Ideologul lui Putin: Ne jucăm cu mințile vesticilor

Într-un lung articol publicat de Nezavisimaia Gazeta, Vladislav Surkov, unul dintre ideologii regimului Putin, cel care a lansat conceptul rus de ”democrație suverană”, arată că modeul actual al statului îi va supraviețui lui Vladimir Putin. Mai mult, modelul rus, care respinge de plano democrația vestică, este unul cu ”potențial de export”, motiv pentru care propaganda rusă trebuie adaptată și ”necesităților” altor țări. De altfel, Surkov scrie limpede că Rusia deja ”se joacă cu mințile vesticilor”. În viziunea sa, marea virtute a modelului statal rus este ”încrederea”, inexistentă în democrațiile vestice, ce sunt doar o perdea de fum care acoperă ”statul profund”. În Rusia, ”statul profund este la vedere”, iar sursa rezistenței Rusiei vine de la ”națiunea profundă”, organizată informal, în economia gri, rezistentă la schimbare de secole și care nu acceptă decât un model monarhic de conducere.

Pentru analiștii occidentali, articolul lui Surkov este interpretat ca o încercare de a reduce temerile elitei și populației legate de o eventuală prăbușire a statului după retragerea lui Vladimir Putin. Un alt mesaj este adresat Vestului, pentru a accepta Rusia așa cum este, fără a recurghe la ”coloana a cincea”, câtă vreme opțiunile națiunii profunde nu pot fi schimbate. O altă interpretare data articolului lui Surkov este că avem de-a face cu o strategie de distragere a atenției unei populații ruse tot mai emancipate (în urma creșterii economice sub regimul Putin) de la probleme economice provocate de sancțiunile impuse de Vest și de aventurile militare ale lui Putin, mutând atenția de la anul 2019 către anul 2024, la finalul mandatului prezidențial.

Democrația, o fațadă a Rusiei pentru a nu-și speria vecinii

Un mesaj este transmis de Surkov Vestului și spune următoarele. Rusia este și va rămâne o mare putere, încercările Vestului de a crea o ”coloană a cincea” în Rusia nu au șanse, Rusia își va urma calea imperială, impregnată în mentalitatea rusă. De aceea, a vorbi despre democrația importată din Vest este un lucru marginal în Rusia.

”Modelul instituțional împrumutat din Vest este uneori considerat mai mult simbolic, instituit pentru ”a arăta ca toți ceilalți”, pentru ca diferențele culturii noastre politice să nu-i șocheze pe vecinii noștri, să nu-i irite și să nu-i sperie. Acest model este asemeni unui veștmânt arătat străinilor, însă acasă suntem acasă”, scrie Surkov.

”Iluzia alegerii este cea mai importantă dintre iluzii, principalul truc al democrației vestice, care este mult mai apropiată de ideile lui Barnum (afacerist și farsor american) decât de cele ale lui Clistene. Respingerea acestei iluzii în favoarea realismului și predestinării au făcut ca societatea noastră să reflecteze asupra versiunii sale proprii, speciale, de dezvoltare democratică suverană și apoi au făcut să dispară interesul pentru discuțiile despre daca ar trebui să fie democrație”.

Mai mult, Surkov consideră ca modelul rus de conducere are ”potențial de export”. De aceea, el nu ar trebui prezentat prin intermediul unei propagande ruse pentru ruși, ci printr-o propagandă care să câștige audiență internațională, acolo unde ”cererea pentru unele componente ale modelului putinist exista deja, acest model este studiat și partial adoptat, imitat atât de putere, cât și de opoziție, în multe țări”.

Continuând pe această linie, Surkov oferă presei internaționale un titlu: ”Politicienii străini vorbesc despre implicarea Rusiei în alegeri și referendumuri în întreaga lume. De fapt, lucrurile stau și mai rău – Rusia se joacă cu mințile vesticilor. Ei nu știu cum să-și gestioneze conștiințele aflate în schimbare”.

