Cotidianul: Bun găsit, sunt Sebastian Zachmann și alături de Alina Manolache încercăm să aflăm răspunsuri la cele mai importante subiecte ale momentului: criza din justiție, reforma administrației și lupta de orgolii din coaliția de guvernare. Domnule prim-ministru, mulțumim că v-ați făcut timp! 

Premierul Ilie Bolojan: Vă mulțumesc pentru invitație. 

De o săptămână, de câteva zile, mii de oameni ies aici, în fața Guvernului, unde ne aflăm noi astăzi, pentru a protesta față de tot amalgamul acesta de decizii pe care oamenii le consideră greșite în justiție. Aseară, am văzut aici un mesaj afișat, a făcut deja înconjurul internetului, suna cam așa, „Bolojan, te sună România”. Ce le transmiteți acestor oameni? 

Există un sentiment de nedreptate în societate, care s-a dezvoltat în acești ani, ca o reacție la modul în care românii au perceput că sunt gestionate lucrurile, atât în zona de politică, dar și în zona de justiție. Aceste percepții sunt probate prin toate studiile sociologice care au fost făcute.

Gradul de încredere al românilor în instituțiile statului, inclusiv în zona de justiție, este destul de scăzut. Ca atare astfel de reacții, de nemulțumire, de îngrijorare vis-a-vis de ce se întâmplă, pe acest trend sunt relativ normale. 

În ultimii ani, după ce România a obținut ieșirea din monitorizarea sub forma MCV-ului, și astăzi există rapoarte legate de justiția din toate țările europene, dar dacă vă aduceți aminte, acest MCV era o bornă, gestionarea sistemului de justiție a fost mutată aproape în totalitate din zona în care înainte mai aveau anumite competențe, să spunem, ministrul Justiției, spre zona de conducere a sistemului de justiție din România.

Și practic, astăzi, tot ceea ce se întâmplă în sistemul de justiție, cu legi mai bune sau mai proaste care au reglementat acest lucru, este practic o consecință a modului în care s-a administrat justiția și eu am mai spus, fiecare dintre cei care am deținut o funcție în administrație, în fruntea unor ministere, în conducerea sistemului de justiție, în orice zonă de decizie, are o răspundere vis-a-vis de ce s-a întâmplat în anii în care a fost acolo, poate și după aceea, direct proporțional cu greutatea funcției, cu durata pe care a ocupat-o.

Rezolvarea acestor nemulțumiri nu este foarte simplă, sunt aspecte care țin de lungirea foarte mult a proceselor, ajungând în situații ca anumite fapte să se prescrie, ceea ce generează un sentiment de inechitate. Cu cât un proces se lungește mai mult, cu atât efectul social este mult mai scăzut față de data la care s-a întâmplat fapta.

Aspecte care țin de meritocrație, de promovare, vedeți formarea completurilor și cred că aceste probleme nu pot fi negate, trebuie căutate cele mai bune soluții, parte din interiorul sistemului de justiție, parte poate din zona lumii politice care înseamnă să vii cu proiecte de legi cu anumite modificări.

Tocmai de aceea am constituit acest mic grup de lucru care va începe să analizeze aceste probleme împreună cu reprezentanții CSM, în așa fel încât să vedem dacă se ajunge la o formă de propuneri pe care coaliția de guvernare sau guvernul, într-o manieră legislativă, poate să o promoveze. 

Această îngrijorare cred că este legitimă și trebuie văzut ce se poate face pentru ca lucrurile care s-au constatat că nu sunt în regulă în acești ani pot fi îndreptate. Cum putem să îmbunătățim și sistemul de justiție și nu doar sistemul de justiție pentru că și noi avem o responsabilitate pe componentele administrative ale statului, unde e loc de mai bine în foarte multe locuri.

