului.

Tiraje mici cu difuzare confidențială

Care sunt personalitățile care ar trebui reabilitate, redate memoriei colective?

În anul 2018 nu cred că se pune problema de o reabilitare a unor personalități ale Marii Uniri, deoarece în cei 28 de democrație originală scurși din 1990 au apărut nenumărate cărți și studii de istorie care au prezentat istoria reală, pe baza documentelor de arhivă, a acestor figuri istorice. Problema o reprezintă tirajul foarte mic al unor astfel de lucrări și difuzarea lor aproape confidențială. Nu mai discut aici despre importanța realizării unor astfel de lucrări în colaborare cu mari edituri europene sau internaționale, care ar asigura și o difuzare pe măsură, dar care în acest moment par de domeniul utopiei.

Memoria colectivă se păstrează și prin înființarea unor muzee memoriale dedicate făuritorilor Marii Uniri. Și aici este un subiect dureros, din păcate. Exemplele negative sunt numeroase, începând cu casa lui Iuliu Maniu de la Bădăcin (județul Sălaj), aflată în stare avansată de degradare și fără un proiect care să o salveze de la ruină. Casa lui Ionel Brătianu din București, strada Biserica Amzei, operă a arhitectului Petre Antonescu, zace de ani buni închisă și abandonată în centrul Capitalei, victimă a unor dispute juridice de neînțeles. În spatele ei, tronează încă statuia lui Ionel Brătianu, operă a lui Ivan Mestrovici, care ne aduce aminte de meritele acestui mare om politic. Altă statuie sau bust al lui Ionel Brătianu nu există încă în București, oraș cosmopolit care nu se poate plânge de apariția a tot felul de monumente de for public, unele mai „valoroase“ decât altele. Tot legat de familia Brătianu, pot să vă spun că nici situația conacului de la Ștefănești (județul Argeș) nu este încă tranșată, în favoarea creării unui muzeu memorial de mare prestigiu dedicat făuritorilor României moderne și contemporane.

Demersul istoric trebuie prețuit cum se cuvine

Ce cărți ar trebui reeditate, tipărite, pentru a fi reîmprospătată istoria adevărată despre ce a fost acum 100 de ani?

O editură din Iași, Tipo Moldova, a avut deja de anul trecut inițiativa, sub coordonarea profesorului Ioan Scurtu, a reeditării a 100 de opere fundamentale dedicate istoriei participării României la Primul Război Mondial și realizării Marii Uniri, dar, din păcate, tirajul a fost foarte mic și circulația acestor lucrări este restrânsă. Poate că o astfel de inițiativă ar fi trebuit asumată de instituții centrale ale statului, care să poată finanța tiraje reprezentative și apariția acestor lucrări în condiții tipografice deosebite. Așa s-ar fi cuvenit cu prilejul Centenarului. Editura Enciclopedică, sub coordonarea aceluiași istoric Ioan Scurtu, a inițiat o serie de monografii ale personalităților legate de realizarea României Mari, sub titlul Făuritorii Marii Uniri. Tirajele mici și circulația deficitară a cărții au făcut ca și această serie de lucrări să fie o prezență cu totul discretă în librăriile din țară. Totuși, cred că, în anul Centenarului, publicarea (în limba română și în limbi de circulație) și difuzarea acestui gen de lucrări istorice (monografii, lucrări de sinteză, enciclopedii) ar trebui să fie asumate de autorități centrale ale statului (de ce nu, chiar de Ministerul Culturii și Identității Naționale, de Academia Română, de bibliotecile și muzeele importante ale țării), cărora să le fie alocate resurse financiare adecvate unui asemenea demers.

Album monografic, de 360 de pagini

Ce cărți ați reușit să tipăriți până acum în cadrul seriei dedicate Centenarului?

