Nu demult, directoarea unei edituri tot mai cunoscute mi-a atras atenția asupra volumului Lilianei Moldovan, Reportajele bucuriei (Gând Transilvan, Cluj-Napoca, 2019). Pot spune, după citire, că inteligența face din această carte un adevărat eveniment, și nu numai pentru cei care degustă specia reportajului. Nu doar pentru cei interesați de biografii și autobiografii!
Este, cred eu, o carte reprezentativă a experiențelor unor congeneri cu dizabilități. Ea poate fi punctul de plecare al unei reflecții asupra a ceea ce înseamnă a fi uman în România actuală!
Primul gând care mi-a venit în minte a fost maxima lui Terențiu – sunt om și nimic din ce este uman nu mi-e străin. Numai că aceasta este de obicei înțeleasă mai mult ca afirmare a tuturor simțurilor în realitatea vieții. Adică, oarecum egotist. Dar când unul dintre simțuri – văzul, auzul, de pildă – sau însăși posibilitatea mișcării lipsește? Dar când este vorba nu de a profita doar tu însuți de oportunitățile din lume, ci de a considera ce poate face celălalt?
Sunt de părere că ar trebui să luăm maxima și ca îndemn la solidarizare cu cei lipsiți fatal de acele simțuri sau de posibilitatea de mișcare. În general, cu cei împiedicați să folosească ofertele lumii. Să o luăm, adică, înțelegând, cum însăși Biblia îndeamnă, că Dumnezeu cere ca din necazuri oamenii să învețe să se sprijine unul pe altul. Mai concret, asumându-ne că „privirea pe care o îndrept spre celălalt decide asupra umanității mele…. Celălalt este custodele demnității mele” (Joseph Ratzinger, Benedict al XI-lea, Scrieri alese, Apostrof-EFES, Cluj-Napoca, 2011, p.177). Cu privirea plină de solidaritate începe de fapt umanitatea.
Ceea ce mi-a trecut apoi prin minte a fost o întrebare. Cât de mare este disponibilitatea în România actuală de a-l socoti pe cel în suferință un om asemenea ție și, la nevoie, de a-l sprijini?
Nu discut aici cultivarea sistematică a urii în România zilelor noastre sub tot felul de parole rudimentare („penali”, „autori de eșecuri”, „inși ce trebuie arestați”, poate chiar „să dispară”), care epuizează vocabulare evident sărace. Nu discut nici gesturile deloc creștine, de atacare a unor concetățeni care, fiind după gratii, nu pot răspunde. Nu discut aici despre lauda unora cu loviturile pe care le dau altora, crezând primitiv că „așa se face politica”.
Mă gândesc, cu această întrebare, la disponibilitatea de a contribui la crearea unui mediu social încât cel cu dizabilități să se poată simți om ca oricare altul. Nu este o întrebare nouă, dar nici una care să se fi învechit. Mai curând, una presantă în România actuală.
Spre lauda ei, Liliana Moldovan reunește în Reportajele bucuriei evocări și fragmente literare sau autobiografice datorate unor persoane cu dizabilități. Ea le pune în circulație cu speranța că, într-o zi, și societatea României va ajunge la primatul „culturii”, încât asemenea persoane să nu mai trebuiască să înfrunte „săgețile prejudecăților, disprețul oamenilor și dezinteresul oficialităților”. Ea mizează cu optimism pe deviza că „nici un obstacol nu rezistă în fața unei atitudini de învingător”.
Fiecare dintre reportajele Lilianei Moldovan ilustrează această deviză. Argumentarea ei insistentă este aceea că, în pofida dificultăților create de paralizii, de distrofii musculare, de absența vederii, de accidente de circulație sau de alte maladii sau accidente, s-au înregistrat nenumărate reușite profesionale și creative. Uneori, în pofida abandonării din partea celor apropiați sau a sărăciei lucii a familiilor! Mulți oameni s-au ridicat mai mult decât eroic deasupra piedicilor puse de natură și de societate – profesional, civic, moral, artistic. Cineva a devenit poet, altul activist social, altul dascăl, altul plastician, altul lucrător manual, altul concurent sportiv, pe o paletă de posibilități mereu deschisă. Liliana Moldovan redă o bogăție remarcabilă de experiențe susținute de convingerile profunde ale intervievaților ei: „noi toți avem abilități, doar să căutăm să le găsim și exploatăm”, iar, peste toate, „nici o boală nu poate pune limite sufletului”.
