Etapa a II-a s-a încheiat luni seara şi am înregistrat primul meci bun din acest campionat, foarte apropiat de ce se cere de la echipe din primul eşalon. Cum a reuşit CSMS Iaşi să scoată un punct la Mediaş. O paralelă între meciurile de la Cluj şi Kaiserslautern.
„U” Cluj – Dinamo 2-3 (1-3)
Al 18-lea meci al acestui început de campionat a fost în sfârşit unul de o factură bună (aproape 70 de minute a egalat spectacolul din meciul vedetă din 2Bundesliga*, 1 FC Kaiserslautern – TSV 1860 München desfăşurat în paralel şi transmis pe canalul Eurosport 2). Din păcate cel mai bun meci al începutului de campionat s-a jucat în faţa unor tribune dezolant de goale. În urmă cu 20, 30, 40, de ani un meci „U” – Dinamo umplea până la refuz fostul „Ion Moina” (28.000 de locuri). Acum, un astfel de meci nu mai atrage ca un magnet chibiţii de pe malul Someşului. Şi nu din cauza concurenţei din Gruia. Şi „U” şi Dinamo sunt departe de ce au fost odată, şi (din păcate) trebuie să constatăm că nici mulţi dintre adevăraţii suporteri nu mai sunt printre noi. Clujul are 2 stadioane mari care pot găzdui meciuri în cupele europene, dar nu mai are cu cine să le populeze.
Meciul de duminică seara a fost influenţa în mare măsură de eliminarea în minutul 6 a portarului gazdelor, Veselovsky, pentru un fault în careu în calitate de ultim apărător. Nu atât omul în minus a contat cel mai mult, ci golul primit din penalty de „şepcile roşii”. Este greu să apreciem care ar fi fost rezultatul dacă Veselovsky nu era eliminat şi penalty-ul din minutul 6 nu ar fi existat. Opinăm că oricare din cele trei variante 1, X sau 2 ar fi fost posibile, cu amendamentul că s-ar fi înscris goluri multe. Cum s-a şi întâmplat de fapt. Asta pentru că atât „U” cât şi Dinamo arată bine de la mijloc în sus, dar ambele au apărări de divizia C. Practic nu se poate spune că s-a văzut că Dinamo a avut un om în plus pe teren. Meciul a fost deschis cu faze la ambele porţi, chiar se poate spune că gazdele au avut mai multe oportunităţi de a înscrie. Jocul s-a decis în ultima parte a primeri reprize când oaspeţii au punctat de două ori pe contraatac. Golul 3 al bucureştenilor (Bilinski a venit singur singurel, nederanjat de nimeni până în careul mic, de une a reluat în poartă o centrare de pe partea stângă) a fost însă unul care de regulă se înscrie când între adversare există un „deal”, sau că unii dintre fundaşi au „ceva verde în jambiere”. Chiar au existat voci înainte de meci care se refereau la aşa ceva. Ne place să credem că totul a fost curat şi argumentul în acest sens îl reprezintă dârzenia cu care s-a jucat (8 cartonaşe galbene pentru intrări tari şi unul pentru trageri de timp – Samoilă, portarul lui Dinamo), deşi în România s-au mai văzut măceluri pe gazon care aveau menirea să acopere blaturi. Gazdele au reproşat arbitrului că le-au refuzat două penalty-uri. Cel puţin într-una din situaţii, unii arbitri fluieră penalty, dar Balaş nu a acordat nimic. Clujenii au redus din handicap în minutul 82 şi trei minute mai târziu au trecut „milimetric” pe lângă egalare, Costin reluând cu capul o minge care a şters transversala. Deşi au mai avut timp pentru a forţa egalarea, între minutele 88 şi 90+3 gazdele nu au mai fost deloc periculoase.