Anunțul lui Ilie Bolojan. Grupul de lucru pentru legile justiției, propuneri la final de ianuarie

Am văzut foarte multe așteptări de la societatea civilă, domnule premier, în ceea ce privește timpul în care vor fi rezolvate aceste probleme pe care și dumneavoastră și președintele Nicușor Dan le admiteți că există în sistem. Mulți spun că la premier este cheia mai degrabă, prin legislație, decât la președinte. Și vă întreb, acest grup de lucru are un deadline? Vă asumați în fața societății civile un termen până la care să le dați un răspuns? 

Ar trebui ca în luna ianuarie, până la final, să venim cu câteva propuneri în așa fel încât ele să fie analizate și să se vadă în ce măsură pot fi susținute. Au o portanță de susținere. Pentru că orice modificare legislativă, pentru că doar asta am putea face din afara sistemului, prin intermediul lumii politice, asta ar fi o modificare sănătoasă, o intervenție sănătoasă, înseamnă să ai o majoritate care să susține aceste modificări.

Deci eu nu sunt adeptul să facem declarații, să ne poziționăm în așa fel încât să ne ducem pe un val de emoții care se creează. Întotdeauna am fost adeptul: Hai să căutăm soluții adevărate, să găsim un suport pentru ca ele să devină realitate și să facem pașii necesari pentru a le pune în practică.

Altfel există o tendință oarecum naturală de a specula politic anumite lucruri, de a te urca pe val, de a-ți băga capul în poză, dar care nu rezolvă problemele. Poate să-ți aducă un câștig de imagine pe termen scurt. Cea mai mare problemă pe care eu cred că o avem noi de multe ori este că am dat niște speranțe că vom face anumite lucruri și am dezamăgit.

Eu știind capacitatea de a face anumite lucruri, există această capacitate, am fost întotdeauna rezervat să fac promisiuni care nu am cel puțin o speranță că pot fi realizate sau anunț ceva ferm când există o certitudine și o șansă foarte mare să se poată îndeplini. 

De aceea, chiar și în prognozele pe care le-am făcut legate de ce se va întâmpla economic în România în 2026-2027, eu am fost întotdeauna ponderat, pentru că lucrurile se produc într-o direcție foarte bună. Dar pentru asta trebuie să respectăm niște pași, dar nu am avut niciodată garanția că acești pași se vor respecta.

Totuși, e această sintagmă extrem de periculoasă pentru clasa politică și pentru societate în general. Grup de lucru. De fiecare dată când politicienii au vrut să omoare un subiect, au făcut o comisie, un comitet sau un grup de lucru. Nu riscați ca, de fapt, prin acest grup de lucru să amânați problema și să nu veniți cu soluții într-un timp rapid? 

Poate să se interpreteze și în formula asta. Multe comitete au eșuat de-a lungul anului, nu doar în România. Întotdeauna e vorba, pe de-o parte, de perseverența de a urmări rezolvarea unei soluții.

De buna credință pe care o ai. Deci nu blufezi, nu faci un comitet ca să te afli în treabă, ca să bifezi ceva. N-ai cum să vii cu niște propuneri de genul acesta, pentru că nimeni nu știe problemele de unul singur. Ai nevoie de oameni care sunt în sistem. Pentru că ai nevoie de informații din sistem și anumite modificări, dacă vrei să aibă șansă mare de realizare, trebuie să le faci împreună cu cei care le pun în practică.

Ele sunt acceptate mai ușor și devin și ei partizani ai punerilor în practică. Dacă nu sunt partizani ai punerilor în practică, urmează o formă de conflict. 

Gândiți-vă ce s-a întâmplat cu pensiile magistraților. Ce consum de timp, de eforturi și așa mai departe. Dar asta era un lucru de care aveam nevoie de date certe, care sunt date pe care le înțelege orice om. Nu te poți pensiona la 48-50 de ani. Nu e normal așa ceva. 

Nu e normal să ai o pensie cât ultimul salariu și, cum să vă spun, nu e suportabil din punct de vedere a sistemului de pensii. Deci erau niște lucruri explicite. A existat un suport politic evident pentru asta. 

