Alina Mungiu Pippidi: Indiferent ce iese cu Kovesi. Cinci fapte

Va ajunge LCK procuror european și va curăța România de corupție din exterior, după ce nu i-a ieșit din interior ? Întrebarea e greșit pusă, deși explică pasiunea cu care lumea urmărește chestiunea.  Românul e chibiț și în permanentă campanie electorală, ceea ce întunecă suplimentar judecata unora. De asta, cinci fapte despre candidatura Kovesi, cine știe, or fi și oameni care vor să priceapă ce se întîmplă și le-a ajuns de atîtea știri false sau mituri sau pur și simplu ignoranță. Să sperăm.

1. Se decide ceva azi?

1. Numirea necesită consens între parlament și Consiliu, și larg consens în consiliu. Procedura de numire e nouă, nu are precedent, nu există în vreun tratat, de aici și brambureala penibilă că țările organizează separat un proces de nominalizare în vreme ce nominalizarea, prin procedură excepțională, a fost atribuită unei comisii externe (istoria, aici)

Ca atare, dacă nici unul din cei trei candidați actuali nu reunește unanimitatea în Consiliu, care are co-decizie cu Parlamentul, ne putem trezi că se reia procesul cu candidați noi. La OLAF, unde nu sunt 22 de țări membre, ca aici, și ca procedură voluntară (enhanced cooperation), ci toate, sau la Avocatul Poporului, e o mare bătălie politică, inevitabil cîștigată de cine are mai puțină opoziție. De aici, și slăbiciunea respectivelor poziții, cînd e necesar ca toate țările să fie de acord, numitorul comun ajunge foarte jos și la persoane obscure și necontroversate. Ca atare voturile din Parlamentul European nu sunt decisive, și isteria pe ele e absurdă și contraproductivă, și pro, și contra, cu vărsatul de lături asupra lui LCK (care nu fac decît să discrediteze România, ce țară e aceea în care un canal TV poate spune orice prostie și de a doua zi să mai aibă vreo audiență). Nu se decide nimic în PE, deși Parlamentul are un cuvînt de spus. Iar numirea finală va fi politică, nu de către experți, din păcate, deci dacă vreo țară mai tare vrea postul, o să îl aibă.

2. Va ancheta noul PPE Teldrum?

Instituția procurorului european este o formă de cooperare avansată asumată de 22 de state europene. Cooperarea avansată (enhanced cooperation) e o formă voluntară de a avansa integrarea europeană, deci privește sfera de competență a UE, și anume zona de coordonare dintre state. Argumentul este acela că e nevoie de o asemenea instituție pentru că există interese ale Uniunii Europene care pot fi afectate în zone de jurisdicție trans-națională, de exemplu un caz major de spălare de bani care implică bănci în mai multe țări europene. Jurisdicția noului procuror european viează deci cazuri care implică un element transnațional și nu s-ar aplica la Teldrum și fondurile lor europene în Teleorman. Nici dacă Teldrum s-ar duce la o licitație în Austria nu procurorul european ar interveni, ci cel austriac. Dacă însă face Teamnet un consorțiu european care licitează la Bruxelles și ne mai avertizează vreun Guccifer că plănuiesc să ungă lumea prin angajații lor de pe acolo, ca în cazul semnalat de Lucian Davidescu, asta ar fi de competența Procurorului Public European (PPE). Problema delimitării competențelor o să fie o bătălie politică permanentă, de la caz la caz, pentru că e o slăbiciune din start a procutorului european, dar cert acesta are nevoie de asentimentul autoritîăților din țara unde se produce fapta ca să îi fie atribuite cazurile. PPE va trebuie să fie diplomat ca să lupte cu interesele țărilor, sau de la prima bătălie va pierde sprijin și unele țări s-ar putea retrage. Un procuror și activist, și diplomat ar putea consolida instituția, dar va fi greu. Să nu uităm că unul din motivele BREXIT a fost și spaima de pierdere a suveranității legale prin instituția mandatului comun european, deci există mare rezistență și posibil efect contrar la nivelul unor țări. Deja Consiliul a avut grijă ca noua instituție să nu își poată tranșa bătăliile despre jurisdicție la curtea de la Luxemburg.

3. Era necesar PPE?

Mai degrabă nu. În realitate jurisdicția poate fi extinsă peste frontiere și prin alte căi de către un stat cu capacitate mare și voință, cum ne arată activismul judiciar american pe bază de Foreign Corrupt Practice Act, prin care firme europene – din Suedia, Olanda, Franța- au fost inculpate în SUA pe baza unei legi care la început viza doar firmele americane și au ajuns să plătească daune enorme (un miliard suedezii de la Telia, pentru mită în Uzbekistan). Americanii folosesc orice mică legătură cu America pentru a extinde jurisdicția lor, la FIFA se puneau mitele într-o bancă americană, la Petrobras- Brazilia firma era listată la bursa din New York, în alte cazuri existența unei adrese pe hotmail, înregistrată în America a fost suficient. Și dacă ar exista voință politică în Europa demult puteam face și noi la fel, nu era nevoie de instituții noi. Americanilor le ajung două, Deparatmentul de Justiție și SEC (Securities Exchange Commission). Dar în vreme ce americanii se țin de treabă, chiar după ce s-a ales Trump, care era un dușman al FCPA, europenii nu implementează actul echivalent, adică Convenția OECD de interzicere a mituirii în alte țări. Numai Anglia mai face cîte ceva, în rest sunt zero cazuri, și nu că ar fi  zero mită (ce mai e cu Veolia/Apa Nova, îngropată de DNA Ploiești, după ce au făcut titluri că au mituit un întreg consiliu local ca să crească prețul la apă?). Sau, echivalentul european, de ce sunt îngropate de ani de zile anchetele privitoare la EADS? Pentru că firma e prea importantă pentru două țări cheie din Europa ca să fie vreodată serios anchetată, deși plîngeri au tot fost.  Or, unde voință politică nu e, nimic nu e și nu are rost să tot faci alte instituții, avem ce face cu banii și poți avea chiar consecințe nedorite colaterale.

