FOTO Jocurile de culise din negocierile pentru Guvernul Tomac. Între SUA și Bruxelles, capcana guvernului „tehnic”, rolul lui Ponta

Negocierile pentru Guvernul Tomac sunt marcate de multe elemente de culise care spun povestea adevărată din spatele declarațiilor „corecte” pe care le fac politicienii pentru public. Zile în șir opinia publică a fost cel puțin mirată, dacă nu chiar în parte scandalizată, de desemnarea președintelui Dan. Întrebarea pe buzele tuturor a fost: De ce Tomac?

Ce merit are acest om politic cu 1 și ceva la sută în alegeri. Un politician modest, dacă nu chiar șters, care nu a fost niciodată validat de votul popular, care nu face parte din niciun partid parlamentar, dar care nici nu e un tehnocrat veritabil. O altă întrebare este cu ce majoritate poate defila Tomac și ce atuuri are în mânecă pentru a convinge partidele să-l voteze. Și nu în ultimul rând, cât de dispus este să facă un guvern cu adevărat tehnocrat sau nu cumva acest „guvern tehnic” e paravan pentru tot felul de politicieni. Și un alt element interesant, ce rol joacă Victor Ponta în toată această ecuație. Îi întinde iar o mână de ajutor președintelui Nicușor Dan? Iată câteva concluzii de etapă, după prima zi de negocieri purtate de Tomac cu PSD, PNL și USR.

Europarlamentarul Tomac, între București, Bruxelles și SUA

Nicușor Dan pare că a vrut să aleagă un politician care se înțelege cu toată lumea sau, măcar, nu supără pe nimeni. Scorul PMP, partidul lui Tomac, sub pragul electoral, a contat mai puțin decât alte elemente pe care președintele le-ar fi putut considera esențiale. Tomac este un politician cu profil șters, dar care nu a supărat iremediabil niciun partid din România. Dar poate mai important, este europarlamentar, cu viziune proeuropeană, dar a bătut drumul București-Washington de multe ori în ultima vreme. Înainte de a fi desemnat premier, Eugen Tomac a făcut nu mai puțin de patru deplasări în Statele Unite.

În februarie, la Chicago, Tomac a participat la evenimentele dedicate celor 25 de ani ai publicației Tribuna Românească.

În martie, apare la Mar-a-Lago, la evenimentul organizat de Partidul Republican pentru aniversarea a 250 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite. Gazda evenimentului este Donald Trump.

În aprilie, Tomac se întâlnește la Beverly Hills cu Anastasia Soare, una dintre cele mai influente femei de afaceri din America.

Iar în decembrie 2025, tot la Mar-a-Lago, participă la manifestările organizate cu ocazia Zilei Naționale a României.

Tomac și-a construit, astfel, profilul unui politician cu validare externă nu doar la Bruxelles, ci și la Washington. În timp ce majoritatea liderilor politici români erau concentrați pe negocierile interne, el apărea constant în cercurile conservatoare americane, în comunitățile românești din diaspora și în proximitatea unor actori influenți din Statele Unite.

Dacă Nicușor Dan căuta un premier care să fie credibil la Washington, Tomac era unul dintre politicieni români apropiați de el care bifau deja această condiție.

Sabia anticipatelor, în negocierile pentru Guvernul Tomac, folosită prea târziu

O informație interesantă a apărut pe surse după turul făcut de Eugen Tomac la partidele parlamentare, în încercarea de a strânge majoritate. Acesta le-ar fi spus liderilor de partid că, dacă el nu va fi votat, președintele mai are în pregătire o propunere de premier. Tot un consilier al său. Se discută pe la colțuri de posibilitatea să fie Radu Burnete, și el vehiculat ca variantă înainte de desemnarea lui Tomac. De altfel, o altă informație care a fost vehiculată prin partide este că președintele le-ar fi spus liderilor că, dacă nu îl votează pe Tomac, atunci s-ar putea să nu le convină prea tare a doua propunere pe care o are în minte.

Substratul acestor declarații este clar. Președintele Nicușor Dan joacă la anticipate, ca ultimă armă de a determina partidele să-i accepte propunerea. Alegerile anticipate ar fi trebuit să fie un instrument pe care Nicușor Dan să-l folosească din prima clipă. Dar acesta l-a abandonat înainte să înceapă consultările, spre uimirea tuturor. Ceea ce i-a făcut pe mulți să exclame că șeful statului s-a predat PSD, partidul pe care ar fi putut să-l amenințe cu anticipatele ca să nu declanșeze criza politică.

Nu e clar dacă folosirea acestei amenințări în al douăsprezecelea ceas mai are efect. Președintele a spus de atâtea ori că nu va declanșa anticipate, încât a ajuns ca în zicala cu lupul. Degeaba mai strigă acum, că nu îl mai crede nimeni. Realist vorbind, nici nu are interes. AUR ar putea obține un scor prea mare ca să mai poată fi ignorat apoi în negocierile pentru guvern. În timp ce scorul PSD, partidul pe care Nicușor Dan pare că vrea să-l țină în viață cu orice preț, chiar cu prețul propriei imagini, s-ar putea duce la vale.