În vara anului 2017, Muzeul Național Peleș a organizat, la 90 de ani de la trecerea în eternitate a Regelui Ferdinand I al României, expoziția „Ferdinand I. Regele întregitor de țară“. În cadrul acestui proiect cultural, am editat un album-catalog dedicat primului rege al României Mari, care prezintă biografia regelui prin contribuția unor istorici de prestigiu, prof. univ. dr. Ion Bulei și prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Acest album monografic, de 360 de pagini, prezintă și piesele de patrimoniu din cadrul expoziției organizate în sălile de expoziții ale Muzeului Național Peleș. Este o carte specială, singura de acest tip care s-a tipărit în 2017, și care cred că ar merita tradusă în limbi de circulație și prezentată în schimburile culturale din străinătate și evenimentele ce vor marca aniversarea Centenarului în anul 2018.

Este nevoie de o mare serie de documente privind istoria românilor între anii 1914 şi 1920

Ce ar trebui făcut din punct de vedere istoriografic?

Ar trebui publicate cărți esențiale dedicate Marii Uniri, României Mari și celor care au realizat acest mare proiect de țară. Într-o perioadă în care nu prea mai vedem un proiect concret de țară, poate că un proiect cultural de substanță și anvergură ar putea arăta lumii adevărata poveste a acelor evenimente istorice. Poate că Institutele Culturale Române din străinătate pot juca aici un rol mai activ. Deși există institute de cercetare dedicate, cred că muzeele din România sunt mult mai active în privința cercetării trecutului nostru și a valorificării memoriei colective prin realizarea unor proiecte expoziționale de mare prestigiu. Exemplele nu sunt puține din acest punct de vedere și fac cinste muzeografilor și cercetătorilor din țară. Editarea unei mari serii de documente privind istoria românilor între anii 1914 şi 1920 ar fi mai mult decât potrivită în anul Centenarului. Cine își va asuma un asemenea proiect, dacă nu a fost inițiat deja de mai mult timp, îmi este greu să prevăd.

Despre „Artele focului“

Ce ne puteți spune despre expoziția „Artele focului. Ceramică și sticlă din colecțiile Muzeului Național Peleș“?

Interioarele muzeelor amenajate în castelele Peleş şi Pelişor din Sinaia expun unele dintre cele mai valoroase piese ale colecţiei regale de ceramică și sticlă. O selecție a celor mai reprezentative piese de patrimoniu poate fi admirată, în perioada ianuarie-mai 2018, de vizitatorii care trec pragul expoziției „Artele focului. Ceramică și sticlă“ din colecția Muzeului Național Peleș. Prezentată pe larg în elegantul catalog care o însoțește, expoziția „Artele focului“ propune publicului vizitator o întâlnire specială cu delicata şi fragila lume a ceramicii și sticlei de artă.

Pe lângă faimoasa și intens discutata colecţie de pictură ce cuprindea peste 200 de tablouri, multe dintre ele capodopere ale artei universale, Regele Carol I al României a pus bazele unei fabuloase colecţii de artă decorativă, unică în peisajul cultural românesc și neegalată până astăzi. Iubitoare și creatoare de frumos, în domeniile arhitecturii, decorației interioare și artei peisajere, Regina Maria a României a fost o neobosită și pasionată colecționară de artă. Într-un fel propriu, Principesa și, din 1914, Regina Maria a României a continuat în mod strălucit tradiţia de colecţionar inaugurată de Regele Carol I şi a achiziționat piese de ceramică și sticlărie în stil Art Nouveau, cu care a decorat interioarele Castelului Pelişor din Sinaia, reședința atât de impregnată de spiritul creator al celei rămase în amintirea românilor drept unica și incomparabila regină a României Mari. Principesa moștenitoare a României a achiziţionat lucrări de Emile Gallé (dintre care poate fi admirată în expoziție și în catalog excepţionala „Muză paradiziacă“ din 1895), René Lalique, Auguste şi Jean-Antonin Daum sau Louis Comfort Tiffany.

Ceramica europeană (spaniolă, olandeză sau engleză) și faianța italiană sau cea istoristă franceză constituie – alături de porțelanurile atât de dragi ctitorului Castelului Peleș, realizate în ateliere celebre din Germania, Austria sau Boemia – nucleul colecţiei Regelui Carol I al României, care numără peste 5.000 de piese. Toate aceste piese de patrimoniu – care decorau cândva fastuos interioarele regale din castelele Peleș și Pelișor – se caracterizează printr-o mare diversitate stilistică și un neîntrecut rafinament artistic, înscriindu-se în patrimoniul naţional ca una dintre cele mai importante şi mai coerente colecţii de artă decorativă din România.

