FMI: Subvențiile generale costă mult și îi ajută prea puțin pe cei vulnerabili. Ce recomandă guvernelor

Guvernele ar trebui să sprijine direct gospodăriile vulnerabile în perioadele cu scumpiri puternice, în loc să recurgă la subvenții generale sau la plafonarea prețurilor, arată o analiză a Fondului Monetar Internațional. FMI susține că ajutoarele țintite pot oferi aceeași protecție familiilor cu venituri mici la costuri bugetare de câteva ori mai reduse.

Prețurile alimentelor, energiei și carburanților au crescut puternic în ultimii cinci ani. FMI pune evoluția pe seama perturbărilor de pe piețele globale de mărfuri, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în 2022, până la conflictul din Orientul Mijlociu din acest an. Problema este că alimentele și energia se scumpesc adesea mai repede decât alte produse și decât salariile. Iar consumatorii au puține posibilități să renunțe la aceste cheltuieli.

Potrivit FMI, efectele nu dispar odată cu primul val de scumpiri. Prețurile produselor de bază, raportate la celelalte bunuri, continuă să crească mai bine de un an după declanșarea unui astfel de episod și rămân apoi la niveluri ridicate. Inflația poate rămâne, la rândul său, peste nivelurile anterioare. Așteptările privind inflația cresc și ele pentru mai mulți ani, ceea ce complică misiunea băncilor centrale.

În același timp, puterea de cumpărare scade, deoarece salariile reale se reduc și pot rămâne sub nivelurile de dinaintea crizei pentru o perioadă lungă.

Familiile sărace suportă cea mai mare parte a șocului

Impactul nu este distribuit uniform. Familiile cu venituri mici cheltuiesc o parte mai mare din buget pe hrană și energie. Din acest motiv, ele se confruntă cu o inflație mai ridicată decât gospodăriile cu venituri mari în timpul crizelor legate de costul vieții.â

Efectele asupra sărăciei și inegalității sunt și mai puternice în țările cu venituri reduse, unde bunurile de bază ocupă o pondere mai mare în cheltuielile gospodăriilor.

FMI a analizat modul în care 76 de țări au reacționat la astfel de episoade în ultimele trei decenii.

În economiile avansate, guvernele au redus frecvent TVA sau accizele pentru alimente și energie. Măsurile au avut rolul de a limita scumpirile pentru consumatorii finali. Țările emergente și cele cu venituri mici au apelat mai des la subvenții pentru producători, reduceri ale taxelor vamale sau controale directe asupra prețurilor. Guvernele au acordat și sprijin direct pentru venituri. Statele dezvoltate au folosit într-o măsură mai mare transferuri țintite, în timp ce țările mai sărace au recurs mai des la majorări generale de salarii și pensii.

FMI: Subvențiile generale pot costa de până la 22 de ori mai mult

FMI consideră că transferurile temporare și direcționate către gospodăriile vulnerabile sunt cea mai eficientă soluție atunci când prețurile alimentelor și energiei cresc puternic. Acestea permit guvernelor să-i ajute pe cei mai afectați fără să consume o parte prea mare din resursele bugetare.

În schimb, măsurile care țin artificial prețurile jos sunt mult mai scumpe. Potrivit estimărilor FMI, protejarea familiilor cu venituri mici prin subvenții acordate consumatorilor poate necesita de trei până la șase ori mai multe resurse publice decât transferurile țintite.

În cazul subvențiilor acordate producătorilor, costurile pot fi de 14 până la 22 de ori mai mari decât în cazul sprijinului direct pentru venituri. Criza energetică din Europa din 2022-2023 este dată drept exemplu. Pentru fiecare euro cheltuit pentru reducerea prețurilor la electricitate, gaze naturale și benzină, mai puțin de 20 de cenți au ajuns, indirect, la cea mai săracă cincime dintre gospodării. O mare parte din ajutor a revenit astfel și persoanelor care nu aveau nevoie de sprijin.

În plus, menținerea artificială a unor prețuri mici reduce stimulentele pentru economisirea resurselor. Dacă mai multe state adoptă simultan astfel de politici, cererea poate rămâne ridicată și poate împinge prețurile globale în sus.

FMI avertizează că subvențiile pentru producători sunt și mai puțin eficiente. Reducerea costurilor de producție poate duce la prețuri mai mici inclusiv pentru bunurile exportate. În această situație, contribuabilii unei țări ajung să suporte costuri de care beneficiază și consumatorii sau companiile din alte state.

Sprijinul ar trebui să fie temporar și bine țintit

FMI recomandă ca ajutoarele acordate în timpul crizelor legate de costul vieții să fie temporare și să ajungă în primul rând la familiile cu venituri mici. Ideal, guvernele ar trebui să folosească sistemele de protecție socială deja existente, care pot fi extinse rapid în perioade de criză. Există însă și situații în care ajutorul poate fi acordat unui număr mai mare de persoane. FMI menționează riscurile grave privind securitatea alimentară, posibilitatea unor tulburări sociale sau dificultățile administrative în identificarea rapidă a beneficiarilor. Chiar și în aceste cazuri, măsurile ar trebui să fie limitate în timp și adaptate doar componentei temporare a scumpirilor.

Dacă intervențiile asupra prețurilor nu pot fi evitate, ele ar trebui concentrate asupra bunurilor și serviciilor folosite în special de gospodăriile vulnerabile.

Fondul mai recomandă statelor să își consolideze sistemele de protecție socială înainte de apariția unor noi crize. Astfel, guvernele ar putea interveni mai rapid și cu costuri mai mici atunci când apar noi șocuri asupra prețurilor.