Aici lucrurile sunt mai nuanțate. Sunt aspecte de sistem pe care trebuie să le înțelegi. Deci nu poți, fără o echipă mică, nu foarte mare, nu responsabilități difuze, care să adune toate problemele și să vină cu niște soluții. 

Ce are de gând Ilie Bolojan cu miniștrii Predoiu și Marinescu

Una dintre pârghiile pe care le aveți dumneavoastră ca răspuns la ce anume cer oamenii din stradă, cei care aseara au fost aici, aproape în fiecare seară, este demiterea unora dintre miniștrii pe care îi aveți în subordine. Domnul Predoiu, domnul Marinescu. A fost și una dintre solicitările străzii.  De aceea vă întrebăm dacă aveți intenția de a face un astfel de pas sau de a le evalua activitatea lor în fruntea Ministerului Justiției și în cazul domnului Predoiu, chiar dacă acum nu mai este acolo.

V-am spus mai înainte că aceste legi care sunt astăzi în vigoare au transferat aproape toată responsabilitatea în interiorul sistemului de justiție. 

Nu și numirea șefilor parchetelor. 

Ministrul Justiției are posibilități foarte puține astăzi de a se implica și actualul ministru, ca să discut de dânsul, a moștenit o stare de fapt și o duce mai departe, așa cum sunt prevederile legale. Asta ca și responsabilitatea generală. 

Și atunci, în ceea ce privește, să spunem, responsabilitatea care i-ar veni domnului Predoiu, am mai explicat acest lucru. Dânsul astăzi este ministru de Interne în guvernul pe care îl reprezint. În această funcție consider că a avut o activitate bună. 

În guvernul precedent a avut un merit important în intrarea României în spațiul Schengen, aceasta este realitatea, și nu poți să judeci un ministru după lucruri pe care le-a gestionat într-un mandat anterior, într-un alt domeniu. Eu am fost întotdeauna adeptul să-i judec pe miniștri, pe colegii mei, după ceea ce fac în acest mandat.

Și a mai fost întrebat despre un caz sau altul, gândiți-vă la domnul Moșteanu. Și cred că unul din lucrurile de care trebuie să fim conștienți e că, dacă vrem să avem niște rezultate mai bune în orice domeniu, o condiție necesară, dar nu și suficientă, dar necesară, este o anumită stabilitate a managerilor respectivi în funcție. 

Mi-aduc aminte că, acum câțiva ani de zile, într-un an s-au schimbat managerii la Tarom de patru ori. Și efectiv m-am dus, nu mai știu cine era ministru, și am spus: Lăsați-i în pace! Și m-au întrebat, ai vreun interes acolo? Nu, dar nu mai merge. Dacă schimbăm patru manageri într-un an, în orice domeniu, de la magazinul de la colț de stradă, de la conducerea unei redacții, de la un minister, credem noi că lucrurile vor merge mai bine?! Gândiți-vă că anumite proiecte, anumite politici, înseamnă luni de zile să le pui în practică.

Gândiți-vă cât am pierdut, ca să pregătim pachetul pe administrație. De trei luni de zile discutăm de asta. Se pot întâmpla, într-o perioadă de genul acesta, o grămadă de lucruri care ar putea fi asociate cu răspunderea unei ministru. 

Gândiți-vă că avem Ministerul Sănătății și se întâmplă un necaz într-un spital din România. Sigur, aparent, percepția este că răspunderea este la Ministrul Sănătății. Dar acel spital este în subordinea unei primării, unui consiliu județean și toată echipa de conducere a fost numită de administrația locală. Deci, ministrul nu are niște pârghii. Nu poate să-și dea demisia de fiecare dată când apare o criză. 

Da, când există ceva care iese, să spunem, din decor, când răspunderea este evidentă, atunci trebuie să ai și o răspundere morală, dacă pot să spun asta, și politică, și da, se poate propune o schimbare. Dar să încurajezi schimbarea în permanență nu ne ajută cu nimic.