Aproape fiecare dintre reportajele Lilianei Moldovan lasă în urmă un apel sau măcar un mesaj. O poetă fixată definitiv în scaun spune că „poeziile mele poartă în ele nemulțumiri, frământări, strigăte de disperare și de ajutor” (p.17). Alt interlocutor vorbește de nevoia unei „societăți mai maleabile pentru fiecare dintre noi” (p.27) în România. Altul solicită „un program de vorbire pentru limba română pentru nevăzători” (p.32). Cineva pledează pentru evitarea tendinței actuale de a trece persoanele cu dizabilități în categoria celor cu „handicap intelectual”. Mai mulți cer „infrastructură prietenoasă, atitudine socială bazată pe acceptare și respect” (p.69). Unii remarcă faptul că, în alte țări, se realizează „egalitatea” dintre oameni, indiferent de abilități și dizabilități, și că „cetățenii din străinătate sunt obișnuiți să vadă persoane cu dizabilități, le primesc în preajma lor, nu le simți privirile insistente, așa cum se întâmplă la noi în țară” (p.70). După ce consemnează diferențele dintre atitudinile oamenilor și faptul că sunt și oameni admirabili, un portretizat conchide: „iar pentru ceilalți nutrim speranța că vreo scânteie va aprinde în ei focul sacru care îi va curăța de zgură și vor deveni și ei frumoși” (p.109).
Cartea Reportajele bucuriei va fi analizată, desigur, ca gen literar sau ca literatură a unor oameni care înfruntă dificultăți aparte. Marea ei performanță o consider, însă, aducerea cu perspicacitate în avanscena discuției publice a felului în care ne raportăm, ca oameni, ca cetățeni și, desigur, ca societate, la aceia dintre noi care sunt marcați de dizabilități.
Cum bine remarca o intervievată din volum, „nu așteptăm milă (urăsc acest cuvânt), avem nevoie doar de respect” (p.73). Respectul, în toate înțelesurile sale, este chestiunea mereu la ordinea zilei, încât se cuvine pusă din nou întrebarea: cum ne raportăm la congenerii noștri cu dizabilități?
În cartea Reportajele bucuriei ajung să fie ascultați o parte destul de mică dintre cei cu dizabilități. În România actuală sunt însă nenumărați aceia care pot spune foarte multe despre ei și lumea din jurul lor și au de făcut apeluri și de transmis mesaje. După cum sunt, de asemenea, nenumărați cei loviți în datele naturale ale vieții lor – de la paralizia lor socială cauzată de sărăcie (în definitiv, România este și țara europeană cu cel mai mare abandon școlar în ultimii ani!), trecând prin victimizarea creată de abuzuri și nedreptăți, la frusta comercializare de ființe umane, inclusiv pentru organe, în care țara a atins recorduri în anii din urmă.
Nu în acest cadru de semnalare a unei cărți mai mult decât inteligente, oportune și plină de răspundere, care este volumul Reportajele bucuriei, al Lilianei Moldovan, voi desfășura răspunsul la întrebare. Nici nu voi relua încă o dată ceea ce am spus cu alte ocazii, în răspunderile publice pe care le-am exercitat. Câteva întrebări nu vreau, însă, să le amân. Ele țin, de altfel, de ceea ce se petrece în stricta actualitate.
Vedem bine că în România actuală veniturile unor inși au fost mult mai mari decât în țări dezvoltate. Rapiditatea acumulării de bogăție pe căi străine legilor nu are echivalent în Europa. Câți nu și-au construit vile, de pildă, în Franța, pe când rar un francez poate face asta în aceeași porțiune de timp? Câți nu și-au însușit comisioane din vânzări de active ale statului sau semnând comenzi oneroase în numele acestuia? Câți nu au pus mâna pe bunuri pe care le-au valorificat la urmă în afara țării? Iar acum alți „hoți ai statului (thieves of state)”, ca să preiau expresia unei ziariste americane (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, 2015), vor stoarcerea și a ceea ce a mai rămas din rețeaua sănătății, după ce aceea a educației a fost făcută praf în ultima decadă și jumătate, justiția, câtă era, este vraiște, iar instituțiile se degradează pe zi ce trece.
