Subiectul „România şi închisorile secrete ale CIA” nu este nou, el datează de la începutul deceniului trecut, fiind dezvăluit de redutabilul cotidian „The Washington Post”, iar, odată cu trecerea timpului, au apărut noi elemente şi detalii, chiar dacă, la Bucureşti, din proprie iniţiativă, unii politicieni s-au înghesuit pe la diverse televiziuni să-l dezmintă cu toată puterea. Din această perspectivă îmi sunt proaspete în minte prestaţiile încrâncenate ale Noricăi Nicolai şi ale lui Teo Meleşcanu, îndeosebi după ce Parlamentul European a lansat un apel ţărilor suspectate că ar fi găzduit închisori CIA pe teritoriul lor să se supună obligaţiilor legale de a face o anchetă independentă, imparţială, minuţioasă şi eficientă în ce priveşte implicarea lor în programul de extrădare şi de detenţie secretă. În context, ar trebui să reamintim că demersul respectiv a intervenit după ce foşti oficiali americani identificaseră, la Bucureşti, o închisoare secretă a CIA şi zboruri de extrădare între România şi Polonia şi Lituania, ultimele două state suspectate, la rândul lor, de a fi găzduit centre de detenţie secretă ale CIA.
Sigur că de la preşedintele Traian Băsescu nu ne puteam aştepta să aducă clarificări în această privinţă, asta poate pentru că americanii nu au găsit de cuviinţă să-i aducă la cunoştinţă aşa ceva. Din atare perspectivă nu ar fi o surpriză, în trecutul apropiat fiind cunoscute destule cazuri în care conducătorii unor ţări importante au aflat din presă ceea ce Washingtonul trebuia să le comunice pe canale oficiale. Cazul Palomares (Spania) este unul dintre acestea şi, poate cel mai grav, şi, ca atare, cel mai cunoscut.
Ce s-a întâmplat atunci? În ianuarie 1966, un Boeing B-52G al Strategic Air Command ce trebuia reaprovizionat în zbor de un KC-135 Stratotanker s-a ciocnit de acesta la 9.450 m înălţime, în largul coastelor spaniole, aproape de localitatea Palomares. Atunci, dintre cele patru bombe H de tipul Mk-26 pe care le transporta B-52G, trei au căzut pe sol, lângă Palomares, în Andaluzia. Două s-au distrus la impactul cu solul, răspândind 4,5 kg de plutoniu pe o suprafaţă de 250 de hectare. A 3-a bombă a fost găsiă intactă, iar cea de a 4-a s-a pierdut în larg, fiind găsită abia după două luni şi jumătate de căutări, la care au luat parte 3.000 de oameni, 38 de vase ale US Navy şi un submarin ALVIN, ce a descoperit-o la 869 m adâncime şi opt km de ţărm. Au fost decontaminate 1.400 tone de pământ. De semnalat că locuitorii din zonă nu au fost înştiinţaţi ce pericol uriaş îi păştea! În vreme ce Departamentul de Stat al SUA a dezminţit evenimentul, presa era la curent cu el şi prezenta detalii.
Cum se vede, în cazuri extrem de delicate, nimic nu e nou sub soare, dar, revenind la tăcerea autorităţilor de la Bucureşti în legătură cu închisorile secrete ale CIA, în cazul în care Băsescu a ştiut, tăcerea sa nu miră orice om normal din ţara asta. În primul rând, cum ştim cu toţii, el nu pune preţ pe popor decât în cazul unui referendum dres procentual de Curtea sa Constituţională. În al doilea rând, tot în extrem de delicatul caz al închisorilor secrete ale CIA, el nu s-a întrebat niciodată de ce, de pildă, Cehia, Ungaria, Bulgaria – din Estul Europei – sau Spania, Grecia, Olanda şi Danemarca – din Occident – nu au avut aşa ceva pe teritoriul lor? Cum, de asemenea, el, în primul rând, şi, de asemenea, cei care ca şi el au fost la curent cu acest fapt extrem de grav şi important nu s-au întrebat niciodată ce implicaţii externe are el şi care poate fi amploarea şi profunzimea acestora? Este la mintea oricui că ne aflăm în faţa unui eveniment extrem de grav, ale cărui urmări nu pot fi anticipate cu una cu două, dat fiind că teroriştii care au plănuit atentatele de la 11 septembrie 2001 nu au fost nişte neica nimeni. Pe ce s-au bazat autorităţile din Bucureşti păstrând tăcerea în acest caz? Mai mult ca sigur pe ceva stupid: nu au crezut că el va deveni public vreodată. Halal strategi politici, halal analişti şi halal consilieri!
Astfel, zilele trecute, agenţia Associated Press a informat depre ceea ce, în alte condiţii, s-ar numi hobby-ul cuiva, numai că, în cazul de faţă, este vorba de Khaled Sheik Mohammed, „creierul” atentatelor de la 11 septembrie 2001, arestat de serviciile secrete americane. Potrivit ziarului francez „Le Figaro”, acest Khaled a fost deţinut şi anchetat într-o închisoare secretă a CIA situată în Polonia, fiind supus unor interogatorii dintre cele mai dure – a fost ţinut 180 de ore treaz şi a suportat 183 de şedinţe de „waterboarding” (simulări de înec), tehnici care l-au determinat să mărturisească. Nu era singur, cu el mai fiind deţinuţi Ramzi Binalshibh şi Abd al-Nashiri. Când centrul de detenţie din Polonia a fost închis, în 2003, ei au fost transferaţi imediat în Bucureşti, în închisoarea cu nume de cod Britelite, informa Associated Press. Este aceeaşi închisoare despre care postul german de televiziune ZDF transmitea, în urmă cu ani buni, că ar fi funcţionat din 2003 până la jumătatea anului 2005 (2006, potrivit altor surse) în clădirea „Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat” din sectorul 1 al Capitalei. În ce-i priveşte pe cei trei deţinuţi, un fost ofiţer al CIA declara recent că tehnicile dure folosite în interogatorii, atât în Varşovia, cât mai ales la Bucureşti, i-au determinat să mărturisească tot ce doreau să afle anchetatorii, dar le-au alterat serios facultăţile intelectuale. De altfel, la ora actuală, la Guantanamo, Ramzi este tratat de schizofrenie, iar al doilea, de depresie şi stres post traumatic. În ce-l priveşte, Khaled a beneficiat de favoruri speciale: mai întâi, în celula din Bucureşti, i s-a aprobat să construiască un aspirator, despre care se zice că ar fi azi în custodia CIA, fiind cel mai bine păzit aparat de acest fel din lume! Tot la Bucureşti, el a citit volumele apărute din saga Harry Potter şi putea face asta întrucât el ştia la perfecţie engleza: a absolvit, în 1986, Universitatea de Stat Carolina de Nord, fiind licenţiat în inginerie mecanică…
Chiar dacă vorbim pe drept de lupta antiteroristă, ce raţiuni au avut autorităţile române acceptând o atare închisoare secretă a CIA în care au fost deţinut „creierul” atentatelor din 11/9/01 şi alţi colegi ai lui, înscriind astfel ţara noastră pe orbita vindicativei nebuloase Al-Qaida? Ce beneficii reale au avut România şi poporul în urma unui atare fapt? Aproape sigur niciunul, mai curând şi-au păstrat funcţiile nişte indivizi lipsiţi total de scrupule.
Abjecte jocuri, în numele democraţiei!
