Început de „Epocă Ciolacu”

Ne-am ars! Începe să cîștige teren și putere unul de care am rîs, un băiat de mingi, un cărător de geantă și un trecut prin școală ca gîsca prin apă, lipit și la băieți. În loc să tacă și să se teamă, el mimează un mare pas înainte și zice:
”Este cea mai ambițioasă reformă a aparatului bugetar de după Revoluție și ar fi fost de așteptat ca acest proces să fie demarat mai devreme. Deoarece nu s-a întâmplat, am să fac eu acest lucru. Nu am de gând să dau niciun pas înapoi. Este nevoie de o reformă majoră și sunt pregătit să mi-o asum, fiindcă este singura șansă pentru a continua dezvoltarea României”

Pe Marcel Ciolacu nu-l băgau în seamă nici vecinii, nici colegii, nici buzoienii, nici străinii nu se uitau la el cînd tușea în pumn dînd semne disperate că vrea să spună ceva. Era un mare șters care a parcurs un traseu ca bila pe masa de joc. A preluat PSD-ul într-un moment de criză, prilejuit de prăbușirea lui Liviu Dragnea, a devenit premier în alt moment de slăbiciune al președintelui și al liberalilor, a cîștigat dintr-un tîrg politic făcut la înghesuială și acum ne face în foi de viță și se dă salvatorul României.

Își angajează răspunderea în Parlament pe un pachet de măsuri care pot întoarce țara pe dos. După mintea lui „reformă majoră” înseamnă să cedeze la pretențiile UDMR-ului ca să nu riște o moțiune de cenzură. Adică să rămînă la putere. Dar și să mintă populația cu majorarea salariilor mici și a pensiilor (adică o îmbunătățire aparentă a condițiilor de viață ale electoratului PSD). Ce zice că dă se topește și se împuținează prin inflație. „Reformă majoră” înseamnă să protejeze sistemul, oastea bugetarilor, să mai pluseze la concesiile partenerului strategic, să nu se atingă de serviciile secrete și de cheltuielile militare. Toate acestea au fost „gîndite” după „consultările cu toți partenerii sociali – sindicate, patronate, ONG-uri, dar și cu administrația locală”. Adică cu toți și cu țara!

După ce s-a scărpinat îndelung cu Marcel Boloș, cel care tremură ca piftia că pierde scaunul, cu Nicolae Ciucă care nu înțelege nimic și cu agronomul Paul Stanescu, toți niște luminății economice ale României (poate l-or mai fi întrebat cîte ceva pe înțeleptul îndatorării finanțelor zis Cîciu), i-au consultat pe înțelepții partidului și ai Coaliției, ai poporului de prin primării, și au încropit o listă de măsuri.

Sunt bune și salvatoare! Facem „reformă majoră!”
Nu pierd puterea, taie niște posturi care nu există ca să nu rămînă fără cele 75 de miliarde de euro bani europeni, mai scad cît de cît din evaziune și din cheltuieli prostești și gata.
Asta este „reformă majoră!”
„Ca premier, eu sunt obligat să pun interesul României mai presus decât interesele unor grupuri nemulțumite, că fac profituri nu de miliarde de euro, ci doar de sute de milioane de euro. Și există un interes vital, acela de a nu ajungem la stoparea fondurilor europene și a reformelor din PNRR”.
Aberațiile lui Cristian Ghinea supraviețuiesc. Le apără Ciolacu și Boloș. Mai exact supraviețuiesc punctele din PNRR ca să ajungă la bani. Ce-o ieși din consultanțe, din pistele de biciclete și din muzee, om vedea la urmă.
Ciolacu zice că lansează un marș spre fericire. „Vorbim, astfel, de o creștere a salariului minim pentru 2 milioane de oameni, iar angajații obișnuiți nu vor plăti nicio taxă în plus. Este adevărat, unii nu vor mai fi șefi la stat. Se vor desființa mii de posturi de șefi, cu toată liota de consilieri, șoferi și secretar”.
Ha-ha-ha! Ne-am ars! Ăsta descarcă bascule de fericire peste noi! Se agață și are în minte o ”Epocă Ciolacu”.
Mîine-poimîne va avea tupeul să ne spună că „reforma lui majoră” a dus la „modernizarea României”.