Ghinion, bumerangul „Gabriel Oprea” s-a întors spre Palatul Cotroceni

Anularea Ordonanţei de Guvern prin care 48 de înalţi demnitari urmau să aibă indemnizaţii de trei ori mai mari reprezintă o lovitură mortală pentru Klaus Iohannis pe care i-a dat-o Victor Ponta, chiar aşa, în cîrjă, cum s-a întors din Turcia! Culmea este că suliţa otrăvită este chiar Gabriel Oprea, singura speranţă pentru proverbialul „Guvern al meu”.

Cît a stat în Turcia, lui Victor Ponta i se reproşa că nu vine mai repede în ţară, iar acum, cînd a revenit la Guvern, toţi adversarii săi regretă că nu a rămas acolo. Şi asta pentru că, iată, în prima zi de la reluarea activităţii, Ponta i-a dat lui Klaus Iohannis o lovitură decisivă care-l pune pe preşedinte într-o situaţie din care nu prea mai are ieşire, cu tot aparatul de agenţi de influenţă, în fruntea cărora este acelaşi jolly jocker Bogdan Chirieac, care face turul televiziunilor pentru a-i spăla zoaiele pe care Iohannis şi le-a aruncat singur în cap. Ghinion, curat ghinion!

Furtuna s-a declanşat din senin, cînd Gabriel Oprea, fostul aghiotant al lui Miron Cozma, devenit în ultima lună îngerul speranţei lui Iohannis, a ieşit să anunţe triplarea salariilor pentru cei 48 de înalţi demnitari ai României. Exact în acel moment, preşedintele tocmai decora nişte ambasadori şi, în mod surprinzător, deşi era imposibil să fi auzit declaraţia lui Oprea, a răspuns la întrebarea unei jurnaliste că mărirea salariilor pentru demnitari „este o măsură înţeleaptă a Guvernului”, care ar avea legătură cu stîrpirea corupţiei! Practic, în acel moment şi-a semnat singur sentinţa.

Ce înseamnă aceasta? Pe de o parte că ştia dinainte de Ordonanţa lui Oprea şi era de acord cu ea, întrucît, peste noapte, urma ca veniturile familiei sale să crească mai ceva ca în poveşti, iar, pe de altă parte, pentru că ne-a arătat cam cum ar trebui să acţioneze „Guvernul său”. Din acel moment, orice om care nu este implicat în vreuna din taberele politice şi-a dat seama că modelul visat de Klaus Iohannis este „Guvernul Boc” al lui Traian Băsescu, în care premierul trebuie să facă exact acele lucruri la care tocmai se gîndise preşedintele!

În mod inevitabil, Klaus Iohannis va trebui să suporte de acum înainte consecinţele memoriei oamenilor, căci aceştia îşi vor aduce aminte şi de episodul copiilor înfiaţi, în care Iohannis, în calitate de „şofer” al canadienilor, a fost implicat direct pentru nişte „cadouri”, dar şi de vestitele lui şase case, rezultate din „meditaţii”. Dacă aceste episoade sensibile nu l-au împiedicat să ajungă la Cotroceni, asta nu înseamnă, cum a crezut domnia sa, că ele au fost uitate definitiv şi, din acest punct de vedere, consilierii ar fi trebuit să-i atragă atenţia ca nu cumva, printr-o decizie nechibzuită, să le readucă din nou în discuţie. Uitaţi-vă la Băsescu: cînd dansa pe la terasele din Constanţa, oamenii îl aplaudau şi spuneau „Mînca-i-aş limba lui, e de-al nostru”, însă aceiaşi susţinători, cînd era deja pe tobogan, l-au spulberat la Referendum, reproşîndu-i tocmai acel comportament golănesc pentru care altădată l-au purtat pe braţe. Nu e o noutate să spun că memoria colectivă este scurtă şi nu face conexiuni!

