Băi, Bebe, să vezi ce-mi trece mie prin cap. Extraterestrul Bebe se holbează la mine, nu-i vine să creadă. Eu îi povestesc plin de însuflețire. Seară de bal la Palatul Știrbei. Vine multă lume. Sunt miliardari din Vaslui, din Călărași, din Agnita și Videle. La braț cu tot felul de mazete care lucrează sub acoperire pentru SRI si SIE. Mâine miliardarii ăștia vor fi miniștri sau deputați sau senatori. Pe mine mă strâng pantofii de mor.
Dar zâmbesc subțire și am grijă să nu izbesc portierele de pereți. Îmi place să duc automobilele astea de lux jos, în parcarea subterană. Acolo se întâmplă multe. Un pesedist a pălmuit un penelist. O mazetă l-a pocnit pe un uneperist cu poșeta în cap. S-au certat două pesediste cu trei peneliste. Nu știu care l-a înjurat pe Băse. Altul a zis ceva de Hrebe. De Iohannis, de Corina, de Dorina, de Bambina, na! Eu sunt mucles. O vorbă nu scot. Ăștia trec pe lângă mine ca pe lângă un tomberon. Nici nu mă observă. Nu mă iau în seamă.
Cine sunt eu, nu? Dar mâine? Mâine o să-mi fac partid. Da, da, Bebe, uită-te la mine! Filoxeriu, mă cheamă. Androidul Filoxeriu, să nu uitați. Am pagină de Facebook. Am jdemii de laicuri de la tot felul de lume. Cetuiesc la greu cu oameni din Brăila, din Botoșani, din Brașov și din Turnu Severin. Am vorbit cu ei. Le-am spus. Le-am explicat. O să facem multe lucruri împreună, o să vedeți. Punem țara la cale. Îndreptăm lucrurile.
Facem autostrăzi. Dăm salarii bune și pensii tuturor. Ne înțelegem cu americanii, rușii, francezii și cu italienii. Deschidem exploatările miniere. Dăm burse studenților. Ne ocupăm de asistența socială de-adevăratelea. M-am gândit foarte serios. O să câștigăm alegerile în doi timpi și trei mișcări. Nu va fi greu. Țara e în derivă, oamenii sunt nemulțumiți. Stați, nu plecați, mă strigă să aduc un BMW la peron. Ăștia nu dau bacșiș. Au doar aere de mari granguri. Calcă pe om. Nici nu se uită. Cum? Vreți să fiu Președintele României, chiar așa?!
Bine. Androidul Filoxeriu Președinte! Și vă cresc pensiile de douăjdemii de ori. Și-i bag la gherlă pe toți care-au furat, care-au trădat, care-au dormit în papuci de o mie de ani încoace. Asta e. Fie precum zic. Da’ să faceți tot ce vă zic eu, să nu ieșiți din vorba mea! Dar vezi, totul e ca un Black Hole Politic! Totul se pierde într-un astfel de hău cosmic! Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al unui Black Hole Politic. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată. Ca şi cum ar fi o persoană.
Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări de astronomi împătimiți. Alţii valsează cu ea, cu el, astronomic vals. Alţii o terfelesc, îl terfelesc, Black Hole Politic numai bun de jumulit. Alţii se împăunează cu un Blak Hole Politic proaspăt descoperit în centrul galaxiei. Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea unui Black Hole Politic trece arareori drept virtute, indiferent de observatorul astronomic sau de romanul Scienc Fiction care-l are ca personaj.
Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea unui Black Hole Politic e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează un Black Hole Politic părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă.
Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al unui Black Hole Politic prin observare şi mărturie.
Sâmbătă, 9 iulie 2022, cu începere de la ora 13:00, va avea loc la București MARȘUL NORMALITĂȚII – pentru familia naturală, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, se anunță într-un mesaj difuzat pe Facebook.
„Organizat an de an începând cu anul 2005, MARȘUL PENTRU NORMALITATE este cea mai constantă manifestare publică din România organizată în sprijinul valorilor familiei.
Manifestarea este autorizată de Primăria Capitalei și așteptăm participanții la ora 13 în Piața Victoriei, de unde vom porni pe traseul Piața Romană – Piața Universității – Piața Unirii – Patriarhia Română.
Pentru familia naturală, pentru relațiile firești între bărbați și femei, pentru valorile creștine, pentru mame + tați + copiii crescuți sănătos într-un mediu neviciat, pentru moralitate în viața publică, împotriva paradelor „mândriei” anormalului pe străzile României, PENTRU NORMALITATE!
Sunt invitați TOȚI cei pentru care aceste VALORI sunt IMPORTANTE!
Vă așteptăm!”, încheie mesajul cu privire la evenimentul organizat an de an pentru a mai spăla din propaganda agresivă stradală homosexuală.
Ei bine, creștinismul funcțional, cât mai este el, a rămas în partea de jos, a parcagiilor, instalatorilor, micilor comercianți. Pe acest creștinism s-a clădit tot ce se vede, de la avioane și instalații sanitare la agricultură și medicină.India n-a trecut la civilizație în adevăratul sens al cuvântului în forul de 5000 de ani, ca să nu mai vorbim de Islam, azteci sau chinezi care s-au dezvoltat în trena Europei creștine. Un singur loc s-a eliberat de creștinism din sec 18 încoace și anume moțul, moțul financiar-politic legitimat de fariseii și saducheii specialiști în ce sunt și cum ar trebui să fie instalatorii, parcagii, zidarii, constructirii de avioane și și alții din tagma asta slinoasă care trebuie redusă ca număr și la tăcere ca să trăiască prin mila elitei de nimicuri căreia să-i plimbe bichonii. Și tot ea, elita, va arunca lumea, cu ea și iahturile ei în groapa lui Calhoun.Pentru că ea, elita, e expertă doar într-un singur domeniu.Minciuna. Acum, după miliardele de morți prin războaiele uitate ale Istoriei, civilizația are două căi care se exclud reciproc: evoluția sau politica.