Colecţia de sticlă a Muzeului Naţional Peleş, cuprinzând peste 1.500 de piese, s-a constituit prin achiziţiile şi comenzile Familiei Regale române, între 1866 şi 1941, iar ulterior prin achiziţiile Muzeului Peleş, realizate în perioada 1969-1974. Colecţia cuprinde piese de provenienţă germană, italiană, austriacă, franceză, precum şi vase din cristal de Boemia sau englezesc. Se adaugă, fireşte, piese (servicii tradiţionale sau piese moderne, în stil Art Deco) comandate special la fabricile din Azuga și Mediaș pentru a decora reședința regală din Sinaia. În anii ’70 ai secolului trecut, Muzeul Peleş a dus o politică coerentă de achiziţii de patrimoniu, din anticariate sau de la colecționari particulari, urmărindu-se completarea fondului existent cu obiecte din cristal de Boemia, dar în special cu piese semnate Gallé, Daum și Lalique. În aceeași perioadă, în cadrul Muzeului Peleș a fost înființată Secția de Artă Decorativă – Ceramică (1965-1982), care a valorificat științific și expozițional creația marilor manufacturi de sticlă, porțelan și ceramică prezente în colecția regală. Păstrate cu grijă de-a lungul vremii, restaurate și puse în valoare în cadrul unor expoziții cum este și cea pe care o prezentăm în albumul special „Artele focului. Ceramică și sticlă din colecțiile Muzeului Național Peleș“, aceste piese de patrimoniu cultural mobil constituie una dintre fascinantele atracții turistice pentru sutele de mii de vizitatori care trec anual pragul castelelor Peleș și Pelișor din Sinaia.

Evocarea regilor și reginelor

Cum vă pregătiți să continuați evocarea regilor și reginelor României?

În anul 2018, Muzeul Național Peleș organizează mai multe expoziții temporare. În luna martie 2018 vom găzdui în Holul de Onoare al Castelului Pelișor expoziția „O prietenie regală. Grigore Antipa și regii României“. Pe 21 iulie 2018, la împlinirea a 80 de ani de la trecerea în eternitate a Reginei Maria, vom vernisa expoziția „Maria a României. Portretul unei mari regine“, care va fi însoțită de un album-catalog. În luna decembrie 2018, Muzeul Național Peleș organizează expoziția „Familia Regală a României și Marea Unire“, cu care vom încheia seria manifestărilor dedicate aniversării Centenarului.

În 2019 vom organiza o mare expoziție dedicată Regelui Carol I al României, în anul 2020 o expoziție închinată Regelui Carol al II-lea și în anul 2021 una despre Regele Mihai I al României, toate însoțite de albume monografice reprezentative. Acestea vor încheia seria pe care am inaugurat-o la Muzeul Național Peleș în 2016 prin realizarea expoziției și albumului dedicate Reginei Elisabeta a României. Alături de evocarea regilor și reginelor României, Muzeul Național Peleș va organiza anual mai multe expoziții de artă decorativă, care pun în valoare patrimoniul cultural mobil excepțional pe care îl administrăm.

Narcis Dorin Ion este director general al Muzeului Național Peleș din Sinaia și istoric, cu preocupări privind istoria contemporană și recentă a României, istoria Familiei Regale a României, istoria partidelor politice, istoria elitelor, a arhitecturii rezidențiale și a monumentelor istorice din România.

A absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Istorie a Universității din București (1997) și a obținut masteratul la aceeași facultate în 1998. Este doctor în istorie din 2006, cu tema „Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec. XIX-XX)“, lucrare distinsă cu Premiul „George Oprescu“ al Academiei Române (2013).

Director al Direcției Muzee, Colecții, Arte Vizuale din Ministerul Culturii și Cultelor (2002-2003); director general al Muzeului Național Bran (2003-2016). Din 2016 este manager (director general) al Muzeului Național Peleș din Sinaia.

Vicepreședinte al Comitetului Național Român – ICOM (din 2014 – prezent). Membru (2003-2004, 2013 – prezent) și vicepreședinte (din 2017) al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale.