Începerea urmăririi penale împotriva jurnaliştilor de la Sky News după trăznaia cu filmul traficului de arme mi se pare că seamănă izbitor cu acţiunea lui Erdogan din Turcia, unde jurnalişti, magistraţi sau profesori, de-a valma, sînt puşi sub acuzare sau chiar arestaţi fără nici o altă motivaţie decît invocarea „siguranţei naţionale”!

Invocarea ca pretext a noţiunii de „siguranţă naţională” este un lucru extrem de periculos, căci poate deschide uşa unor abuzuri inimaginabile. Acum este vorba doar despre nişte tăntălăi, fie ei „actorii” români de ocazie, fie jurnaliştii britanici, dar, dacă „siguranţa naţională” este lăsată să zburde prin birourile procurorilor, Puterea (oricare ar fi ea) va putea să trimită oricînd după gratii Opoziţia (oricare ar fi ea), la fel ca în Turcia.

În fond, ce s-a întîmplat cu acel film de proastă calitate? Nişte jurnalişti britanici au vrut să realizeze un material senzaţional despre traficul de arme din ţările foste comuniste pentru a demonstra cum ajung aceste arme la terorişti. Dacă la finalul filmului ar fi scris că întreaga poveste este o ficţiune de genul reconstituirii sau că personajele din film nu sînt reale, ci doar exemplificative, nimeni n-ar fi scos o vorbă. Poate doar patrioţii intransigenţi, care ar fi spus: „bine, măi, nene, dar de ce ai folosit România şi nu altă ţară din Estul Europei?”

Cum se procedează în astfel de situaţii? Ministerul de externe ar putea trimite o Notă de protest către postul Sky News, solicitînd precizări care să lămurească opinia publică despre caracterul ficţional al filmului. Dacă nu se da curs „Dreptului la replică”, existau pîrghii „în civil” pentru solicitarea de daune. Şi, cu asta, basta!

În astfel de cazuri, cînd un post TV greşeşte atît de grav din punct de vedere jurnalistic, poate intra în faliment din cauza despăgubirilor solicitate sau, cel puţin, îşi pierde credibilitatea, ceea ce, de multe ori, înseamnă cam acelaşi lucru!

Ce am făcut însă noi? Am aprins fitilul patriotard şi, uitînd că zilnic toţi ne cam batem joc de imaginea ţării noastre, fie că sîntem oameni simpli, fie că sîntem demnitari de rang înalt, şi am scos pe masă CĂTUŞELE, atît de dragi tuturor în ultimii ani (dovadă sînt sondajele care arată creşterea încrederii populaţiei în DNA, în ciuda unor abuzuri teribile prin arestările telepolitizate). Astfel, în prima fază au fost arestaţi cei 3 „actori” de ocazie, Aurelian Mihai Szanto, Attila Csaba Pantics şi Levente Pantics, dar nu pentru infracţiuni la „siguranţa naţională”, ci pentru constituire a unui grup infracţional organizat, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi comunicarea de informaţii false!

Văzînd inflamarea opiniei publice, dar şi reacţia unor politicieni interesaţi de voturile din toamnă, DIICOT a mărit miza şi, ieri, a anunţat că a început urmărirea penală şi faţă de jurnaliştii britanici! Iată ce spune Comunicatul DIICOT: „Membrii echipei postului de televiziune Sky News din Marea Britanie, și anume cetățenii britanici R.S.R., S.C.S., S.J., cu intenție, au comunicat și răspândit în mediul virtual și prin mass-media, știri și informații false referitoare la presupusul trafic de armament din România, deși cunoșteau că aceste știri nu sunt reale, modalitate prin care s-a pus în pericol securitatea națională, în contextul mai sus-descris”!

Cine îşi imaginează că, în final, jurnaliştii englezi vor fi condamnaţi pentru că au pus în pericol securitatea naţională a României sînt ori naivi, ori habar nu au de prevederile internaţionale în materie de presă!

Principiile de la Johannesburg privind siguranţa naţională şi convenţia europeană a drepturilor omului

Tocmai pentru a împiedica abuzurile prin invocarea „securităţii naţionale”, atît „Convenţia Europeană a Drepturilor Omului” (CEDO), cît şi „Principiile de la Johannesburg” prevăd cîteva obligaţii ale autorităţilor judecătoreşti din toate ţările, astfel încît libertatea de expresie să nu fie pusă în pericol prin extensii exagerate ale noţiunii de „siguranţă naţională”.