Nu ar fi cazul unei recalculări a bogățiilor în raport cu veniturile legale plauzibile, aidoma celei pe care o fac, la nevoie, și cele mai liberalizate, mai democratizate și mai evoluate țări? O recalculare care să ducă la îndreptarea de resurse spre susținerea oamenilor cu nevoi speciale, începând cu cei cu dizabilități?
Vedem bine că preocuparea majoră pentru bugetul României a „președintelui” a fost să asigure buget cât mai mare pentru serviciile secrete și Cotroceni. Situația este deja grotescă – România are mai mulți generali decât armata americană, serviciile secrete au buget mai mare decât cel al serviciilor omoloage din Franța, iar la Cotroceni stă proțăpit un aparat sterp, care nu propune ceva în interes general, dar împiedică acum democratizarea.
Nu ar fi timpul unei vaste reconsiderări a orientărilor României spre a smulge din sărăcie milioanele de oameni care mai sunt pradă acesteia? Și a scoate din precaritate zecile de mii de oameni cu dizabilități?
Vedem bine cât de mare este preocuparea pentru cadouri – posturi gras remunerate unor neisprăviți, privilegii la fixarea în instituții ale statului a odraslelor unor inși care au devalizat bănci și bugete publice sau au fraudat posturi în instituții. Mai mult ca oricând în istoria modernă, țara s-a umplut în funcții mănoase de protejați și manevrabili, încât devii aproape ridicol să mai amintești ce spunea Spiru Haret: „concursuri ca la noi nu sunt la nimeni!”, sau ceea ce acuza Constantin Brâncuși: „este plin de isteți care generează marfă proastă (camelotă)”.
Nu ar fi cazul îndreptării spre oameni, în locul irosirii resurselor cu neisprăviți și protejați? Nu ar fi cazul unei preocupări față de mulțimea celor care sunt în suferință și au nevoie de un sprijin concret în societate?
Vedem bine cât de agitată este preocuparea de a da cât mai multe locuri în Parlament diasporei. Nu din grijă pentru soarta acesteia, care oricum se decide în țara respectivă, și nici de dragul diasporei! Ci pentru că aceasta, trăind mai departe de țară, este mai ușor manipulabilă.
Nu ar fi cazul unei preocupări pentru persoanele cu dizabilități, încât acestea să dobândească o minimă reprezentare parlamentară și să-și poată exprima evaluările și aspirațiile? Mai ales că este vorba de persoane care trăiesc la fața locului.
Vedem bine că scena publică din România actuală este dominată de împărțirea tot mai vulgară de funcții la tot felul de neisprăviți, nu de rezolvări de probleme. „Președintele” spune că ”își dorește” neapărat „alegeri anticipate”, „guvernul meu”. Poate și „parlamentul meu” și altele „ale mele”! Dacă Securitatea continuă să renască, iar „justiția politică” perseverează în abuzuri, probabil că le va avea. Numai că din asemenea malversațiuni nu iese nimic bun pentru cetățeni. Din lipsă de idei și de cultură nu are cum să iasă. Doar că presantele chestiuni ale dezvoltării României se amână iarăși pentru altădată.
Nu ar fi cazul unei cotituri a României spre găsirea de rezolvări la problemele ei trenante și, de ce nu, la dificultățile pe care și le creează acum zi de zi, din nepriceperea și nepăsarea decidenților? Nu ar fi timpul revenirii la explorarea căilor dezvoltării?
Rapoarte oficiale ale Guvernelor referitoare la Cit s-a furat de la Stat si Cit s-a confiscat din ce s-a furat
au fost facute ?
Prea putine personalitati de la noi au luat ATITUDINE impotriva furtului,a riscului de extindere a acestui fenomen(al oamenilor fara Caracter) si a aminarii,probabil complicitare,a Confiscarii.
Cu ce s-ar Confisca,s=ar putea acoperi unele nevoi esentiale ale celor cu dizsbilitati cit si ale copiilor.
