Spre sfârşitul anului 2010 am încercat primul inventar al principalelor performanţe din România şi al numelor care şi-au pus semnătura pe acestea. Şi atunci, ca şi acum, România avea aerul unui brand excesiv negativ.
Oamenilor, mai ales românilor le este mai uşor să scoată ochii, să critice, să strâmbe din nas, să etaleze inteligenţa cinică a celui care găseşte mereu o deficienţă. Ploaia de critici şi de pesimism ne-a dus spre încercarea de a ne opune valului, de a propune valori, succese, performanţe şi modele. A fost prima dezbatere-program în redacţia Cotidianul. Şi ea s-a încheiat cu decizia de a stabili împreună cu cititorii Cotidianului un şir de nume care să reprezinte performerii anului 2010. Aşa am descoperit că România pesimită are întotdeuna în oglindă şi o ţară a performerilor, a minţilor ingenioase, a campionilor, a marilor talente. A fost primul semn al preocupării noastre de a contribui la consolidarea unor valori româneşti în spaţiul public. Atunci am realizat că Angela Gheorghiu trebuia să fie Omul Anului cel puţin în fiecare din ultimii 10 ani. Şi a fost desemnată Omul Anului pentru următorii trei ani, ea dominând toate ierarhiile şi bilanţurile anilor care au urmat.
Prima gală a Premiilor Cotidianul – Omul Anului s-a născut într-unul din dialogurile mele cu Alin Ursu, pe atunci directorul unei fabrici a grupului Dr Oetker în România. De la prima descriere, Alin Ursu a devenit principalul partizan şi partener. Şi a plusat, zicând: “Eu dau şampania şi premiile”. De-a lungul anilor, Omul Anului a devenit şi un prilej de promovare de branduri, de cooperări cu performeri economici şi a rămas un mod de a recunoaşte performanţele compatrioţilor noştri, parte indiscutabilă din România optimistă. Omul Anului şi Diploma de Onoare ne-au dus în ianuarie 2011 la Julian Assange, creatorul WikiLeaks, la castelul englezesc în care îşi avea domiciliul obligatoriu. Am sărbătorit împreună performanţa până atunci necunoscută, de a privi prin internet în culisele polticii mondiale.
De-a lungul anilor, câştigătorii trofeelor Cotidianul – Omul Anului, stabiliţi fie de jurii, fie de voturile cititorilor, fie de dezbateri înfocate în redacţie, au confirmat şi re-confirmat şi au revenit şi în clasamentele altor ani. Unii dintre ei au dispărut iar alţii ne-au dezamăgit. Ne-am înşelat şi noi, şi cititorii că vitejii nu ştiu cărui an s-au făcut de râs, au fost arestaţi sau au dezamăgit sufragiul cititorilor. Acest clasament al oamenilor care s-au distins pe parcursul unui an are şi el gradul său de aproximare, procentul lui de rateu, semn că şi binele şi performanţa, oricât de corect au fost evaluate, sunt adeseori iluzii care se destramă cu trecerea timpului.
Într-un climat în care tot cetăţeanul român are cel puţin o nemulţumire faţă de ţara sa şi faţă de compatrioţii săi, noi continuăm exerciţiul anual al Premiilor Cotidianul, încecând să propunem cititorilor şi societăţii modele de câştigători şi lecţii de succes, de valori în competiţie.
Omul Anului 2015 nu este decât un crâmpei din încercarea noastră modestă de a descrie şi o Românie optimistă.
Mulţumim celor care s-au alăturat demersurilor noastre din acest an în calitate de parteneri: Alexandrion Group şi Euro Insol.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.