În aşteptarea unei alte numiri

Un virus se răspândeşte pe pământ. Ideologia progresistă! Elita euro-atlantistă exultă, mercenarii au depus jurământ de credinţă. Noua societate neo-marxistă cu întregul arsenal al sistemului U.E.: « majoritatea globală » fără identitate, wokismul, transgenetismul, multiculturalismul, neo-feminismul, minorităţile, incluziunea, ONG-urile migraţioniste, se pregăteşte pentru preluarea puterii. Semenul meu şi-a îmbrăcat mantaua cu epoleţi de delator, dar n-a putut să-şi ascundă coada care-i atingea cizma. În ochii lui sticloşi ne vedem ignoranţa şi nepăsarea noastră colectivă. Îi cunoaştem deja din altă epocă, acum sunt împreună cu odraslele lor. Alţii vor deveni furnici lucrătoare perfect integrate în statul-muşuroi. Coloniile nu dispar, sunt miza.

Suntem consideraţi reacţionari şi extremişti dacă gândim în termeni de suveranitate, identitate, pace. Eşti etichetat naţionalist, fascist dacă faci referire la Patrie. Programaţi în masă, aşteptăm nerăbdători ştanţa cu numărul de serie; omul nou, prototipul noii societăţi construite în laboratoarele U.E. Ni se extrage ADN-ul, înlocuit cu circuite ideologice. Vieţile noastre se stivuiesc în depozitele sistemului pentru a fi închiriate celor în căutare de identităţi false. Devenim entuziasti şi fanatizaţi, o masă compactă fără demnitate, împroşcând aşchii de şpan din conştiinţe metalice.

Am început să trăim într-un labirint kafkian, în clar-obscurul căruia stau de pază lupii neo-democraţiei. Pereţii-s muţi, se vorbeşte-n şoaptă despre « Comisie » şi supunere. Magistraţi cu chipuri solemne adaptează legile conform intereselor sistemului. Sunt invitaţi la dineul de gală al justiţiei: trufe negre în porţelan de Sèvres, stropite cu « Margot » grand cru classé. Din balcoanele patriei se aud trompetiştii demagogiei. Scrâşnetul mandibulelor se răspândeşte în aer, caldarâmul tremură imperceptibil şi supus. Este anunţată iminenta prăbuşire a democraţiei, un vechi concept vidat de conţinut. Exersarea puterii necesită o nouă resetare a drepturilor imuabile devenite incompatibile cu scindarea lumii actuale. Fiecare cartel cu justiţia sa privată adaptată intereselor sale.
S-a constatat că viaţa privată distruge omul şi natura; suntem organizaţi înt-o ordine prestabilită de Consiliul Capitalismului Incluziv. Omul a devenit o marfa, il poti juca la ruleta.

Identitatea biologică este depăşită, natura a devenit demodată, vom plăti taxă de existenţă la care se va adauga TVA.
Ni s-a stabilit o karmă comună, vechea civilizaţie a devenit o relicvă, ne vom abandona bucată cu bucată, vom aştepta în faţa ghiseului, numărul izolării afective şi modificării genetice dorite. Omul nou isi reneaga jumatatea expirata. Vom abandona natura umana si o vom inlocui cu implanturi de fericire artificiala, moda actuala; se apasa tastatura QR cod si se valideaza.
Tatuat recto-verso pe haine, piele şi bocancí, tânărul de la « Untold » întreabă: « O lume uniformă, fără chip si reguli aduce glorie şi bani? » Se zvoneşte că utopiile se vând pe tarabe în pieţele publice ca armele americane în Yemen, alături de burkas şi dulciuri.
Alunecăm fără să ne opunem prin propriul gol, ne dezrădăcinăm din unitatea noastră. Străzile au devenit metalice, reci, ruginite, sună a existenţă fără sens, fără repere. În curând ni se va trimite salvatorul. Numit. Suntem un popor disciplinat, se ştie.
Am uitat să numim patria Patrie. Am uitat să rostim deal, râu, prispă, cruce, icoană, frescă, rod, tată, mamă, brazdă, matcă. Ne este teamă să mai simţim româneşte.
Cioplitorule, ciopleşte-mi picioarele în doi stâlpi de poartă.
Casa cu ochi de var mă aşteaptă.
Ciopleşte-mi o copaie, să-mi miroasă cămaşa a vânt.
Ciopleşte-mi o casă de lemn, să-i crească aripi uşii.
Ciopleşte-mi limba română, să nu-i dispară cuvântul.
Patrie, îţi dăruiesc trupul meu. Dar pentru ca tu să te aperi, nu să aperi interesele altora.