Să fie o modalitate prin care strategul Kremlinului încearcă să confirme existența și influența trollilor ruși, a unităților de spionaj cibernetic ale GRU APT28 si APT29, despre care presa americană și europeană scriu începând din 2014? Oricum, Surkov renunță la ocolișuri și spune: ”După eșecul anilor 1990, Rusia a abandonat împrumuturile ideologice, a început să producă propria ideologie și a trecut la o contraofensivă informațională impotriva Vestului, iar experții europeni și americani au început să facă tot mai multe erori în prognozele lor. Au fost surprinși și înfuriați de preferințele electoratului rus. Confuzi, ei au început să avertizeze despre invazia populismului. Îi putem spune și asa, dacă nu există alt cuvânt”.

Profețiile adeverite ale lui Putin

Surkov aduce argumentul în favoarea exportului ideologic rus. ”Interesul străinilor pentru algoritmul politic rus este limpede – nu există profeți în țările lor, iar tot ceea ce li se întâmplă a fost prevăzut de mult timp de către Rusia”.

”Când erau înnebuniți după globalizare și vorbeau despre lumea fără granițe, Moscova le-a reamintit că suveranitatea și intersele naționale contează (…) Mulți ne-au acuzat de un atașament „naiv” față de trecut. Ne-au spus că nu trebuie să menținem valorile secolului 19, că trebuie să pășim cu curaj în modernitate, unde nu ar trebui să fie state națiune și națiuni suverane. Însă în secolul 21 este așa cum am spus noi, Brexitul, Make America Great Again, gardurile antimigrație din Europa sunt doar câteva lucruri dintr-o mare lista a manifestărilor ubicue ale deglobalizării, revenirii la suveranitate și naționalism”. Un alt exemplu ține de libertatea internetului. ”Când internetul era lăudat peste tot ca spațiu al libertății fără limite, unde toata lumea poate face orice si este egală, Rusia a spus lumii nebune o întrebare gravă: «Dar noi ce suntem în world wide web? Muște sau păianjeni?». Apoi, toată lumea a început să cerceteze internetul, chiar și națiunile cele mai iubitoare de libertate, și a început să acuze Facebook că a permis intervenții străine. Internetul laudat că este paradisul promis a fost capturat de poliția cibernetică, de criminalitatea cibernetică, de spionii cibernetici, teroriștii și moraliștii cibernetici”.

Statul profund, naivitatea și ipocrizia societății civile

Al doilea mesaj transmis de Surkov este legat de ”statul profund” (din Rusia si din Occident) și de virtuțile statului rus. ”Modelul statal rus modern începe de la încredere și se bazează pe încredere. Aceasta este distincția majoră față de modelul vestic, care cultivă neîncrederea și critica. Aici stă puterea statului rus”.

Surkov arată că termenul ”stat profund” a apărut în Turcia anilor 1990 – ”derin devlet” – și a fost preluat apoi in limba engleză. Înseamnă ”o rețea reigida, profund nedemocratică, a adevăratelor structuri de putere, ascunse de instituțiile democratice. Un mecanism care acționează prin violență, mită, manipulare și se ascunde sub suprafața societății civile, cea care condamnă (ipocrit sau naiv) corupția, manipularea și violența”.

Marea diferență vine din modul în care se manifestă statul profund vestic și cel rus. În viziunea lui Surkov, statul profund occidental este ascuns. ”Din adâncurile întunemicii acestei puteri nepublice și fără publicitate apare pentru mase mirajul luminos al democrației, iluzia alegerii, sentimentul libertății, al superiorității”. ”Nu e nimic înfricoșător în imaginea democrației occidentale, dar este suficient să schimbăm puțin unghiul din care o privim pentru a deveni înfricoșătoare. Atunci, occidentalii încep să-și întoarcă privirea în căutarea altor modele. Și observă Rusia”, scrie Surkov.

Pentru strategul rus, statul profund rus nu se ascunde. ”Cele mai brutale structuri ale scheletului sau sunt vizibile direct, neascunse de zorzoane arhitecturale. Rusia nu a fost niciodată condusă (cu excepția câtorva luni în 1917 și la începutul anilor 1990) de afaceriști și liberali care să se gândească mai mult la negoț decât la război. În Rusia, adevărul nu a fost ascuns în spatele iluziilor, puterea statului a fost mereu o evidentă armă defesnivă și ofensivă”.