Casetă tehnică
Cluj-Napoca: timp ploios
Stadion: Cluj Arena
Spectatori: 3.500
Arbitru: Cristian Balaj (Baia Mare)
Asistenţi: Sebastian Gheorghe (Suceava), Dragoş Iliescu (Craiova)
Al patrulea oficial: Paul Unimatan (Zalău)
Au înscris: 0-1 (min.9 – C. Matei, pen.), 1-1 (min.26 – Ninu), 1-2 (min.34 – Lazăr), 1-3 (min.44 – Bilinski), 2-3 (min.82 – Boutadjine)
Cartonaşe roşii: Veselovsky (min.6) – 0
Cartonase galbene: R. Costin, Târnacop, Jovanovici, Neag ’80 – C. Matei, Samoilă, Lazar, Fai, Barboianu
Universitatea Cluj: Veselovsky – Jovanovici, Ninu, Neag, Muşat – R. Costin, A. Lungu (min.46-Bucşă), Boutadjine, L. Kovacs (min.7-Panagopoulos), Târnăcop – E. Jula (min.70-Mengolo).
Antrenor: Mihai Teja
Dinamo: Samoilă – Fai, Durimel, Adi Popa II, Grecu – Bărboianu, Boubacar, Elton (min.61-Rotariu) – V. Lazăr (min.83-Filip), Bilinski, C. Matei (min.86-Serban ).
Antrenor: Flavius Stoican
CSMS a rezistat 50 de minute în „10” la Mediaş
Gaz Metan Mediaş şi CSMS Iaşi au terminat meciul fără ca tabela de marcaj să fie modificată. Un 0-0 echitabil, între două echipe care au practicat un joc modest. În minutul 40, oaspeţii au rămas în „10” după ce Mihalache a primit un al doilea cartonaş galben. Cel puţin unul dintre ele a fost aiurea acordat de arbitrul Kovacs Istvan din Carei. Paradoxal, se poate spune că eliminarea lui Mihalache a fost benefică pentru oaspeţi. Aceasta pentru că pentru a întări apărarea, Marius Lăcătuş l-a introdus în teren pe fundaşul Plămadă, care avea să fie cel mai bun om de pe teren, fiind la baza respingerii tuturor acţiunilor de atac ale adversarului. Nu este mai puţin adevărat că medieşenii au abuzat pe centrări înalte în zonele aglomerate ae careului şi pe mingi aruncate aiurea în faţă. După cum s-a jucat, niciuna dintre echipe nu merita să câştige.
Clasament
1 Astra Giurgiu 6 puncte (7-0)
2 Dinamo 6 puncte (7-2)
3 Steaua 6 puncte (6-2)
4 Petrolul 6 puncte (5-1)
…..
13 Viitorul 1 punct (1-2)
14 CS U Craiova 1 punct (2-4)
15 Oţelul Galaţi 0 puncte (1-6)
16 FC Botoşani 0 puncte (1-7)
17 FC Braşov 0 puncte (0-6)
18 Ceahlăul 0 puncte (1-8)
Asemănări şi diferenţe faţă de meciul de la Cluj
Meciul dintre 1 FC Kaiserslautern – TSV 1860 München a avut câteva asemănări cu meciul de la Cluj. Destul de repede (minutul 20) gazdele au avut portarul eliminat, oaspeţii au intrat la cabine cu două goluri avantaj: 2-0. Aici se opresc similitudinile. Diferenţele au fost: gazdele au întors rezultatul, scor final 3-2, iar în tribunele lui „Fritz-Walter-Stadion”, din cele 49.780 de locuri, au fost ocupate 41.092 au fost ocupate.
Un element de culoare: în poarta lui TSV, se află tot străvechiul portar al naţionalei Ungariei, Gábor Király (cel care indiferent de vreme apără într-un pantalon de trenig gri), ajuns acum la 38 de ani. El a devenit cel mai în vârstă portar pe care l-a avut vreodată a doua echipă din capitala Bavariei, întrecându-l pe legendarul Petar Radenkovic, care şi-a încheiat cariera în 1970, la 37 de ani şi jumătate. Ca şi omologul său sârb, Király, în timpul liber este un chitarist destul de bun pentru un amator. Radenkovic însă a avut şi o carieră de muzician profesionist în SUA.