În acest caz concret al triplării salariului său, Iohannis a gafat catastrofal. Oricine îi poate spune în faţă: „Dar ce faceţi dvs., dle preşedinte, încît să fiţi prioritatea ţării, faceţi operaţii pe creier, conduceţi rachetele pe Marte?”. Aici este şi marea problemă a preşedintelui, că a început să se creadă buricul pămîntului, că soarele, cît e el de soare, se învîrteşte prin univers doar ca să-l lumineze pe dumnealui! Poate că în sinea lui o fi un om cumsecade, însă impresia pe care a lăsat-o în aceste zile este aceea a unui om care nu se vede decît pe el, ceea ce, în calitatea sa de preşedinte al unei ţări, este semnul unei suficienţe de sine care n-o să-i aducă decît pagube ireparabile de imagine.

Şi, culmea culmilor, nici acum, în ceasul al 13-lea, Iohannis nu lasă impresia că a înţeles situaţia în care s-a plasat singur, insistînd asupra necesităţii creşterii indemnizaţiei sale şi a celor 48 de demnitari, pe motiv că aşa sînt plătiţi în ţările bogate. Cum să nu se gîndească ditamai preşedintele că poporul lui se va întreba, în mod firesc: dar cu noi cum rămîne, noi cum sîntem în raport cu nemţii, francezii sau luxemburghezii? Ăsta nu e populism, ci întrebările tragice ale milioanelor de oameni care abia îşi duc traiul, fără de care, culmea!, nici Iohannis n-ar fi preşedinte! De ce i-ar mai trebui lui nişte bani în plus, din moment ce are plătite de stat absolut toate cheltuielile?

Şi dacă nu înţelege ce gafă a făcut, Iohannis ar trebui să ia în calcul măcar exemplul concret al unor funcţionari. De pildă, ce vor zice oamenii cînd vor auzi că Liviei Stanciu, şefa ÎCCJ, şi Codruţei Kovesi, şefa DNA, le creşte salariul de trei ori, în timp ce amîndurora li se cere demisia după cazul Rarinca. La fel şi în cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu, cunoscut ca mare mîncător de vită Kobe, ori al miniştrilor care fac coadă la DNA. La aceste lucruri trebuia să se gîndească Iohannis atunci cînd a dat declaraţia aceea sfidătoare despre necesitatea măririi salariilor pentru „înalţii” săi demnitari! Dacă vrea să aibă demnitari necorupţi, are la îndemînă o metodă simplă: să-i aleagă atent, dintre oamenii cinstiţi, căci 2.000 de euro în plus nu împiedică mita de milioane de euro cu care sînt obişnuiţi „demnitarii” noştri!

Cîştigătorul detaşat al acestei bătălii este, indiscutabil, Victor Ponta, chiar dacă nu are nici un merit, căci toate argumentele i-au fost oferite pe tavă chiar de către tabăra lui Iohannis. El cîştigă astfel mai multe bătălii într-una singură:

– una cu Iohannis, care s-a pus singur în corzi cu acea sintagmă „o decizie înţeleaptă să-mi măriţi salariul”,

– una cu Gabriel Oprea, căruia i-a mai tăiat din nas, tocmai cînd începuse să se creadă bondarul care înclină balanţa Puterii unde vor muşchii lui,

– una cu Codruţa Kovesi, ale cărei acţiuni viitoare împotriva lui Ponta vor fi puse pe seama faptului că le-a tăiat măririle astea uriaşe,

– una cu propria sa imagine, şifonată serios în ultima vreme, căci oamenii au înţeles că el este cel care a pus capăt acestei măsuri sfidătoare a cuplului Iohannis-Oprea. Lumea va zice, pe bună dreptate, că în timp ce Ponta a scăzut TVA-ul, Iohannis şi-a mărit salariul.

Cert este că bumerangul care se ducea vertiginos către capul lui Ponta şi-a schimbat direcţia şi-l vizează acum pe Iohannis, care nu pare pregătit pentru o asemenea lovitură devastatoare. De-acum, ori de cîte ori va mai vorbi despre „Guvernul său”, lumea se va gîndi că scopul urmărit va fi mărirea salariului său!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.