4. De ce nu a mers OLAF?

Aceleași motive care au împiedat OLAF se vor manifesta și aici. OLAF a fost reorganizat de vreo trei ori masiv, că tot apăreau rapoarte că nu merge, cum e ultimul al Curții Europene de Audit care îl face praf, dar exprimă scepticismul că va fi altfel cu EPP. În noua mea carte de la Cambridge University Press urmăresc OLAF în Italia, Grecia și Austria ca să constat că a fost totdeauna slab, în urma evenimentelor, temător politic (pe bună dreptate, era mereu chemat la ordine în Parlamentul European de unii sau alții, sau la Comisie sau Consiliu). Oameni competenți au avut, dar deciziile de investigare au fost totdeauna politice. În România OLAF a fost ceva mai activ din cauză că noi am făcut multe plîngeri, dar ce să spui de o instituție pe care o sesisezi că SRI ia bani necuveniți dintr-un call de digitalizare a faptelor de viață și care trimite dosarul spre anchetă la DLAF România, adică direct la SRI, care avea oameni la vîrf detașati acolo, deci li se cerea să se ancheteze pe ei înșiși. Nuli și neaveniți, dar mare sursă de venituri pentru ai noștri care cooperează la diferite anchete, toată ziua primesc mesaje pe un telefon SAR fost al cuiva relaționat cu OLAF și DG Home de la oameni care vor să fie parte dintr-un proiect sau altul (românii, chiar cei numiți la DG Home au un mare talent să aducă sfera lor de prieteni în zona de granturi). Aceleași păcate se vor reproduce probabil și la EPP, mai ales că- tipic european- s-a hotărît să se cheltuiască de două ori, nu s-a închis OLAF, nici nu s-a extins, ci s-a mai făcut o instituție (PPE) pe lîngă, din cauza activismului Monicăi Macovei, la care multe țări s-au ferit să se opună ca să nu pară corupte. Curtea de Audit nu găsise însă în raportul său  critic că de vină erau procurorii sesizați de OLAF, ci mai ales faptul că anchetele administrative ale OLAF durau prea mult, și atunci cînd OLAF le trimitea la procurori în țara respectivă aceia evaluau că e prea tîrziu față de termenele de prescripție. Acestea din urmă nu se schimbă, deci oare era nevoie de PPE?

5. E în interesul României să ajungă Kovesi PPE?

Fiind o instituție creată prin activism românesc (Macovei), chiar dacă nu întemeiat pe dovezi că ar funcționa mai bine decăt ce avem deja, era bine dacă o puteam ocupa noi, că spre desosebire de bulgari nu avem deloc oameni în poziții internaționale, fiind cronic incapabili să promovăm valori. Kovesi e competentă, și la fel și alți procurori români mai puțin celebri. E normal să fie susținută Kovesi de Comisie, că în fond a făcut politica lor, și e normal să se opună coaliția de guvernare, că în fond s-au găsit destule greșeli ale lui Kovesi (cea mai mare, lipsa de cenzură internă a unor comportamente ca la DNA Ploiești sau Oradea).  Kovesi nu e lipsită de talent politic, la referendum nu a vrut să bage Parchetul, unde era șefă, pe o anchetă cu miză clar politică (Morar a făcut asta, și ea doar a moștenit ancheta),a ajuns din nou în situația asta forțată  după ce Iohannis a ajuns președinte și a vrut guvernul său. Ponta și Gabi Oprea pot zice mai multe, dacă ne-am putea baza pe ei că zic vreodată tot adevărul. Numirea europeană va fi la fel de politică cum s-a dovedit numirea ei la DNA (indiferent cine e numit), și e trist pentru noi că la cum s-au tras cărțile nu se poate petrece altfel decît ca un nou episod de război civil românesc, fără vreo miză reală în rezolvarea corupției la noi, sau în Europa.

1. Felicit vigilenta presă română că nu a băgat de seamă că trei distinși membri ai Parlementului European au susținut pe față partidul lui Ilan Shor, un penal care a furat miliardul din Republica Moldova, condamnat în primă instanță, iar alții trag sfori zilele astea să predea iarăși partidele proeuropene încă necorupte celor din crima organizată care au guvernat pănă acum. Super management al alegerilor din Moldova, de care PSD și SIE nu sunt străini.