Gaza și Ucraina schimbă viitorul războiului

”Cel mai mare pericol adus de turbulențe nu este turbulența, ci să reacționezi în baza logicii de ieri”, spunea consultantul austro-american Peter Drucker. Evenimentele din Israel ne reaminstesc că suntem tentați să concepem viitorul după logica trecutului. Suntem prea încrezători în abilitățile noastre tehnologice. Predomină ideea că armatele mari și armele high-tech foarte scumpe vor fi mereu soluția, chiar dacă lumea este destabilizată de armate mici cu arme foarte ieftine”, scrie Harald Malmgren, asistent al președinților John. F. Kennedy, Lyndon Johnson, Richard Nixon și Gerald Ford.

”Pe 11 septembrie 2001, am învățat că apărarea de mii de miliarde de dolari a Americii poate fi învinsă de niște cutere de 5 dolari bucata, care se pot găsi în orice papetărie. Cu ocazia acestui ”11 septembrie” israelian, am învățat că o dronă de jucărie de 60 de dolari, o rachetă de 600 de dolari și o parapantă cu motor de 6000 de dolari pot să copleșească una dintre cele mai de temut apărări din lume, inclusiv sistemul israelian Iron Dome, de miliarde de dolari. Hamas a reușit să scape nedetectat închizând aparatele electronice și menținând aparența rutinei zilnice. Au învins tehnologia închizând lumina și au învins digitalizarea apelând la produse analogice.

Acum, când la granița Fâșiei Gaza se adună tancurile israeliene, lumea așteaptă reacția în lanț care urmează după masacrarea civililor israelieni. Este ca și cum am asista la un meci de jujitsu, unde tehnica contează mai mult decât forța. Hamas a vrut să provoace Israelul să aducă tancurile. Oare tancurile sunt cele mai indicate pentru eliberarea ostaticilor? Sau pentru a produce cele mai mari pierderi pentru Hamas? Nu. Însă Israelul le va folosi pentru că vrea să creeze un spectacol vizual de forță. Hamas mizează pe asta, știind că în lumea Instgramului, tancurile israeliene vor genera sprijin pentru palestinieni, atacați de forța brută israeliană.

Dar Hamas nu este deloc lipsit de apărare: are imprimante tridimensionale, sintetizoare laser, facilități pentru fabricarea puștilor și gloanțelor în tuneluri. Poate acesta este motivul pentru care sateliții, dronele și alte dispozitive israeliene nu au observat cum a fost adusă tehnica de luptă în Gaza: ea nu a fost importată, ci fabricată în subteranele din Gaza. Componentele nu sunt foarte greu de găsit: fiarele vechi și cablurile din Gaza, rachetele bombele neexplodate aruncate de Israel au fost folosite la fabricarea armelor. Ironia este că acțiunile forțelor israeliene au alimentat indirect Hamasul cu materiale care altfel sunt interzise în Gaza. Hamas a dat un nou înțeles ”economiei circulare”.

Problema Vestului și a Israelului este că nu pot fi dezvățați să se bazeze pe tehnologie. Încă mai credem că arsenalul nuclear este soluția, deși tocmai am descoperit că nu-l putem folosi ca răspuns la războiul demodat dus de Putin in Ucraina și nu-l putem folosi nici ca reacție la amenințările lui Putin cu războiul nuclear.

Această disonanță cognitivă a Vestului pleacă de la o veche formulă matematică. Harald Malmgren a realizat un studio privind rachetele antibalistice, un studio pentru administrația Kennedy. Proiectul a fost popularizat de președintele Ronald Reagan sub denumirea Războiul Stelelor. Inițial, obiectivul studiului a fost să se determine care ar fi o costul unui sistem antirachetă care să intercepteze rachetele nucleare ale inamicului. Întrebarea era dacă un asemenea scut antirachetă va modifica calculul făcut de sovietici pentru distrugerea reciprocă asigurată. Cu alte cuvinte, dacă reacția sovieticilor la acest scut antirachetă ar fi prea scumpă pentru puterea lor economica. Pornind de la ideile lui Tom Schelling, laureat al Nobelului pentru teoria jocurilor, s-a ajuns la concluzia că fiecare dolar investit în sistemul antiballistic ar duce la cheltuieli de șapte dolari pentru ca URSS să-l poată penetra.

