Liderii autoritari s-au speriat de revoltele din lumea arabă, mai ales după plecarea lui Hosni Mubarak, gândindu-se că un asemenea scenariu ar putea să se repete la ei acasă. Chiar regimurile care par de neclintit, unde există prosperitate, au cenzurat puternic ştirile despre protestele din Egipt. Un caz elocvent este China, după cum scria ziarul britanic pe site-ul său, sâmbătă.
Revolta din Egipt pare să-i fi făcut pe liderii chinezi să se teamă că acelaşi lucru ar putea să se întâmple la ei acasă. Beijingul a cenzurat puternic ştirile despre revolta din Egipt, ceea ce indică faptul că Partidul Comunist Chinez, care a reuşit să evite colapsul în timpul unei revolte populare similare în 1989, este cuprins de teama că ar putea avea aceeaşi soartă cu fostul lider egiptean Hosni Mubarak, scrie ziarul „Financial Times”.
Nesiguranţa afişată de către elita conducătoare a Chinei poate părea exagerată. Totuşi, spre deosebire de regimul Mubarak, sub guvernarea Partidului Comunist Chinez, au crescut standardele de viaţă şi în momentul de faţă autoritatea guvernului nu pare să fie ameninţată. Înţelepciunea convenţională spune că China are o conducere încrezătoare în sine, care se consideră un concurent pentru supremaţia la nivel mondial.
Însă, în cazul în care criza egipteană ne învaţă ceva, acesta este faptul că legitimitatea autocraţilor dispare repede atunci când circumstanţele se schimbă şi astfel defectele unui regim sunt expuse. Durabilitatea regimului comunist, nu doar performanţa economică, ar fi acum din nou un subiect fierbinte de speculaţie.
Dar analizăm mai profund, acest regim aparent rezistent este afectat de aceleaşi patologii ca şi Egiptul: represiune, corupţie, responsabilitate scăzută la nivel de guvern şi o inegalitate între clase sociale. Creşterea economică şi prosperitate ajută Partidul Comunist să-şi menţină legitimitatea, dar regimul ştie că legitimitatea bazată doar pe performanţa economică nu este fiabilă. Aceleaşi frustrări care i-au împins pe egipteni pe străzi s-ar putea declanşa în China atunci când economia sa va pierde inevitabil din viteză.
Confruntată cu nişte provocări de dezvoltare, prosperitatea economică a Chinei nu este deloc garantată, în timp ce creşterea preţurilor alimentare este un motiv de îngrijorare pentru regim.
Acestea fiind spuse, este probabil că Partidul Comunist Chinez va ajunge la concluzia că regimul lui Mubarak ar fi trebuit să fie şi mai represiv şi să fi înăbuşit răscoala încă de la început. Liderii chinezi probabil au dat vina, de asemenea, pe influenţa şi conspiraţia occidentale, exact cum au făcut atunci când revoluţiile „portocalii” au răsturnat regimurile nepopulare în Ucraina, Georgia şi Kîrgîzstan, în urmă cu câţiva ani.