Cu mențiunea că domnul Predoiu nu este un simplu administrator. Domnul Predoiu a fost ministru al justiției, a activat în acest domeniu extrem de important și sensibil, încă din era Tăriceanu, a trecut prin era Băsescu, a continuat în era Iohannis și-l vedem din nou la putere în guvernul dumneavoastră, chiar dacă la Interne. Deci e un om care a avut o responsabilitate uriașă în tot ceea ce înseamnă fenomenul justiției în ultimii 15 ani.

În mod evident, domnul Predoiu, având câteva mandate la justiție, așa cum am spus, are o responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat. Dar, din nou, dânsul a susținut niște legi care au fost validate la vremea respectivă, iar legea și regula după care funcționezi într-un anumit domeniu este un instrument. Și am mai explicat asta în administrație, de exemplu.

Astăzi nu toate legile sunt bune. Am avut legi imperfecte, total. Avem legi cu lacunare. Dar avem oameni în administrație, primari, președinți de consiliu județean care, în contextul unei legislații defectuoase, au făcut performanță și avem alte domenii cu legi bune în care oameni de răspundere n-au făcut performanță. Depinde și de ei cum utilizează un instrument sau altul. 

Eu aici vă dau un alt exemplu. În zona guvernanței corporative, conducerea companiilor de stat. Noi avem o lege care este, pur și simplu, legea europeană, validată de OCDE și așa mai departe. În domeniul administrației, avem mecanisme de angajare care sunt pe bază de echipe teoretic de profesioniști care trebuie să fie corecte și cinstite. 

Dar niște oameni rău intenționați, care vor să trântească un concurs, care pot da subiectele unui participant, ceea ce cu siguranță s-a întâmplat de multe ori, că altfel nu era această percepție de nedreptăți, îl pun pe un concurent care s-a pregătit, care este calificat, într-o situație foarte jenantă. El știe că e mai bun decât celălalt, dar nu are proba că cineva dă subiectele și, vedeți, regula poate să fie aplicată bine sau poate să fie aplicată prost, pe de-o parte. Pe de altă parte, de ce e nevoie ca să vezi niște efecte ale unor măsuri economice, ca să vezi niște efecte ale unor legislații în domeniul juridic?

Îți trebuie ceva timp să vezi aplicarea ei de către mai multe structuri, într-o anumită piață economică. Și, după un anumit timp, și acum avem peste trei ani de zile, poate fi o evaluare a modului în care aplicarea acelei legislații a dat rezultate bune sau a dat rezultate proaste. Ceea ce se face cu acest lucru.

Aici e o problemă de a rafina anumite lucruri. Nu există soluții magice. Și eu am mai discutat despre un subiect care mai apare ciclic pe tapet. Alegerile din două tururi. Trebuie să susținem alegeri din două tururi. Să susțineți așa. Și ar suna bine să spun asta. Electoratul nostru vrea acest lucru. 

De ce nu susține în mod special premierul Bolojan alegerile în două tururi

Publicul a înțeles că nu susțineți.

Nu că nu susțin. Trebuie să nu le mai spunem întotdeauna românilor ce le-ar place să audă. Trebuie să încercăm să le spunem adevărul.

Și de exemplu, să știți, nu sistemul de vot îți garantează că ai un primar bun sau unul rău. Fiecare sistem are niște avantaje și dezavantaje. 

Vă rog să vă aduceți aminte când a apărut votul uninominal. Ce entuziasm, ce energii mobilizate. Ce a ieșit? După un mandat și au dat seama că nu este bine, s-a revenit la vechiul sistem.

Pentru că o idee care aparent sună bine atunci când este tradusă în practică poate să iasă prost. Alegerile dintr-un singur tur favorizează stabilitatea pe funcție. Eu am fost și pe două tururi și pe un tur. Am câștigat din primul tur și când a fost alegerea din două tururi pentru că am avut peste 50%.

Deci favorizează continuitatea alegerilor dintr-un tur și în general generează stabilitatea pentru că forțează partidele să nu se pulverizeze, să ducă în blocuri mai mari ca să facă o masă critică. Și consiliile nu sunt atât de pulverizate. Alegerile din două tururi favorizează în general schimbarea pentru că în turul doi se ajunge de obicei la un referendum împotriva primarului în funcție.