Nu ne confruntam cu „nepasarea”, ci cu reaua-credinta a papusarilor…
Domnule Marga, mi-a placut minirecenzia cartii doamnei Moldovan! Admir,analiza si intrebarile pertinente pe care le puneti in mesajul dvs. Este dureros pentru mine- diasporean -cand afirmati,, ca traim departe de tara si suntem usor de manipulat”! Eu nu vorbesc in numele diasporei canadiene(am comentat asta si la cateva ,,editoriale” ale d-lui Nistorescu!Romanii canadieni sunt vreo 250 000(in 2008, conform statisticilor din Canada). La ultima ,,strigare” la vot pentru Romania au fost prezenti 5000 de romani canadieni! E aproape insignifiant!Vedeti ca majoritatea dintre noi, cei de aici,nu este interesata de a participa la alegeri. Eu, domnule profesor, sunt un militant pentru abolirea partidelor politice, pentru un parlament din deputati independenti, neinregimentati vreodata in partide sau ideologii politice si nu mai votez de aproape 25 de ani. E o utopie zic concetatenii nostri! Eu am convingerea ca ni s-a demonstrat de sute de ori ipocrizia a invadat realitatea politica pretutindeni in lume! Cine sa aibe grija de cei nevoiasi? De cand exista lumea,nici macar Dumnezeu nu a putut sa-i determine pe cei bogati sa imparta bucata lor de paine cu cei saraci!
Cit s-a furat din ’90 pina acum? Cit s-a confiscat?
„Paradoxul ineptiei/paradigma inertiei”, cu astfel de panseuri de suprafata nu te ridici nici macar la nivel de „comentator de cartier”!!! Securist nefericit de Natura vitrega(chiar de de-al de tine e vorba in analiza Profesorului), nu mai stii ce pseudonime sa folosesti ca sa-ti versi veninul si sa deviezi de la realitatea crunta ca stapanii tai sunt aia care promoveaza nulitati pentru a le papusa. Aripile Securitatii se rotesc la conducerea Romaniei, iar aia stalinista e pe punctul sa preia controlul total!!! Nu meriti alt tratament pt incapatanarea de catar de a nu accepta o realitate, oricate dovezi ti-ar fi date mura-n gura!
Domnule Jurdan Durais dumneta ești probil unul din cei + 6 deputați diasporeni, pe lângă cei 6 existenți, născuți din pixul SRI. Faptul că puteți luați în derâdere bolnavii psiihici spune tot.
Oricum stam mult mai slab decat China la nr de generali. Trebuie sa perseveram in continuare. Macar acum stim ca i-am depasit insfarsit si noi la ceva pe americani…….[Makus Roman]
Asta e reala problema a Romaniei, dezumanizarea. Nu stiu daca predecembristii urmareau formarea acestui „om nou”, un soi de element al unei gloate elitiste (!), cu limbaj si constiinta de mahala uitata prin veac XIX,dar au contribuit substantial la germenii nasterii lui, la care s-au adaugat conditiile de mediu, propice, pe plan mondial…Parca nicaieri, insa, caderea in primitivism n-a avut atat succes, in ciuda noilor ideologii de indobitocire…E momentul sa ne cautam resturile de constiinta, de dezgropam umanitatea din adancurile noastre si sa reasezam bazele societatii pe valori reale, fara sloganuri idioate si interese meschine, e vremea sa observam, naibii, odata ca politica e facuta de aceeasi oameni, cu randul, trimisi de noi in parlament, pe liste de partide interschimbabile si cu aceeasi sete rudimentara de inavutire a lor si a urmasilor pana-n veacuri…ca si asta e o problema, foamea asta nesatula, ca dupa ce si-au potolit saracia endemica, te astepti sa faca si ceva pentru aia de-l saltara-n dregatorii…
P.S. Cu toata aplecarea spre umanitate, blandete si toleranta, sa potolim, naibii, rudimentarii aia care cer executii si nenorocitii care scuipa-n fata o natiune in vreme ce-i pregatesc extinctia prin praduirea ultimelor urme de patrimoniu!
@Emile: merg pe ideea acestui postac invatat si ma intreb,si chiar il iau de guler pe nea Caisa,de ce nu sunt reprezentati in Parlament schizofrenicii(est 80.000) si ,mai ales, conf estimărilor arată că în România există 800.000 de persoane care suferă de tulburare bipolară,de ce nu sunt reprezentati proportional in Parlament!Jos,jos,jos!Arafat ,demisia!
