În timp ce secretarul de Stat american John Kerry a ajuns la Kiev spre arăta că SUA sunt de partea noilor autorităţi în confruntarea lor cu Rusia, iar, de la Washington, se anunţa adoptarea unor sancţiuni împotriva Moscovei, criza ucraineană s-a mutat pentru câteva ore la Moscova, unde, la reşedinţa sa de la Novo-Ogarevo din apropierea capitalei, preşedintele Vladimir Putin a convocat o conferinţă de presă. Este prima sa intervenţie publică după ce, la 22 februarie, a fost răsturnat regimul lui Viktor Ianukovici. Ieşirea la rampă a liderului de la Kremlin a adus în prim-plan aprecierile sale despre evoluţia evenimentelor din Ucriana, în acest sens cel mai important lucru pe care l-a susţinut fiind negarea implicării forţelor ruseşti în Crimeea, el susţinând că este vorba de „forţe locale de auto-apărare”, care blochează bazele ucrainene. „O intervenţie militară (a Rusiei în Ucraina – n.n.) ar fi legitimă, dar nu este necesară”. În vreme ce ucrainenii înşişi şi occidentalii se tem serios de declanşarea unei operaţiuni militare ruseşti de mare anvergură în Ucraina, Putin susţinea că o trimitere de trupe suplimentare nu este „necesară, pentru moment”. „Dar această posibilitate există”, a adăugat el, precizând că Rusia îşi rezervă dreptul de a recurge la „toate mijloacele” pentru a-şi proteja cetăţenii săi din această fostă republică sovietică, îndeosebi în Crimeea, unde 58%-60% din populaţie este reprezentată din ruşi. Apoi el a acuzat occidentalii că au recurs la „antrenori” pentru a forma „unităţi de luptă”, referindu-se astfel la contestatarii din Maidan.
„Suspendarea de către Ianukovici a procesului de integrare europeană a fost pentru Occident doar un pretext pentru a susţine forţele de opoziţie în lupta pentru putere. Nu ar fi fost nimic ieşit din comun, dacă nu s-ar fi mers până la anarhie, lovitură de stat şi confiscarea puterii prin forţa armelor, pentru a arunca apoi ţara în haosul în care se aflăşi astăzi”, a declarat Putin. Dacă, până acum, aceste idei au fost vehiculate în unele cercuri de la Moscova, acum ele au devenit poziţia oficială a Rusiei. „Am impresia că acolo (în Occident-n.n.) sunt nişte colaboratori ai unor laboratoare, care fac anumite experimente, precum le fac pe şobolani, fără săînţeleagă consecinţele a ceea ce fac”, a adăugat el. În context, Putin a mai afirmat că, ”dacă în Ucraina nu a fost o lovitură de stat, ci o revoluţie, aşa cum ni se spune, aceasta înseamnă că este vorba de un nou stat cu care Rusia nu a semnat niciun document constrângător şi faţă de care Rusia nu are niciun fel de obligaţii”. În fine, el a subliniat că garanţiile pentru integritatea teritorială a acestei ţări în schimbul renunţării de către ea la armele nucleare, potrivit Memorandumului de la Budapesta (semnat în 1994 de Rusia, SUA şi Marea Britanie), nu pot fi valabile în cazul noii puteri de la Kiev rezultate în urma unei revoluţii. În acest sens, Putin a adus ca argument evenimentele din Rusia din 1917, când, în urma unei revoluţii, Imperiul ţarist rus s-a prăbuşit şi a apărut un nou stat.