Favorizează pulverizarea pentru că fiecare încearcă, oricum, poate intră în turul doi și atunci avem foarte multe partide. 

Da, soluția nu e neapărat să te bați pentru unul din sisteme. Soluția este să te bați pentru o lume politică formată din oameni profesioniști, din oameni serioși, din oameni atașați de localitatea respectivă care, dintr-un tur sau din două tururi, știu că stau cu fruntea sus, își fac datoria.

V-am spus, nu există o soluție magică. Nu e o lume ideală. Acestea sunt efectele.

Să știți că în Germania au avut alegeri din două tururi și acum aproape toate landurile au trecut la un singur tur. Lungimea mandatelor în unele țări este de patru ani. Dar am avut țări în care avem opt ani de zile.

În Germania primari foarte cunoscuți, primarul de la Stuttgart, a avut două mandate și 16 ani. Pentru că este o logică că, dacă sunt alegeri repetate, guvernezi electoral. În loc să te ocupi de lucruri serioase pe termen lung, vii cu tot felul de lucruri din asta și nu faci performanță.

Adică aici e mult mai corect să le spunem cetățenilor noștri adevărul. Care sunt avantajele. Care sunt dezavantajele. Și dacă optezi pentru un sistem, trebuie să constați că ai masa critică să îl pui în practică. Dacă nu există această masa critică, și astăzi nu există această masa critică în Parlament, atunci degeaba susții ceva.

AUR anunțat că ar vota un astfel de proiect. 

Gândiți-vă câte s-au anunțat în Parlamentul României și câte s-au votat. Gândiți-vă la reducerea numărului de parlamentari.

Numărul de parlamentari ar putea fi redus cu 50 de aleși

Noi am susținut reducerea numărului de parlamentari cât mai aproape de 300, de referendum. Dar, discutând în coaliție, am constatat că nu există o înțelegere pe tema asta. Unii susțineau un sistem de 300, dar de a vota majoritar și așa mai departe.

Dar nu exista o masă critică. Am constatat că avem o masă critică, și am dat și azi mandat PNL pentru treaba asta, pentru calcularea numărului de parlamentari după datele de la recensământ. Pentru că noi astăzi avem cu 13% mai mulți parlamentari față de populația care este dată la recensământ.

Și în felul acesta există o masă critică în coaliție. Deci este o șansă foarte mare pe care toate partidele o susțin. Deci nu e un merit a unui partid că susține asta, pentru a face această modificare care se va aplica din 2028.

Deci va scădea numărul de parlamentari. Nu este soluția maximală. Eu cred că dacă ar fi în jur de 300 nu s-ar întâmpla nimic rău. Adică cred că ar funcționa. Poate s-ar elibera niște spații prin Palatul Parlamentului. Asta cu siguranță se va întâmpla. 

Dar acest sistem n-ar rezolva problemele României. Poți să ai 500 de parlamentari, poți să ai 300, din nou calitatea parlamentarilor este foarte importantă.

Și acum cu cât va scădea acest număr? Cu 40? 

Va scădea undeva în jur de 50 de parlamentari. Deci din punctul acesta de vedere am fost adeptul nu unor propuneri declarative care n-au nicio șansă să fie puse în practică, ci o formă de responsabilitate. Dacă susținem asta, atunci eu cred că oamenii care vor să te voteze vor să-i vadă pe cei care anunță că fac ceva. Atunci când anunț asta, chiar voi face tot ce este posibil să se întâmple și există o probabilitate mare să facă asta. Asta e o problemă de respect, de autoritate și încredere.

Încrederea se câștigă foarte greu în politică. În anii în care am fost primar, am început destul de în forță, mi-a scăzut cota de încredere, după măsurile pe care le-am luat. Dar când au văzut orădenii că se anunță că o lucrare se termină, spun acum, în 2026, la 1 iunie, prima dată au crezut că eo glumă. 