Pe nebuni cine ii apara,tovarasa Marga,cine ii reprezinta cu talent in Parlament???
special/reportaje/reportaj/cu-sufletul-bolnav-ce-sanse-au-romanii-cu-boli-psihice-1025399
Cand e Ziua Internationala a Idiotilor,ca vreau sa transmit niste mesaje cu felicitari
Ma rog,dar inventariate sunt peste 300.000 de victime ,din cele schilodite pe soselele patriei, cu autori pedepsiti de parca
ai fi rupt o lalea din parc. Acestea ar fi avut nervoie de RESPECT inainte de a fi calcate ,nu dupa.
@ shuca ologul
Spune cat ai furat la viata ta ca sa aflam cine esti.
Poporul român și – a pierdut total unitatea, coeziunea, libertatea, independența și suveranitatea. Partidele politice, în marea lor majoritate lipsite de ideologie, cultură civică și moralitate s-au transformat în adevărate
„găști de cartier” care se răfuiesc pentru supremație și control. Preocupate de propria lor bunăstare și perpetuare, recrutează și promovează indivizi din ce în ce mai rudimentari și mai agresivi inducând în rândul populației, o permanentă stare de dezbinare, tensiune și conflict. Astfel, creează și mențin controlul absolut. Din patru în patru ani, prin manevre subversive, implicând formal populația. își transferă reciproc pârghiile de putere. creând cetățeanului obișnuit falsa impresie „de decident”. Mimând statul de drept și democrația, au pus stăpânire pe tot: țară, bogații, patrimoniu, forță de muncă, instituții, etc. Atâta timp cât poporul va continua să accepte ca aceste „grupări de cartier” să – i decidă soarta, șansele de redresare vor fi și vor rămâne foarte mici, nule sau aproape nule. O Mișcare Civică puternică, hotărâtă, la nivel național, ar mai putea (re)așeza țara în matca ei firească! Avem nevoie de intelectuali adevărați, lideri care să o poată iniția și organiza. Asta vrea și asta așteaptă cetatea !
Si regimul antiromanesc al lui Iohanis SPUNE CA NU SUNT BANI LA BUGET – DAR AU BANI PENTRU CHELTUIELI MILITARE(ce nu sunt necesare) DE MILIARDE DE EURO si altele pentru PLATA SALARIILOR SI PENSIILOR SPECIALE NESIMTITE !!!!!!!
„constatatorul”, in mintea ta e un adevarat haloimes generat de incultura! Nu Lenin a spus despre libertate ca e necesitatea inteleasa(la asasinul popoarelor „libertatea era starea de necesitate inteleasa”),ci Marx,
Tatucul lui Lenin, Stalin si Hitler! In Romania nu s-a instaurat „democratia capitalista”,pentru ca aceasta
se bazeaza pe reguli stricte care sunt si respectate ca…”necesitate inteleasa”!!! In Romania democratia e SECURISTA, de aceea nu exista alte reguli decat CNUTUL IDEOLOGIC BOLSEVIC!
Am glumit cu „necesitatea inteleasa” marxista, libertatea fiind cu totul altceva care tine de coexistenta libertatilor individuale si nu de regulile de organizare sociala fara de care sunt imposibile comunitatile!
Adevarata libertate e aceea de gandire, dar si aceasta „necesita” granite cand e exteriorizata extremist…
Nici nu ma asteptam ca strigatul de durere, dar si de revolta al Profesorului sa puna postacii Securitatii care a renascut in martie 1990 din propria-i cenusa ideologica, din 2005 revenind la stalinismul arhetipal,
pe ganduri, sa faca sa le tresalte vreo coarda ascunsa de umanism!Traind intr-o lume a urii sadite cotidian
pe toate canalele comunicarii umane, sufletele devin de gheata, sensibilitatile dispar inlocuite de reflexe ancestrale de fiare, mojicia si brutalitatea comportamentala devin virtuti aplaudate. Solidaritatea dispare
in sunetele stridente ale goarnelor care mobilizeaza taberele la noi inclestari pe viata si pe moarte,”ohne
Rücksicht auf Verluste”, vorba teutonului! Toata aceasta degradare nu este intamplatoare, fiind rezultatul scontat de papusari, iar faptul ca locatarul din Deal nu mai are limite tradeaza siguranta ca „papusile” nu
vor reactiona neavand cine sa le trezeasca la viata! De aceea,nu de idei e nevoie, ele existand in mintile luminate care sunt tinute departe de ospatul „zeilor ideologici”, ci de schimbari radicale pornind de la Constitutie si coborand catre cele de mai jos structuri ale societatii!!! Indiferent cum o sa arate noua Constitutie, republicana sau monarhica, aceasta trebuie sa impiedice concentrarea puterilor in mainile unei
singure persoane, puteri discretionare capabile de blocaje ale functionarii vitale a statului…
Capul Limpede este năclăit. Aici nu despre un partid sau altul este vorba, ci de chestiuni grave. Dac ce pnl este mai bun ca pst? Să ne feresacă Dumnezeu de așa liberali de cretă! Unul mai… ca altul, înfrunte cu binecunoscutul, care face că nu face ceva.
