Alternativa pentru Germania a devenit, pentru prima dată, cel mai popular partid din Germania, arată un sondaj Ipsos realizat în perioada 4-5 aprilie. AfD s-a menținut la 25%, procentul obținut la alegerile din februarie, în vreme ce Uniunea Creștin Democrată a scăzut de la rezultatul de 29%, până la 24%. Partidul Social Democrat se menține la nivelul celui mai slab rezultat din istorie la alegerile federale – 15% – în vreme ce Verzii și Stânga au 11%, potrivit sondajului amintit.
Scăderea în sondaje a CDU vine pe fondul negocierilor pentru formarea guvernului, împreuna cu social-democrații, dar mai cu seamă pe fondul renunțării la ”frâna datoriilor”, prin votul pentru modificarea legii fundamentale pe care creștin-democrații l-au forțat în parlamentul care își încheia mandatul, generând întrebări despre legitimitatea unei asemenea tactici politice.
Un sondaj separat realizat de Forsa arată că doar 32% dintre germani cred că Friedrich Merz, liderul CDU este potrivit pentru a conduce guvernul federal. 60% dintre germani cred că Merz nu este omul potrivit. În urmă cu o lună, procentul celor care aveau încredere în Merz era cu aproape 10% mai mare. Procentele arată și mai rău în landurile fostei Germanii de Est. 69% dintre alegătorii SPD (viitorii parteneri de guvernare ai lui Merz) consideră că acesta nu este potrivit pentru funcția de cancelar.
”Marea majoritate a germanilor au votat recent pentru dreapta. Acum însă, se văd amenințați de niște politici de stânga. Nu se poate merge prea mult în acest fel”, spune Wolfganf Kubicki, unul dintre liderii liberalilor, care nu au reușit să treacă de pragul de 5% la alegerile din februarie.
”Dacă CDU va comite o fraudă electorală față de alegătorii săi și va forma o coaliție cu stânga, atunci următoarele alegeri vor veni mult mai repede decât credeți”, a spus Alice Weidel, lidera Alternativei pentru Germania.
Negocierile pentru formarea unei coaliții durează mult în Germania. De data aceasta, cele două mari partide tradiționale s-au înțeles repede și au prezentat protocolul coaliției pe 10 aprilie. Pe cât de rapide au fost negocierile, pe atât de dăunătoare au fost pentru imaginea și baza electorala a celor doua partide, în special pentru CDU, care au scăzut in sondaje.
Singurul succes notabil al viitorului cancelar tine de negocierile cu social-democrații – pentru prima oara în ultimele decenii, un partid dintr-o coaliție guvernamentala va deține cele mai importante ministere necesare pentru a influența politica UE: Externele, Finanțele și Economia.
Friedrich Merz și-a încălcat promisiunea electorală de a nu mări datoria Germaniei. Și-a încălcat-o foarte repede după alegeri și într-un md spectaculos, în ultimele zile de mandat ale fostului Bundestag, fără a deține puterea în mod formal și deschizând calea către un împrumut de circa o mie de miliarde de euro, pentru proiecte militare și de infrastructura. Noul cancelar nu avea de ales – rezultatele slabe ale liberalilor (care resping ideea îndatorării Germaniei) nu i-au lăsat decât varianta de a se alia cu social-democrații (care resping ideea reducerii programelor sociale în vederea finanțării înarmării și infrastructurii). Regula nescrisă a partidelor tradiționale din Germania de a nu se alia cu extrema dreapta nu i-a lăsat alte opțiuni lui Friedrich Merz.
Rezultatul este scăderea în sondaje a partidului și un început de rebeliune în organizația de tineret. Un număr tot mai mare de alegători de dreapta din Germania simt că nu pot să promoveze politici conservatoare votând pentru un partid conservator (CDU), care este constrâns de regula ”cordonului sanitar” din politica germană. Și astfel Alternativa pentru Germania este în ascensiune tocmai datorită regulii care ar trebui să țină acest partid cât mai jos.
Protocolul coaliției este negociat. Viitorul cancelar mai trebuie doar să anunțe numele miniștrilor. Guvernul condus de un partid de dreapta va fi însă împins constant spre stânga, pentru că supraviețuirea sa va depinde de bunăvoința Partidului Social-Democrat. Dacă peste această evoluție previzibila se vor adăuga efectele unui potențial război tarifar între SUA si UE (sau evitarea unui asemenea război tarifar prin acceptarea unei solicitări americane ca Berlinul să nu împiedice mutarea peste Ocean a producției industriale din țară), soarta guvernului condus de CDU ar putea fi aceeași cu a guvernului condus de SPD care și-a încheiat mandatul înainte de termen.
În România si Franta, fraudele deja au avut loc: una au spus alegatorii, si cu altele s-au pomenit: în România, cu descalificarea si inculparea lui Calin Georgescu, câstigator al alegerii prezidentiale, si apropiatilor, si-n Franta, cu aceeasi „coalitie” tradatoare centru-dreapta-PSD si extrema stânga, desi alegatorii votasera RN (Marine le Pen, pe care, drept „recompensa” o astepta, si la interventia aceluiasi Macron, soarta lui Georgescu, într-un proces, cu toate astea, fara vinovati, date fiind inexistenta faptelor si prejudiciului).