Pentru mulţi dintre cititori s-ar putea să fie o surpriză faptul că în România există un „Ghid juridic pentru ziarişti” (vom cita mai jos din ediţia a 3-a, apărută în 2009), avînd-o între autori pe Monica Macovei, în care cap. III, „INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI”, are un subcapitol intitulat „Cum te aperi împotriva acuzaţiei de “comunicare de informaţii false”. Dacă procurorii şi jurnaliştii care înfierează cu mînie proletară filmul britanicilor, dorind condamnarea lor penală, ar fi citit măcar acest Ghid, ar fi aflat că există o jurisprudenţă europeană în ceea ce priveşte acuzaţiile pentru „ameninţarea siguranţei naţionale”, de care, în mod normal, ar trebui să ţină cont.

Să citim din „Ghidul…” Monicăi Macovei, care-i învaţă pe jurnalişti cum să se apere de această sinistră acuzaţie de “comunicare de informaţii false”:

„Sub aspectul laturii subiective, respectiv al “vinovăţiei”, fără de care nu există infracţiune, făptuitorul – de bună-credinţă – va susţine că nu a prevăzut şi nici nu a urmărit producerea unui pericol concret pentru siguranţa naţională. În această situaţie, întrucât operează prezumţia de nevinovăţie, acuzatorul are obligaţia să dovedească faptul că autorul a avut reprezentarea cerută de lege” (p. 85).

Ce înseamnă acest „pericol concret” este lesne de înţeles şi este explicat chiar în Preambulul documentului intitulat „Principiile de la Johannesburg”, care precizează că acestea s-au adoptat „În dorinţa de a promova recunoaşterea clară a razei de acţiune limitate a restricţiilor libertăţii de exprimare şi a libertăţii informaţiei ce pot fi aplicate în interesul siguranţei nationale, pentru a descuraja guvernele să mai folosească pretextul siguranţei naţionale atunci cînd restrîng în mod nejustificat exercitarea acestor libertăţi”!

Cu alte cuvinte, ar fi extrem de periculos dacă un guvern ar invoca „siguranţa naţională” ori de cîte ori ar fi criticat sau atunci cînd se doreşte pedepsirea adversarilor politici, aşa cum se întîmplă acum în Turcia, unde sînt arestate zeci de mii de persoane care ar fi participat la o „lovitură de stat”!

Desigur, este incredibil că, la noi, chiar Monica Macovei, autoarea acestui „Ghid…”, uitînd ce a scris, a invocat tocmai o „lovitură de stat” în 2012, în cazul Referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, deşi ştia că este vorba despre o procedură legală! Nimeni însă nu s-a gîndit s-o urmărească penal pentru „comunicare de informaţii false”!

Nici „Principiile de la Johannesburg”, nici CEDO nu împiedică statele să protejeze siguranţa naţională, însă cer garanţii că legea nu poate fi interpretată abuziv, folosind „siguranţa naţională” doar ca pretext. În acest sens, art. 1, al. a al „Principiile de la Johannesburg” precizează:

„Legea trebuie să fie accesibilă, să nu conţină ambiguităţi, să fie redactată pe un domeniu clar delimitat şi cu precizie, astfel încît să ofere persoanelor posibilitatea de a prevedea dacă o anumită acţiune a lor este ilegală”.

Or, oricît de mult am exagera, filmul britanicilor nu conţine nici pe departe vreo ameninţare reală, concretă la adresa siguranţei naţionale! Este, mai degrabă, o prostie, un act jurnalistic eşuat, o construcţie gazetărească în afara oricărei deontologii! Toate acestea nu pot genera însă un proces penal, căci prostia, din păcate, nu constituie o infracţiune!

Pentru cei care invocă patriotismul unui proces penal în astfel de situaţii, vă prezentăm fără comentarii cîteva articole din „Principiile de la Johannesburg”:

„Principiul 1.2: Apărarea unui interes legitim privitor la siguranţa naţională:

Orice restrîngere a libertăţii de exprimare sau de informare pe care un guvern încearcă să o justifice pe motive de siguranţă naţională trebuie să aibă un scop real şi efect demonstrabil de apărare a unei interes legitim privitor la siguranţa naţională.

Principiul 1.3: Necesar într-o societate democratică:

Pentru a stabili că o restrîngere a libertăţii de exprimare sau de informare este necesară pentru protejarea unui interes legitim privitor la siguranţa naţionala un guvern trebuie să demonstreze că:

(a) exprimarea sau informaţia în cauză ameninţă în mod grav un interes legitim privitor la siguranţa naţională;

(b) restrîngerea impusă este cel mai redus mijloc restrictiv posibil pentru apărarea acelui interes;

(c) restrîngerea este compatibilă cu principiile democratice.

