Forumul Judecătorilor din România cere CSM să normeze munca în sistemul judiciar

„Forumul Judecătorilor din România” arată, într-un comunicat de presă, că, în condiţiile crizei de personal din sistemul judiciar şi a restrângerilor bugetare care afectează magistratura, orice întârziere în reglementarea concretă a normării muncii magistraţilor este dăunătoare calităţii actului de justiţie.

„Realizarea unui act de justiţie de calitate presupune alocarea timpului minim necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare, iar nu pronunţarea unor soluţii ce pot fi eronate, din lipsă de timp şi supraîncărcare, felul în care se cuantifică activitatea judecătorului nesurprinzând dimensiunea reală a efortului depus. Volumul optim de activitate trebuie gândit pe criterii obiective, care pot fi utilizate pentru determinarea gradului de dificultate/complexitate al diverselor cauze”, precizează sursa citată.

Testele psihologice  arată  „un nivel ridicat de solicitare a judecătorilor evaluaţi” 

„Consecinţele în plan psihologic, constând în diminuarea capacităţii de concentrare la sfârşitul zilei de şedinţă şi apariţia modificărilor factorului personal (diminuarea autonomiei şi a stabilităţii personale) pun în evidenţă efectele suprasolicitării manifestată în timp. Au fost efectuate măsurători care au urmărit repartizarea în timp în funcţie de gradul de complexitate şi măsurători pentru diminuarea nivelului suprasolicitării neuropsihice prin şedinţe de management al stresului sau antrenament al unor abilităţi”, se arată în comunicat.

„În consecinţă, Asociaţia «Forumul Judecătorilor din România» solicită Consiliului Superior al Magistraturii să normeze urgent munca în sistemul judiciar şi să stabilească măsuri concrete pentru reducerea diferenţelor de încărcătură între diversele instanţe, nefiind firesc să existe judecători supraîncărcaţi şi colegi cu activitate mult mai redusă. În acest sens, se pot face propuneri legislative pentru reevaluarea competenţei instanţelor după valoarea obiectului cauzelor sau obiectul în sine, dar se poate adopta şi un model de repartizare a dosarelor, în condiţii de supraîncărcare, derogând de la principiile de competenţă ale procedurii civile, la instanţe de acelaşi grad, foarte apropiate teritorial, pe raza aceluiaşi tribunal sau a aceleiaşi curţi de apel, până la echilibrarea sau măcar apropierea volumului de lucru aferent”, afirmă judecătorii.

Reglementarea medierii obligatorii în România poate fi o soluţie  pentru  CSM  în sensul solicitării  urgente a puterii legislative/executive, susţinută şi de hotărârile CJUE, pentru a evita condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca urmare a  întârzierile  soluţionării cauzelor  din cauza  lipsei de personal în sistemul judiciar, se mai arată în document.

Asociația precizează, de asemenea, că ordonanţa emisă de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la 3 septembrie 2024 în cauza C‑658/23, Investcapital Ltd, reconfirmă faptul că Directiva 2008/52 nu se opune, în principiu, unei reglementări naţionale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancţiuni.

Astfel, potrivit sursei citate, în România „nu există niciun obstacol legislativ sau jurisdicţional care să împiedice legiferarea unei proceduri de mediere obligatorie, spre exemplu: în ceea ce priveşte cauzele din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; în anumite cauze din materia dreptului familiei; în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; în litigiile civile a căror valoare este sub 100.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

„În România există un corp pregătit de mediatori, avocaţii şi notarii publici putând fi, de asemenea, antrenaţi în proceduri amiabile, iar medierea obligatorie ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie este deja legiferată în diverse state ale Uniunii Europene (a se vedea modelul italian preluat şi de alte state din UE, care poate deveni unul viabil şi pentru România; modelul implică obligativitatea parcurgerii procedurii medierii anterior sesizării instanţei, costurile pentru prima şedinţă fiind suportate de stat, iar Curtea Constituţională a Italiei a validat constituţionalitatea acestui model, prin Decizia nr. 97 din 18 aprilie 2019) şi susţinută ferm de jurisprudenţa obligatorie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv a Curţii Europene a Drepturilor Omului”, conchide Asociația.