Harta politică a Bruxelles-ului așa cum e, pornind de la o directivă pro-transparență

Adoptată de Parlamentul European la sfârșitul lui noiembrie, directiva europeană referitoare la transparența lobby-ului din țări din afara UE („terțe”, în jargonul european) e o probă de turnesol politică referitoare la acțiunile străine de influență cărora le e supus Bruxelles-ul, dar și la noua hartă politică a Europei. Voturile de la sfârșitul lui noiembrie ale europarlamentarilor sunt concludente pentru felul cum se aliniază ideologiile pe continent.

Cu ce se ocupă directiva și de ce e necesară

Directiva (2023/0463) obligă orice organizație, firmă sau persoană care face lobby sau campanii în numele unui stat din afara UE să declare public acest lucru. Dacă o fundație, un ONG, o agenție de PR, un consultant politic sau chiar un fost oficial european primește bani de la o țară precum China, Rusia, Qatar sau Maroc pentru a influența politici europene, va trebui să se înscrie într-un registru special, să își facă publice finanțările și să explice ce activități desfășoară. Scopul este creșterea transparenței și identificarea mai ușoară a influenței străine în procesele politice europene, după mai multe scandaluri de acest fel la Bruxelles.

Directiva nu interzice activitățile de reprezentare, dar creează reguli, cum ar fi codul unic european (ERIN – European Interest Representation Number), declarat în toate interacțiunile cu autoritățile UE. Firmele și organizațiile care nu se conformează riscă sancțiuni administrative, audituri și blocarea accesului la instituții. Ea vine să umple un gol legislativ, fiindcă UE are deja un registru de lobby intern, așa-numitul Joint Transparency Register (JTN), care se aplică firmelor din Uniune. Cu sau fără legătură directă cu noua reglementare, există un număr de cazuri „explozive” de influență străină la Bruxelles, în care lipsa de transparență a jucat un rol evident.

E de menționat în primul rând celebrul Qatargate, în care s-au descoperit pungi cu bani acasă la grecoaica Eva Kaili, fostă vicepreședintă a Parlamentului European în legislatura 2019-2024. Notoriu e și cazul lui Jian Guo, asistent chinez al europarlamentarului extremist Maximilian Krah (AfD), condamnat pentru spionaj, ca și acuzațiile de lobby ilegal apărute la adresa companiei chinezești Huawei. Cazuri mai vechi ca al fostului cancelar german Gerhard Schröder, ajuns în consiliile de adminstrație ale companilor rusești de energie Gazprom și Rosneft, sau al fostei ministre de externe a Austriei, care l-a invitat pe Vladimir Putin la propria nuntă și a reușit chiar performanța de a dansa un vals cu acesta, înainte de a se stabili în Rusia și a fonda acolo un think tank putinist, sunt și ele acoperite de noua directivă.

Citește: Europa „în piuă”: jocuri de copii și politică bruxelleză

În linii mari, pe lângă China și Rusia, astfel de acțiuni de influență sunt inițiate de țări sau entități din țări din Golf și Africa de Nord. O mare parte din aceste demersuri sunt legitime – e normal ca o țară să încerce să-și amelioreze propria imagine sau să-și promoveze –, dar atunci când asta se face fără transparență și cu valize de cash, ele intră sub incidența directivei.

Statele-membre ale UE vor fi obligate să-și țină și ele propriile registre integrate cu cel de la Bruxelles și să desemneze o autoritate pentru supravegherea lor. Astfel de lucruri sunt incluse, în general, în legi ale lobby-ului, iar România nu are așa ceva, deci la noi, efectul ar trebui să fie o inițiativă legislativă în acest sens. Aceasta ar putea separa activitățile legitime și transparente de influență de cele care nu sunt altfel, cu un efect de asanare în zona deocamdată discreditată integral la noi, a lobby-ului sau reprezentării de interese.

Polemicile politice

Directiva provine de la Comisia Europeană și a fost amendată de Parlamentul European pentru a fi agreată întâi în Comisia pentru Piața Internă și Protecția Consumatorilor (IMCO) și apoi în plen (de actul legislativ s-a ocupat, ca raportor, românca Adina Vălean). E genul de inițiativă care afectează numeroase tipuri de interese și e un pretext facil pentru demagogie, astfel încât ea a provocat două tipuri de reacții critice.

Citește: România riscă s-o încurce cu fondurile de coeziune. Bine că de-abia din 2028

Primele sunt cele venite din zona organizațiilor neguvernamentale, a căror contabilitate este „transparentizată” de astfel de directive, iar celelalte, de la partide marginale, cu asocieri dubioase în afara UE. Criticile s-au referit la posibila ineficiență a prevederilor pro-transparență, iar pe directivă a fost lipită, repetat, eticheta de „lege a agenților străini”, cu trimitere la precedente din țări ca Rusia sau Ungaria, unde ONG-urile finanțate din afară sunt marginalizate și excluse. Reglementarea europeană nu ostracizează însă organizațiile neguvernamentale și nici nu creează alte genuri de piedici pentru activitățile de influență, ci doar le transparentizează și, ca atare, este mai apropiată de legile omoloage din SUA sau Australia.

