Impostura „elitelor“ care ne conduc

Cînd e să  se ducă dracului chiar se duce, și pentru DNA și pentru SRI.  Și nimeni nu le mai poate opri. Decizia CNATDCU de retragere a titlului de doctor pentru Dumitru Dumbravă pică într-un moment în care lucrurile se reașează. Strategul protocoalelor de colaborare și teoreticianul  „cîmpului tactic“ în justiție este doctor în adevăratul sens al cuvîntului, așa cum Florian Coldea este cosmonaut. Emila Șercan a avut dreptate. Decizia CNATDCU dă în vileag o impostură grosolană la vîrful unei instituții importante pentru statul român. Generalul era un infractor și o biată spoială intelectuală. Ani la rînd, el a chemat magistrații la  instruire și perfecționare, i-a terorizat cu prezența sa și le-a impus reguli și, după toate aparențele, chiar și sentințe. Nu mai rămîne decît să asistăm la întețirea procesului de prăbușire a acestui mecanism de tip totalitar și să aflăm că cercetările, rechizitoriile și sentințele se decideau în altă parte. Și că, unii judecători nu depășeau condiția de  aprozi. Marea mașinărie de succes a anticorupției se dovedește o lucrătură diabolică a unor impostori.

Teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi a fost și ea acuzată de plagiat. Cel puțin  5% din opera intelectuală a vedetei europene s-a  stabilit că a fost realizată prin plagiat. Noi credem că mai mult, dar, pentru a diminua penibilul situației, furtul a fost redus la un  procent insignificant. După cum vorbește și după cum gîndește noua vedetă a justiției românești, numai  pe bază de intuiție putem stabili cam care este procentul de plagiat din lucrarea Codruței Kovesi. Adică mult mai mare. A  fost luată la refec și teza de doctorat a generalului Gabriel Oprea. Este cam în aceași situație cu a generalului Dumitru Dumbravă. Și cu a Laurei Codruța Kovesi. După felul în care se exprimă generalul Gabriel Oprea, suntem tentați să credem că, în cazul său, plagiatul este cu mult mai grosolan. Nenorocirea mai vine și de la faptul că generalul Gabriel Oprea a fost timp de cîțiva ani un ”brav” conducător de doctorate. Cît de valoroase și de valabile pot fi titlurile de doctor acordate de un doctor care a obținut titlul pe baza unei lucrări plagiate-adică obținută  tot printr-un furt intelectual? Nu ne rămîne decît să visăm, așa cum a făcut și Cristina Tarcea, cam care ar fi conținutul dispărutei teze de doctorat a generalului Florian Coldea, devenit deja profesor pe la diverse universități! La ce-am ajunge? O bună parte dintre elitele militare sau de informații, titrate la școala lui  Gabriel Oprea, s-ar  prăbuși ca un castel de carton.

Cîte asemenea școli doctorale au produs, în acești ani, doctori pe bandă rulantă? Cîți dintre generalii de  Armată, de Poliție sau de SRI,  și parlamentari de diverse orientări sunt niște doctori pîrîți? Nu putem răspunde la o asemenea întrebare nici dacă România ar avea o sută de Emilia Șercan care să cerceteze și să compare lucrări. Tezele de doctorat sunt mai bine ascunse și păzite decît aurul României. Încercați să ajungeți la ele si veți descoperi cum mecanismul fraudei se protejează cu strășnicie. Se teme că va fi dat în vileag? Se tem generalii și înalții funcționari și politicienii că vor fi obligați să restituie banii în plus încasați pentru titlul de doctor?

Oricît de mare ar fi suma, la nivelul unei țări, ea nu poate provoca o prăbușire  financiară. A cunoscut România pierderi mult mai mari. Descoperirea întregii industrii de doctorate false (și la existența căreia și comunismul a avut o  primă contribuție importantă) ar duce la concluzia că la conducerea țării se află o adunătură de impostori, de mediocri împachetați cu titluri și zdrăngănele. Și că situația dificilă a țării vine din chiar mediocritatea și impostura așa-ziselor „elite“ care o conduc.