Principiul 2: Interes legitim privitor la siguranţa naţională:

(a) O restrîngere ce se încearcă a fi justificată pe motive de siguranţă naţională nu este legitimă decît dacă adevaratul ei scop şi efect demonstrabile sunt de a proteja existenţa sau integritatea teritorială a ţării împotriva ameninţărilor sau a folosirii forţei sau capacitatea sa de a răspunde folosirii ameninţărilor sau a forţei provenite fie dintr-o sursă externă, ca de exemplu o ameninţare militară, fie dintr-o sursă intenă, precum incitarea la răstumarea violentă a unui guvern.

(b) În special, o restrîngere ce se încearcă a fi justificată pe motive de siguranţă naţionala nu este legitimă dacă adevaratul său scop sau efect demonstrabil este de a proteja interese fără legatură cu siguranţa naţională”.

Graba aceasta a DIICOT de a începe urmărirea penală faţă de jurnaliştii britanici dovedeşte că aceste „Principiile de la Johannesburg” nu sînt absolut deloc cunoscute în România. Pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, iată ce precizează acest document în cadrul Principiului 7: Protecţia exprimării, al. b:

„Nimeni nu poate fi pedepsit pentru criticarea sau insultarea naţiunii, a statului sau a simbolurilor acestuia, a guvernului, agenţiilor sale, oficialităţilor publice sau a unei naţiuni sau stat străin, a simbolurilor, guvernului, agenţiilor sale sau oficialităţilor publice ale acestuia decît dacă critica sau insulta sînt menite sau capabile să incite la violenţe iminente”.

Dacă vom reciti acum Comunicatul DIICOT, în care este anunţată punerea sub urmărire penală a jurnaliştilor britanici, vom observa că expresia „prin care s-a pus în pericol securitatea națională” este complet lipsită de conţinut, căci, în fond, este vorba doar despre un banal film, cu actori amatori, făcut după un scenariu prostesc!

Dar să-i anchetezi penal pe jurnalişti din cauza lui este ca şi cum ai da pe cineva în judecată pentru o păcăleală de 1 Aprilie! Sau ca şi cum l-ai da în judecată pe un istoric neprieten României pentru că ar susţine că Transilvania este parte a Ungariei (cum s-a întîmplat deseori)! În astfel de situaţie, există alte metode de combatere cu argumente ale unei astfel de teorii aberante şi nereale.

Mergînd pe teoria DIICOT, acţiunile Institutului Elie Wiesel, care face parte dintre structurile guvernamentale, trebuiau demult să facă obiectul unor procese penale, căci atacul la adresa unor personalităţi ale culturii române ar putea fi uşor interpretat ca „pericol pentru siguranţa naţională”! Dar tot despre un abuz ar fi vorba, căci nici în acest caz nu este vorba despre un pericol concret, deşi este afectată imaginea României. Măsura potrivită ar fi, desigur, concedierea funcţionarilor respectivi, nicidecum arestarea sau condamnarea lor penală!

Sigur, mulţi „patrioţi” se vor revolta în numele unui populism deşănţat, convinşi fiind că „avem noi ceva interese”, din moment ce nu ne aliniem valului de revoltă, în fruntea căruia s-au situat deja doi politicieni: Ana Birchall (actual europarlamentar PSD) şi Sebastian Bodu (fost europarlamentar PDL):

Ne asumăm acest risc, în dorinţa noastră de a pune la dispoziţia celor interesaţi cadrul legal care împiedică abuzurile săvîrşite în numele „siguranţei naţionale”. Nu de alta, dar procurorii români vor trebui să obţină acordul autorităţilor britanice pentru a-i audia pe jurnaliştii britanici, iar acestea nu vor face ca noi, să se supună orbeşte cererilor venite din afară. Şi, chiar dacă, prin absurd, acest lucru se va întîmpla, iar jurnaliştii vor fi condamnaţi, la CEDO se va ţine cont de prevederile internaţionale invocate de noi în acest articol şi procesul va fi pierdut!

Abia atunci, imaginea României va avea cu adevărat de suferit, căci, aşa cum aţi citit mai sus, astfel de abuzuri vor fi interpretate ca metode nedemocratice, menite să compromită ideea de libertate de exprimare. De aceea, ar fi necesară o anumită prudenţă atunci cînd se invocă „SIGURANŢA NAŢIONALĂ” ca pretext pentru un proces penal. Altfel, chiar jurnaliştii români s-ar putea trezi în faţa acestei acuzaţii pentru că au măturat pe jos cu cine ştie care demnitar al ţării!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.