Era un banner pus acolo, lucrarea se termină atunci. Când au văzut că se termină într-adevăr, prima dată au zis: Bun, asta s-a întâmplat o dată. S-a întâmplat ;i a doua oară. Când au văzut că asta devine o regulă, atunci au avut încredere în proiectele pe care le anunță primăria.

Asta trebuie să facem în toate domeniile. Să ne comportăm, să recâștigăm încrederea oamenilor. Să nu le spunem ce le place să audă. Am fost pus în această situație, în aceste luni, de când sunt premier de multe ori. Să dau soluții care nu sună bine, dar trebuie să le explicăm oamenilor care sunt datele.

Poate pe unii o să-i convingem, pe alții nu, dar există o componentă importantă din societate care înțelege că anumite lucruri nu pot fi făcute în orice condiții. 

Lia Savonea are o parte de responsabilitate, crede premierul Bolojan

Domnule premier, aș vrea să ne întoarcem un pic la capitolul acesta al demisiilor, demiterilor, care vi se cer din stânga și din dreapta. V-aș întreba, legat de justiție, ca să încheiem capitolul, foarte scurt. Lia Savonea credeți că are vreo responsabilitate și ar trebui să facă un pas înapoi? 

Cred că doamna Savonea, ca și toți cei care au avut responsabilități în sistemul de justiție, conducerea Înaltei Curți, conducerea CSM, au o responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat în acești ani.

Dar, din nou, aș putea să spun lucruri care sună bine. Știu asta, dar dacă nu cunosc un domeniu foarte bine, dacă nu am niște date, nu mă apuc să pun niște etichete. Asta am avut grijă întotdeauna.

Da, fiecare om are o responsabilitate, nu poate să fugă de ea. Și sigur că își evaluează această responsabilitate. Evaluarea se face și de către cei care te votează la un moment dat.

Pentru că vedeți că și în sistemul de justiție se dau niște voturi și, la urma urmei, este rezultatul unui vot. Și alegerea unui rector de la universitate este pe voturi și poate știți, e o gândire, nu trebuie să îl alegem neapărat pe cel mai bun dintre noi, poate îl  alegem pe cel mai bun pentru noi. 

Credeți că așa au funcționat lucrurile justiției? 

Știți, dacă m-ar fi votat în primul mandat angajații de la primărie, sigur, poate n-aș fi trecut pragul electoral. Dar noroc că mă votau orădenii.

Dacă un rector este votat de angajați universității, sigur va fi o gândire de genul acesta. Dacă ar fi un comitet care să-l selecteze, ar fi poate un plan de management și cine știe dacă cel care a fost votat ar mai fi câștigat un concurs pentru un proiect de dezvoltare. 

Dacă atacurile din coaliție continuă, vor duce la rupere

Apropo de voturi, Diana Buzoianu a primit un vot de blam în Senat. Ce intenții aveți? Aveți intenția de a o demite, la solicitarea PSD? Și, în legătură cu PSD, a încălcat protocolul coaliției și ați trecut cu vederea.

E adevărat că ceea ce s-a întâmplat în Senat la începutul acestei săptămâni nu a fost un lucru bun. Acesta este adevărul și a fost o încălcare a protocolului de către PSD. 

Acum, noi avem două posibilități strategice în această coaliție. Avem posibilitatea să continuăm să urmărim exclusiv agenda politică a fiecăruia. Unii să încerce să facă opoziție în interiorul guvernării. Alții să își maximizeze un profil sau altul.

Asta e valabil pentru toate partidele. Nu mă duc către un partid sau altul. Să începi să dai voturi la moțiunii împreună cu cei de la AUR. Să chemi pe diferite subiecte cât mai deranjante pentru titularul care este invitat în Parlament, la ora guvernului. Să-ți inviți miniștrii să răspundă. Dar nu într-o manieră de dialog parlamentar. Ci într-o manieră în care să-l pui în situații cât mai dificile. Să mai punctezi ceva chiar dacă nu votezi.