Cele doua Rusii

Urmează un al treilea mesaj – ”în Rusia nu există un stat profund, totul e la vedere, însă există o națiune profundă”, o altă sursă a puterii statului rus.

”Elita rusă strălucește la suprafață, secol dupa secol, este activă (trebuie să-i recunoaștem meritele) în diferite medii – partide, războaie, alegeri, experimente economice. Poporul participă la aceste evenimente, dar este oarecum detașat de ele, el nu iese la suprafață, trăiește în adâncuri un cu totul alt fel de viață. Sunt două existențe ale națiunii – superficială și profundă – care uneori merg în direcții opuse, alteori se suprapun, însă niciodată nu fac un tot. Națiunea profundă are felul ei de a gândi, inaccesibil sondajelor sociologice, imun la campanii, amenințări și alte metode de a stuidia și a influența. (…) Cu greutatea sa gigantică, națiunea profundă are o forță de gravitație culturală irezistibilă, care unește națiunea și pune presiune pe elita sa conducătoare”, scrie Surkov.

Analistul Leonid Bershidsky scrie pentru Bloomberg că acest termen de ”națiune profundă” nu-i aparține lui Surkov. El a fost conceptualizat la nivel economic și social, plecând de la faptul că societatea rusa este organizată informal. ”Din punct de vedere social și al relațiilor cu statul, suntem cea mai inventivă țară din lume. Fiecare trebuie să inventeze modalități prin care să scape de stat și să se protejeze de stat”, scria Simon Kordonsky, profesor la Școala Superioară de Economie din Moscova, citat de Bloomberg. El arată că trei sferturi din gospodăriile din Rusia se află în economia gri, într-un fel sau altul. Familiile norocoase au in rândul lor un oficial al statului sau un afacerist. Statisticile oficiale și metodologia occidentală nu surprind realitatea societății ruse informale, organizată în ”stări sociale” care rezistă la schimbare și pentru care viitorul dezirabil este ”reproducerea trecutului mai bun”.

Această organizare și nevoia rusului obișnuit de ”inventa” în relația cu statul a făcut ca în Rusia să poți încerca orice, scrie Surkov ”de la conservatorism la socialism și liberalism”. Însă rezistența la schimbare face ”ca totul să se termine în același fel. Rusia este ceea ce este”, scrie Surkov. Rusia nu poate fi condusă decât într-un stil monarhic, iar sistemul Putin reușește să facă asta. Secretul, în opinia lui Surkov este de a ști ”să asculți națiunea profundă”. ”În noul sistem, toate instituțiile sunt subordonate scopului principal – comunicarea și interacțiunea cu cetățenii. Instituțiile puterii converg către lider. Când prostia, spiritul retrograd sau corupția opresc liniile de comunicare cu poporul, se iau măsuri ferme pentru a restabili comunicarea”.

Ivan cel Groznic – Petru cel Mare – Lenin – Putin

Al patrulea mesaj al articolului lui Vladislav Surkov este și cel mai important – există viitor după Putin, succesiunea nu va crea probleme Rusiei, sistemul nu se va schimba, pentru ca națiunea profundă nu se schimbă.

Istoria îl face pe Surkov să considere că modelul statului putinist nu numai că-i va supraviețui creatorului, dar că va fi un model viabil timp de decenii, poate pentru întreg secolul 21. Surkov arată că Rusia a avut patru modele de stat: al lui Ivan Cel Groaznic, al lui Petru cel Mare, al lui Lenin și al lui Putin. ”Mașina politica a lui Putin abia a început să funcționeze (…) Capacitatea ei maximă nu este nici pe departe atinsă. Prin urmare, Rusia va fi statul lui Putin și peste mulți ani, dupa cum Franța modernă încă se numește Republica a Cincea a lui de Gaulle, după cum Turcia (în ciuda faptului că acum se află la putere antikemaliștii) încă se bazează pe ideologia lui Kemal Ataturk, după cum Statele Unite se raportează la imaginea și valorile semilegendarilor părinți fondatori”, scrie Surkov.