Capcana „guvernului tehnic”

Eugen Tomac încearcă să-i mulțumească pe toți. Așa că a inventat un nou tip de guvern. Nu guvern politic, nici guvern tehnocrat. Guvern tehnic. O sintagmă ce ascunde un fapt evident – e premierul desemnat care nu-și poate asuma nicio cale. Orice decizie tranșantă ar lua, ar supăra pe cineva. Deja se vede cât de legat de mâini și de picioare e de partide. Pare că Tomac nu vrea să facă un guvern de tehnocrați de la cap la coadă, inclusiv cu eșaloanele doi și trei – secretari de stat, șefi de agenții și autorități. Ci un mix de tehnocrați cu oameni cu afinități politice, care doar să dea aparența că e independent de partide. Sau, mai bine zis, de anumite partide.

Diferența dintre un guvern tehnocrat și unul tehnic e majoră. Primul este alcătuit din specialiști independenți de partide. Al doilea este format din oameni care pot avea afiliere politică sau măcar afinități pentru un partid sau altul, dar care sunt prezentați public drept experți.

Ciucu, mesaj pentru Tomac: Nu ne luați de proști

Ciprian Ciucu a pus degetul pe rană. Deja de câteva zile se discută despre afinitățile unora dintre miniștrii propuși pentru PSD. Un guvern chipurile de tehnocrați, dar cu miniștri și poate chiar secretari de stat și șefi de instituții care au PSD în suflet.

Ciucu dă câteva exemple:

Nicolae Istudor, la Agricultură.
Vladimir Ionaș, la Dezvoltare.
Ionuț Mașala, la Transporturi.
Teodor Dulceață, la Mediu.
Dan Neculăescu. la Apărare

Pentru liderii PNL, aceste nume sunt amprenta PSD asupra unui cabinet care pretinde că este independent. De aici, suspiciunea liberalilor că Tomac a negociat mai întâi cu PSD și abia apoi cu restul partidelor.

„Fisa mi-a picat atunci când ne-ați spus despre dl. Ionaș la M. Dezvoltării. Nu aveți cum să-mi explicați prin ce proces decizional ați ajuns la dl. Ionaș, altul decât că vi l-a dat PSD. N-ai cum! Pare că le protejați interesele și le-ați pus ministerele pe care le vor ei la adăpost”, spune primarul Bucureștiului.

„Cu toată stima pe care v-o port, cu toată admirația pe care o am pentru domnii Papahagi, Burnete, Niculescu… Vă rog, aveți decența și nu ne luați de proști. PSD a făcut deja această greșeală! Arătați-ne un minim de respect și nu ne insultați inteligența”, îi transmite Ciucu.

Primarul general taxează și amenințarea voalată cu care defilează Tomac privind a doua nominalizare pe care o pregătește Nicușor Dan. Ciucu susține că acest mod de negociere ar avantaja tot PSD. „Scenariul cu acel alt premier «tehnic» care va fi nominalizat în locul dvs. dacă nu veți reuși, mizându-se pe faptul că unii parlamentari nu vor alegeri anticipate de frică că nu vor mai prinde Parlamentul. Asta îmi arată o strategie clar asumată, concepută special pentru a exonera PSD de orice răspundere.”

Rolul lui Victor Ponta

Uniți pentru România este un nou grup parlamentar, care se extinde pe zi ce trece. Este format din aleși plecați de pe la partidele suveraniste. Au ajuns la 18 membri. Deloc de neglijat, practic cât grupul minorităților naționale. De ieri, acest grup s-a îmbogățit cu un social-democrat de vază, când repudiat, când îmbrățișat de propriul partid. Victor Ponta.

Mișcările lui Ponta pentru guvernul Tomac. UPR, masă de manevră? – UPDATE

Grupul care s-a format în jurul unor parlamentari proveniți din zona POT începe să transmită semnale de disponibilitate pentru susținerea unui Guvern Tomac. Nu este exclus ca aceasta să fie chiar miza politică a transferului lui Ponta de la grupul PSD la acest grup nou format.

Fostul premier e și el un fel de Eugen Tomac, dar cu mai multă notorietate. Poate fi azi suveranist, mâine prooccidental sau proeuropean, fără să clipească. Poate fi prieten cu Ursula, în timp ce poartă cu mândrie șapca lui Trump cu MAGA și salută China și Turcia cu respect. Este un cameleon numai bun în momente când vrei să unești tabere ireconciliabile în esență.

Prezența lui Ponta ar trebui, teoretic, să șteargă istoricul acestor parlamentari care vin totuși din POT, partidul lui Călin Georgescu. Să-i albească și să-i conducă spre a lua „decizia responsabilă față de țară”, să sprijine guvernul lui Nicușor Dan. Ar fi a doua oară când Ponta îi întinde o mână de ajutor acestuia din urmă. Candidatura sa la alegerile prezidențiale, cum-necum, a dus decisiv la victoria lui Nicușor Dan și la înfrângerea lui Crin Antonescu.