Turnesolul: cum s-a votat în Parlamentul European

Directiva a trecut ușor, în plenul de la Strasbourg, pe 27 noiembrie, cu 392 de voturi pentru din 720. Voturile au venit mai ales de la grupurile centriste ale popularilor, socialiștilor și liberalilor-Renew, cu un aport important din partea Conservatorilor și Reformiștilor (ECR), grupul radical în care se află printre alții Partidul „Lege și Justiție” din Polonia, Fratelli d’Italia al Giorgiei Meloni și AUR. Prima constatare interesantă e o confirmare clară a apropierii politice de centrul european a ECR, grup care s-a declarat inițial eurosceptic sau antieuropean. Importanța pe care o are Giorgia Meloni în politica europeană, faptul că grupul a dat un vicepreședinte al Comisiei (Rafaele Fitto) și atitudinea clară de sprijin în favoarea Ucrainei tind să repoziționeze acest grup, fie că vechilor centriști le convine un astfel de aliat, fie că nu.

Mai apropiați, în trecut și în alte contexte, de centru, Verzii își confirmă, dimpotrivă, ceva asemănător de o desprindere prin abținerea cvasi-integrală de la vot, deși ea poate fi pusă pe seama colaborării strânse cu ONG-urile critice față de directivă. Grupul eterogen aflat „mai la dreapta” de ECR, Patrioți pentru Europa (PfE/Patriots.eu), care include personaje care în trecut au susținut Rusia lui Putin, a livrat un vot și el eterogen, constând în abțineri și opțiuni contra.

Citește: Geopolitică prin camerele de hotel de la Bruxelles

Interesant e faptul că puternicul Rassemblement National (RN) al lui Marine le Pen și Bardella din Franța s-a abținut, dar FIDESZ-ul lui Orban a votat împotrivă integral (cu excepția unui europarlamentar absent), opțiune care poate fi considerată cinică, cât timp vine dintr-o țară care are prevederi legale mult mai drastice, putiniste, de felul „agenților străini”, față de ONG-uri și un istoric de paricid politic în relația dintre Viktor Orbán și miliardarul filantrop George Soros, fondator al organizației neguvernamentale omonime. Activitățile de influență ale lui Orban la Bruxelles de felul Mathias Corvinus Collegium sunt notorii, iar votul referitor la directivă sugerează exact faptul că transparența atât de invocată în Ungaria e stânjenitoare la Bruxelles, pentru una și aceeași entitate politică.

Împotriva directivei au mai votat și așa-numitul The Left, grup mai restrâns de extremă stângă, care include printre altele partide comuniste și muncitorești, și Europa Națiunilor Suverane (ESN), un grup „mai suveranist decât suveraniștii” de la Patrioți, creat în jurul AfD (Alternativa pentru Germania), după ce aceasta a fost exclusă din fostul Identitate și Democrație (echivalent oarecum al Patrioților) din cauza comentariilor pronaziste ale lui Maximilian Krah (cel cu asistentul chinez acuzat de spionaj).

Harta politică a Europei

Votul directivei confirmă bine-cunoscuta zicere referitoare la faptul că extremele se ating – cazul ESN și The Left. Faptul că FIDESZ-ul maghiar votează alături de ESN pune și el în discuție locul pe care acest partid îl ocupă, de fapt, pe hartă. Iar centrul se dovedește funcțional cu un aport din partea ECR și, cel puțin în cazul dat, fără aportul Verzilor.

Desigur că forma actuală a reglementării, care va mai trebui ajustată în Consiliul UE și ulterior agreată de Comisie, Consiliu și Parlament, poate fi considerată perfectibilă, dar o reglementare de acest tip e necesară. Interesant e că extremele combat centrul cu argumente care aparțin tradițional centrului – eficiența și libertatea de exprimare politică, la care se reduce în ultimă instanță chestiunea „agenților străini”. Se creează astfel un qui pro quo politic care întărește climatul de post-adevăr în care funcționează, mai nou, lumea. Și că aceleași extreme politice își găsesc un aliat ciudat în organizațiile neguvernamentale, sau cel puțin unele dintre ele, considerate în trecut ca garanți ai transparenței.

Lipsa unei astfel de directive înseamnă exact lipsă de transparență, însă, iar ea nu poate conveni decât partidelor care pescuiesc în apele tulburi ale relațiilor cu China și Rusia, așa cum unii dintre cei care au votat împotriva directivei au făcut-o deja.