Articolul lui Surkov a primit critici intersenate în presa străină. Cele mai multe pleacă de la statutul autorului în actualul sistem de putere. Surkov a fost schimbat din poziția de ideolog principal și a primit rolul de a gestiona negocierile privind conflictul din Ucraina, alături de Kiev, Berlin, Paris și OSCE. Rolul său este în continuare important, iar analiștii vestici arată că materialul său nu a apărut întâmplător și are, cu siguranță, aprobarea Kramlinului.

Un articol menit să distragă atenția rușilor

Pentru Mark Galeotti, de la Royal United Service Institute (RUSI), Surkov a fost insarcinat să transmita un mesaj elitelor ruse și națiunii profunde – nimeni nu trebuie să-și facă griji în privința succesiunii lui Vladimir Putin. Putin nu mai este esențial pentru supraviețuirea sistemului.

Pentru Leonid Bershidsky, mesajul este adresat și Vestului – ”Statul lui Putin cu caracterul său brutal, cu tendințele expansioniste și scopul atingerii unui mare statut geopolitic, la fel ca și impulsurile sale conservatoare la nivel social” sunt toate în acord cu dorințele și necesitățile națiunii profunde.

În cele din urmă, avem interpretarea dată de Sam Greene, de la King’s College din Londra. ”În viziunea lui Surkov, Putin este totul la un loc – Sigmund Freud, Ruth Westheimer, pâna la ultimul prost. Putin știe ce vrei, de ce ai nevoie și ce e bine pentru tine. Nu contează că nu există vreo dovadă în acest sens. Putin este popular – deși mai puțin decât era – însă guvernarea lui nu este populară. De departe, rușii nu cred că el guvernează în interesul lor. Cetățenii rusi ar putea fi de acord că nu au altă opțiune, însă această acceptare nu este una resemnată, ci furioasă. Iar Surkov știe asta. Citește sondajele”.

”Înainte de a sări la titluri precum «Lacheul lui Putin spune că Rusia este o monarhie fericită», haideți să vedem ce se întâmpla aici. Surkov joacă un joc. Slujba lui Surkov (ori una dintre ele, pentru că el conduce și afacerile Rusiei în Ucraina sau privind Ucraina) este aceea de a-i face pe oameni să vorbească despre orice, cu excepția lucrurilor reale. Deci, în loc să ne axăm pe dificultatea problemelor cu care se confruntă Kremlinul (inclusiv cheltuielile pentru infrastructură, în dauna celor pentru serviciile sociale), ne putem petrece ore și chiar zile pentru a vorbi despre sistemul politic din Rusia. Grație articolului lui Surkov, în loc să ne axăm pe anul 2019, ne îndreptăm privirea spre 2024”.

O bună parte din comentariile cititorilor Nezavisimaia Gazeta rezonează cu opinia acidă a profesorului de la Londra. Iată câteva dintre opiniile lor.

– Vladimir Surkov vorbește despre modelul statal al Rusiei lui Putin, însă rușii nu au un stat, pentru că Rusia vinde totul – petrolul și gazele, pădurile din Siberia, până și solul fertil, luat bucată cu bucată de chinezi. Unde se duc banii obținuți, se întreabă un cititor. Răspunsul vine repede: pe aventurile militare ale Rusiei lui Putin.

– Rezistența la schimbare a națiunii profunde nu este o virtute a Rusiei, ci o consecință a lipsei de cultură a ”națiunii profunde”. Este necesară o alta politică a învățământului, cultura trebuie să penetreze mai mult societatea, arată un alt cititor.

– ”În ”națiunea profundă” au loc fenomene puternice, oamenii sunt nemulțumiți de reforma pensiilor. Dacă aceste fenomene nu sunt observate, ele vor distruge ”statul lui Putin”, așa cum au distrus și precedentele state. Așteptăm anularea reformei pensiilor. La fel ca și demiterea inițiatorilor ei”, arată un alt cititor, cu referire, cel mai probabil, la premierul Dmitri Medvedev, cel care probabil va fi sacrificat (atacat și cu acuzații de corupție, îmbogățire nejustificată) și va fi o supapă de siguranță pentru liniștea sistemului de la Kremlin.