Noua lege privind salarizarea unică, dezbătută miercuri la Palatul Victoria, pleacă din start cu un viciu de procedură extrem de grav: tăierile salariale, care nu vor fi acoperite prin noua lege, operate prin angajarea răspunderii guvernului în 7 iunie a.c., nu au fost notificate Consiliului Europei, aşa cum cere în mod expres Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Consecinţele ignorării Consiliului Europei: viitoare procese pierdute la CEDO şi un deficit de imagine greu de cuantificat.
Cotidianul.ro a descoperit un aspect extrem de grav – nesesizat de către parlamentari (ne referim în special la cei ai Opoziţiei) şi ignorat intenţionat de către cei ai Puterii (pentru că nu aveau nici un interes să-l facă public) – în activitatea de legiferare a Guvernului, care ar putea conduce la consecinţe în plan european. Concret, guvernul Boc nu a notificat Consiliul Europei măsura tăierii salariilor cu 25%, deşi era obligat să o facă, conform prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Convenţia Europeană, ignorată cu bună ştiinţă
Se ştie, pe 7 iunie a.c., guvernul Boc şi-a angajat răspunderea pe Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, concret, legea prin care se reduceau salariile bugetarilor cu 25%. Tăierea salariilor, reprezentând în fapt restrângeri a unor drepturi, s-a făcut apelându-se la art. 53 din Constituţie, care prevede: „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. În expunerea de motive care însoţeşte proiectul legii pentru care guvernul şi-a angajat răspunderea se menţionează expres (invocându-se prevederile art. 53) că reducerile salariale sunt necesare, încadrându-se în măsurile luate pentru „apărarea securităţii naţionale”.
Fiind vorba de o restrângere a unor drepturi fundamentale sub pretextul unei situaţii deosebite, apărarea securităţii naţionale, respectiva decizie a guvernului Boc a intrat automat şi sub incidenţa art. 15, alin 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează „derogările în caz de stare de urgenţă” (sintagma stare de urgenţă din Convenţie nu se referă la starea de urgenţă propriu-zisă reglementată prin lege, ci la o situaţie generică de fapt – n.a.).
Respectivul articol prevede: „În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii (aici se încadrează «apărarea securităţii naţionale», prevăzută de Constituţia României – n.a.), orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional (alin 1.); Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou aplicabile” (alin.3).
Ei bine, în toate documentele care însoţesc proiectul de lege pentru care guvernul Boc şi-a asumat răspunderea, trimise la Parlament, nu există nici unul din care să reiasă că a fost informat secretarul general al Consiliului Europei privind restrângerea temporară a unor drepturi salariale. De ce nu a respectat guvernul Boc această prevedere este simplu de presupus: ar fi trebuit să informeze şi când încetează restrângerea respectivelor drepturi. În expunerea de motive se precizează că măsura tăierilor salariale operează până la 31 august 2010. Această precizare a fost expres trecută în documente, pentru ca legea să nu cadă la Curtea Constituţională, dar încă de pe atunci guvernanţii ştiau că scăderile salariale vor persista şi în 2011. Or, dacă ar fi trimis Consiliului Europei notificările necesare, atunci guvernul ar fi fost obligat ca, după 1 ianuarie 2011, să introducă înapoi în salarii cele 25 de procente tăiate.
Consecinţele ignorării CE: procese pierdute la CEDO
Care sunt consecinţele ignorării de către guvernul Boc a ignorării prevederilor art. 15 din Convenţia Europeană am aflat după consultarea mai multor specialişti în dreptul comunitar. „Nu discut de problemele legate de imagine. Deja stăm foarte rău la acest capitol. Mă pronunţ numai la ce se va întâmpla de la 1 ianuarie 2011. Legea salarizării unitare pleacă din start cu tara ilegalităţii nerevenirii asupra măsurilor de austeritate. Cu alte cuvinte, legea pentru care guvernul şi-a angajat răspunderea pe 7 iunie va trage în jos şi noua lege a salarizării. Teoretic, în plan intern, Curtea Constituţională ar putea deci desfiinţa noua lege. Cum însă există serioase rezerve privind decizia CCR, ţinând cont de politizarea ei excesivă, nu cred că aici guvernul va pierde. În schimb, guvernul ar putea să piardă la instanţele interne de drept comun şi sigur la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aici pierde în primul rând pe procedură, tocmai pentru că nu a notificat Consiliul Europei în jurul datei de 7 iunie a.c. referitor la restrângerea unor drepturi patrimoniale şi pe fond, pentru că nu s-a respectat termenul limită până la care operează respectivele restrângeri, aşa cum reiese din documente legii din 7 iunie”, ne-a precizat una din sursele citate.