Nu conta dacă sistemul ABM putea funcționa cu adevărat – matematic, probabilitatea de a lovi o rachetă balistică în plin zbor era foarte mică. Însă rușii au înțeles raportul de 7:1. Când Reagan a anunțat inițiativa Războiul Stelelor, sovieticii au înțeles că vor trebui să cheltuiască mai mut decât își permit. Aceste costuri au fost unul din factorii care a dus la prăbușirea URSS. Strategia i-a influențat mult pe Richard Perle, pe Caspar Weinberger, Donald Rumsfeld și Dick Cheney, care au aplicat raportul 7:1 când au deținut funcții în apărarea americană.

Însă astăzi acest raport s-a inversat, este cel puțin 1:7. Așa s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, așa s-a întâmplat în Israel. Hamas a folosit rachete ridicol de ieftine împotriva Iron Dome. Hamas a făcut calculul: rachetele sunt de 100 de ori mai ieftine decât interceptorii Tamir folosiți de Iron Dome, care costă 50.000 de dolari unitatea și care pot intercepta 96% din rachetele lansate împotriva Israelului. Hamas a lansat întra-atât de mute rachete, încât să ajungă în fereastra de 4% neacoperită. Simplu.

Nu excludem că Hamas a avut access la înalta tehnologie. Cu câteva zile înainte de atac, Gărzile Revoluționare Iraniene au plasat cu succes pe orbită un al treilea satelit Noor. A fost o coincidență? Satelitul avea camere mai bune decât precedentele și Iranul ar fi putut monitoriza mult mai bine Israelul și Gaza. Scopul nu ar fi recunoașterea facială a unor persoane, ci de a vedea care este starea emoțională a grupurilor de oameni. Este o tehnologie scumpă însă este mai ieftină decât înainte.

Ucrainenii ne-au învățat că, purtând pe cap un mic covoraș de cauciuc de 5 dolari, poți să te ascunzi de sateliți, te poți strecura în apropierea pozițiilor ruse și să le distrugi. Ucrainenii și-au dezvoltat propriile capacitățe ofensive, producând chiar și drone subacvatice, iar flota rusă a fost nevoită să-și schimbe pozițiile in Marea Neagra din cauza unor asemenea drone ”Sea Baby”.

Dacă Ucraina poate opera cu o asemenea tehnologie, probabil că și Hamas poate. Săptămâna aceasta, SUA au trimis în Estul Mediteranei doua portavioane, împreună cu grupurile lor de luptă. Există riscul repetării incidentului USS Cole. În 2000, doi piloți sinucigași s-au izbit cu o barcă pneumatică de nava americană, au produs o gaură de peste 10 metri în corpul ei și au ucis 17 militari.

Israelienii ar fi trebuit să înțeleagă de ce membri ai Hamas se antrenau în zborul cu parapanta tocmai în Malaezia, în 2014,așa cum au aflat atunci serviciile secrete. Se pare însă că analiștii nu și-au închipuit că aceste aparate pot transporta luptători înarmați peste fortificațiile din jurul Fâșiei Gaza. Oamenii înțeleg bine tehnologia, însă nu pricep că tehnica inversează amintitul raport de 7:1.

Statele Unite aplică conștiincios regulile traficului internațional de arme, crezând că cea mai valoroasă tehnologie în domeniul armamentului vine din America și nu trebuie să cadă în mâinile dușmanului. Însă se pare că multe dintre armele folosite de Hamas în atacul din Israel vin din arsenalul lăsat în urmă de Statele Unite în Afganistan și Irak. SUA nu au considerat că trebuie să-și apere și proprietatea intelectuală și au lăsat în urma arme care fie erau prea vechi pentru a merita să fie luate înapoi în America, fie distrugerea lor ar fi fost prea scumpă. Oare Hamas a creat modele computerizate ale acestor arme, pe care apoi să le imprime cu imprimantele 3D și să obțină componente sau chiar replici ale acestor arme? Poate că da.

Între timp, cei care vor să modifice echilibrul de putere într-un moment deja delicat vor continua să folosească tehnologii pe care le ignorăm sau de care râdem. Iar această atitudine periculoasă nu este doar problema Israelului. Odată ce tancurile vor intra în Gaza și conflictul se va metastaza, va deveni o problemă pentru întreg Occidentul.”