Aminteam la început de sancţiunile în primul rând militare pe care SUA le-au anunţat la adresa Rusiei, pe care ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, le-a calificat ca nefiind de natură să schimbe poziţia Moscovei faţă de Ucraina. El a făcut aceste aprecieri la Tunis, unde se afla într-o vizită oficială, Moscova stabilind astfel contacte cu noile autorităţi din Tunisia, ţară în care, în anul 2011, preşedintele Ben Ali a avut aceeaşi soartă ca Viktor Ianukovici. O altă opinie reluată rapid şi ultramediatizată a exprimat la Moscova Serghei Glaziev, consilier al preşedintelui Putin, care s-a referit la ameninţările Washingtonului cu sancţiuni antiruseşti. Pus şi simplu, acesta a promis o apocalipsă financiară la Washington. „Tentativele de a anunţa sancţiuni împotriva Rusiei vor duce la un krah al sistemului financiar american şi la sfârşitul dominaţiei Statelor Unite în sistemul financiar mondial”, a declarat Serghei Glaziev agenţiei Ria Novosti.
Dar războiul declaraţiilor şi ameninţărilor dintre Moscova şi Washington nu s-a oprit la aspectele bilaterale, implicate de criza din Ucraina. Spun acest lucru întrucât, în ultimele zile, Moscova a trecut la utilizarea armei economice împotriva Kievului şi chiar a Occidentului. Mai întâi Rusia anunţat că nu mai acordă facilităţi Kievului în achiziţionarea gazului rusesc, aşa cum anunţase în decembrie. Din această perspectivă, ieri, ziarul francez „Le Monde” arăta că, de mai multe săptămâni, UE îşi face un savant calcul diplomatic în gestionarea de către ea a conflictului ce opune Ucraina Rusiei. „Dacă, în Europa, unii flutură ideea sancţiunilor la adresa Moscovei, pasul nu a fost făcut. Aceasta întrucât Rusia posedă o armă de talie: gazul său. Şi dacă el este una dintre mizele majore ale crizei dintre Rusia şi Ucriana, el priveşte de aproape, totodată, şi UE. Un sfert din gazul consumat în cadrul UE provine, de fapt, din Rusia, iar 60% din acesta trece astăzi prin Ucraina”, scrie cotidianul parizian citat. În opinia acestui influent ziar, este vorba despre un mijloc de presiune asupra celor 28, a căror dependenţă variază între 100%, pentru ţările baltice, şi circa 15%, pentru Franţa. În ce-o priveşte, Ucraina importă din Rusia 60% din gazul pe care îl consumă. De fapt, această ţară posedă o industrie foarte gurmandă în ce priveşte gazul, unele sectoare, precum metalurgia, depind integral de cel rusesc. După ce, în 1991, URSS s-a destrămat, Moscova şi Kievul au trebuit să-şi rezolve o problemă foarte delicată – cea a flotei militare ruseşti din Marea Neagră staţionată în Crimeea. În 1999, cele două părţi au semnat un acord prin care Rusia era autorizată să închirieze peste 80% din instalaţiile portuare din Sevastopol pentru o perioadă de 20 de ani, în contrapartidă pentru o sumă anuală de 8 milioane dolari. În 2010, sub preşedinţia lui Ianukovici, după ce Moscova s-a angajat să aplice un tarif preferenţial pentru preţul gazului său, de 30%, această perioadă a fost prelungită până în 2042. De pildă, în ianuarie, Ukrainien Naftogaz a plătit 268,50 dolari 1000 metri cubi de gaz importaţi, faţă de 400 de dolari după 2009. La 1 martie, Gazprom a anunţat că Ucraina are o „enormă” datorie pentru gazul primit, ea fiind estimată la 1,55 miliarde de dolari. În consecinţă, din nou, Moscova a recurs la arma preţului gazului, care face obiectul unui contract ce se încheie trimestrial, Putin vorbind acum despre alte autorităţi la Kiev, pe care Rusia nu le recunoaşte. Pornind de la datele de mai sus şi de la faptul că, între timp, pe lângă ameniţările de ordin militar, Rusia a trecut la măsuri financiere represive la adresa Kievului, analiştii se întreabă dacă UE îşi va asuma riscul să pună în pericol cererile sale de gaz rus, înfruntând Moscova.