PREZENTAREA lilianei de catre MAESTRU face cat 1000 de critici platite.
Valoarea trebuie aratata des ,clar si de oameni cu notorietate.
Totul a inceput in primavara lui ’90, cand fostii detinatori ai unor functii in schemele de conducere de dinainte au revenit la putere cu ajutorul televiziunii.A fost posibil din cauza distantei mari si izolarii fata de democratiile occidentale, si a faptului ca ‘stupid people’ au fost vulnerabili la propaganda si manipulari(cu ajutorul presei si televiziunii, vechiul regim facuse din politica un centru al atentiei publice). Institutiile fiind politizate de decenii in vechiul regim, schimbarea conducerilor era si aproape imposibila , doar cei vechi aveau cunostintele si relatiile necesare.
Gravă deficiență legislativă și o nedretate strigâtoare la cer evidențiați domnule prodesor Marga. Avem 18 parlamentari din oficiu pentru 18 naționalități în România aleși pe sprânceanâ votând la fel și la comandă fără legătură cu etnia pe care o reprezintă doar ca nume. Dar pentru pentru persoanele cu dizabilități pentru fiecare tip de dizabilitate nici un parlamentat. Nu ar fi mai corect să schimbâm legislația și cele 18 locuri să le trecem la categoriile de dizabilități, handicap. Etnicii minoritari pot și fac politică la paride. Vezi Domnul Orlando Teodorovici sàrb , este la PSD, doamna Sevil Shhaideh este turcoaică, domnul Ludovic Orbán după nume ungur la PNL, domnul Iohannis sas la PNL etc… Să comparăm democratic: Etnici Germani sub 35 de mii; persoane nevăzători 98000. Etnici Turci 27 000; persoane cu hadicap
fizic grav plus accentuat 200 000. Etnici Sârbi sub 20 000; persoane cu gandicap hipoacuzic, surzi 25 000. Etnici italieni sub 2000; etc… Nu este nici corect nici drep! Nici creștinesc.
„… a fi uman in Romania de astazi”! O fraza cu bataie lunga din moment ce la copii au crescut dinti si musca din bunici si din parinti! Uman a fost si prof. Beuran si a ajuns cu „bratari dacice” la maini! Felicitari Romania, succesuri popor roman condus de 10% inrolati in partide politice in numele democratiei capitaliste construita pe bani si casatoria de proba! Lenin ne spunea ca libertatea este necesitatea inteleasa! Democratia capitalista are o singura regula:nu exista reguli!
Propunerea de reprezentare parlamentara a persoanelor cu dizabilitati e geniala.
Si tot geniul sa fie CAPUL COMISIEI care sa desemneze.
Ca altfel e greu de crezut ca un ORB va accepta sa fie reprezentat de un SURD sau de un MUT.
dle autor,dupa 30 de ani de drum sewrouit nu mai e nevoie de nici o COTITURA.
Si da ai dreptate de ce sa mai ia si sa imparta cele 1 milion de functii grase la neispraviri,cand poate sa le lase geniilor pesediste care stau cu fundul pe ele de 3 decenii
GUVERNU SA AIBA alte prioritati de ex,sa FLUIERE a PAGUBA.
Si care-i problema? Führerul trebuie aparat, asa ca ……
hopaa! a vorbit si nea ion ca e si iel om.
si 2 ROMANIA ARE BOMBE,ie PUTERE NOCLEARA deci se iecsplica.