S-a mai dus o legendă a modei. Icoană a stilului cunoscută în întreaga lume, Hubert de Givenchy s-a stins la 91 de ani. Creator de modă de un talent excepţional, îşi găsise în Audrey Hepburn “Muza inspiratoare”.
A fost unul dintre pilonii lumii haute couture, fondator al celebrei case pariziene care îi poartă numele. Odată cu el dispare unul dintre marii martori ai epocii de aur a haute couture, care a strălucit de la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, dar şi încarnarea unui stil de viaţă privilegiat şi rafinat.
Născut în 1927, la Beauvais, într-o familie protestantă a vechii nobilimi franceze, cu un bunic ce colecţiona ţesături şi costume din întreaga lume, care îl fascinau pe copil, Givenchy şi-a dezvoltat de mic gustul pentru ţinutele elgante. În adolescenţă a descoperit impresionantele creaţii sculpturale ale designerului spaniol Cristobal Balenciaga şi a decis că viitorul lui va fi moda. A plecat chiar la Paris în speranţa de a-şi întâlni idolul şi de a-i arăta propriile desene.
Hubert James Marcel Taffin de Givenchy s-a impus în lumea haute couture la numai 27 de ani, după ce a studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Paris şi a lucrat în atelierul miticei Elsa Schiaparelli. Talentat, elegant, cultivat şi bine crescut, el s-a integrat rapid în acest mediu simptomatic pentru epocă.
În 1952 şi-a lansat propriul brand purtând numele său. În 1953 a avut o întâlnire care i-a schimbat pentru totdeauna cariera, cea cu Audrey Hepburn, sosită în atelierul lui pentru a căuta o ţinută pentru rolul Sabrina.
S-a născut o colaborare de lungă durată, în care stilistul a realizat veşmintele purtate de actriţă în câteva din propriile filme. De exemplu, faimoasa rochie neagră din Un mic dejun la Tiffany a fost una dintre creaţiile cele mai importante ale istoriei modei şi a rămas un model chiar şi în zilele noastre.
Hepburn n-a fost singura “divina” care a iubit creaţiile lui Givenchy. Greta Garbo, Ingrid Bergman, Marlene Dietrich, Lauren Bacall, Jeanne Moreau şi Jacqueline Kennedy, împărăteasa Farah Pahlavi, Principesa Grace, Ducesa de Windsor, Marella Agnelli sunt numai câteva dintre doamnele care au apreciat măiestria stilistului francez.
Faima brandului a rămas intactă timp de decenii, reînnoindu-şi tendinţele odată cu lumea modei şi a creativităţii în general. “Actualmente există numai patru case de modă care se pot lăuda că au rădăcini în secolul al XX-lea: Chanel, Dior, Givenchy şi Valentino”, scria Aldo Premoli în articolul său care povestea cariera lui Clare Waight Keller, una dintre noile stele de pe firmamentul sistemului internaţional al modei şi director de creaţie la Givenchy.
Fără îndoială Givenchy nu se recunoştea întotdeauna în stilul uneori şocant al unor directori artistici ca John Galliano, Alexander McQueen, Julian Macdonald, Riccardo Tisci. Britanica Clare Waight Keller, numită la direcţia artistică a mărcii în martie 2017, era onorată de a se întâlni cu designerul fondator al casei. Pentru prima dată, acesta şi-a deschis inima în faţa unui succesor şi i-a transmis principiile fundamentale ale stilului său. Show-ul haute couture din luna ianuarie a acestui an s-a dovedit un omagiu neaşteptat adus moştenirii “Domnului”, cum este numit şi acum în edificul de pe strada George V, adus negrului său intens şi muzei sale, Audrey Hepburn.
Etapele succesive şi capacitatea de înnoire erau demonstrate, printre altele, şi de memorabilul show din 2015 de la New York în care, directorul de creaţie de atunci al Casei Givenchy, Riccardo Tisci, a fost ajutat în montarea show-ului de Marina Abramović, legată ani de-a rândul de casa franceză.
În 2014, Thyssen-Bornemisza găzduise premiera antologică din Spania dedicată stilistului francez cu o incursiune inedită până atunci a muzeului în lumea modei, aşa cum povestea Federica Lonati. Expoziţia cuprindea peste 90 de creaţii de seară şi nu numai, prilejuind o călătorie stimulatoare în modă, cinema şi arte vizuale, acoperind ultimii 50 de ani ai istoriei costumului. Acelaşi Givenchy, neobosit în pofida vârstei, a participat la organizarea expoziţiei, supervizând proiectul realizat împreună cu Philippe Venet şi Eloy Martinez de la Pera.
Givenchy era “încarnarea eleganţei”, potrivit cuvintelor preşedintelui Christie’s France, François de Ricqlès, care l-a întâlnit pe designer în anii 1980 şi a fost alături de el în 1995, când şi-a vândut colecţia de mobilier din secolul al XVIII-lea, cu piese minunate, ca marele dulap Boulle, lustra de argint de provenienţă Al Tajir şi emailurile de Limoges care l-au încânat pe Pierre Bergé, dar şi anul trecut când a renunţat la operele lui Diego Giacometti. Acum, François de Ricqlès onorează memoria “unui ambassador al culturii franceze”. De altfel, Hubert de Givenchy a fost preşedinte de onoare al acestei case de licitaţii care îi aparţine acum lui François Pinault. Toată viaţa Givenchy a fost un mare colecţionar, animat de pasiunea pentru “marele gust francez”.
“Reţin de la acest mare designer eleganţa sa atemporală, înnăscută. Ea se regăseşte atât în colecţiile sale de modă, cât şi în cele de artă care i-au mobilat casele, atât reşedinţa pariziană din rue Grenelle, cât şi la ţară, în conacul de la Jonchet, unde mergea adesea. Universul lui avea parfumul distincţiei, aşa cum o iubea Marele Secol, în special cel al lui Ludovic al XIV-lea la Versailles, castel pe care îl adora şi pentru care a făcut mari eforturi să găsească mecena, mai ales pe Bunny Mellon, celebra filantropă americană al cărei gust fără limite pentru grădini este cunoscut. Ca protestant declarat, chiar uşor jansenist, el iubea corectitudinea, fără să excludă însă luxul. Reţin simplitatea elegantă a acestui mare colecţionar care va lăsa moştenire, în mod sigur, stilul său, aşa cum au făcut-o Yves Saint Laurent şi Pierre Bergé...”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.