Ceea ce înseamnă că acest tip de atacuri, aceste critici care vin din interiorul coaliției, care trec de un anumit nivel, nu fac decât să fie preludiul unei ruperi a oricărui noțiuni de încredere, de sentiment de echipă și de responsabilitate. Și, dacă se continuă în felul acesta, este doar o problemă de timp până lucrurile se vor termina prost. Aceasta este o realitate. 

A doua variantă pe care o are această coaliție este să se reseteze. Exact cum ziceam în cazul Justiției. După un anumit număr de ani, verific ce efecte au avut niște legi.

La un sistem economic ai fixat TVA de nu știu cât, stai ceva timp, vezi ce efecte a avut o taxă sau alta. Taxa pe cifra de afaceri, IMCA, apropo, a avut un efect rău pentru că se vede din scăderea volumului de investiții străine. Poate nu-i doar din cauza asta, dar cu siguranță este și asta o cauză și acest lucru trebuie să-l facă și coaliția.

Hai să facem o analiză a cea a fost bine, a cea a fost prost. Și, dacă nu îndreptăm lucrurile, dacă nu încercăm să ne respectăm unii pe alții, e greu de presupus că vom putea face performanță. Și eu sunt adeptul să resetăm lucrurile.

Am avut o întâlnire bună în această săptămână în care am stabilit câteva aspecte importante pentru perioada următoare, importante pentru România, nu pentru coaliție. Dar faptul că am căzut de acord să facem asta, faptul că am stabilit un grafic de parcurs în perioada următoare arată că această coaliție are capacitatea să facă compromisuri. Nu care să ne compromită pe fiecare, dar compromisurile absolut normale într-o structură cu patru partide, pentru că doar în felul acesta putem să guvernăm eficient, să-i respectăm pe oameni. Și doar în felul acesta am putea să recâștigăm fiecare partid, unii într-o pondere mai mare, alții mai mică, încrederea oamenilor și să asigurăm stabilitate în guvernare. 

Eu sper în această a doua ipoteză și în toată această perioadă am lucrat la asta. Gândiți-vă câte aud și eu în declarații, în postări și așa mai departe. Am încercat să nu le bag în seamă. Am încercat să merg mai înainte, pentru că știu cum sună din gură a unui politician, sună prost, dar să știți, țara e mai importantă decât noi.

Premierul nu spune dacă ar fi vrut să taie subvenția partidelor cu mai mult de 10%

Dacă țara e mai importantă decât dumneavoastră, de ce ați tăiat doar 10% din banii partidelor și nu mai mult? Pentru că țara o duce greu acum. 

Da. Din nou, v-am spus că, atunci când propui o măsură, poți să o propui la un interviu în fața presei, va apărea o știre pe tema asta, dar nu se va întâmpla nimic.

Atunci când propui o măsură, trebuie să o testezi dacă are, v-am spus, susținere. Și această propunere, cu care toate partidele au fost de acord, a avut susținere. Nu e problemă cine a propus-o, important că există un acord politic și partidele, știind că nu e foarte comod, pentru că fiecare are cheltuielile lui … Gândiți-vă că niciunui om, că este angajat în sectorul public și nu mai are un spor, așa cum a avut, că este angajat în sectorul privat și crește TVA-ul cu 2%, vede că s-au scumpit produsele.

Niciunui parlamentar nu îi convine să aibă, nu știu, 10% din suma forfetară tăiată. Dar trebuie să facem aceste lucruri. Dacă am fi făcut un concurs care propune mai mult, nu s-ar fi rezolvat nimic și eu cred că este un semn de responsabilitate din partea noastră că facem acest lucru.

Aici nu e vorba de sume mari care se economisesc, e pur și simplu respectul pentru cetățeni, pentru că această perioadă nu este foarte comodă pentru majoritatea cetățenilor noștri și eu le mulțumesc românilor încă o dată pentru că înțeleg situația dificilă prin care trecem și sunt convins că, dacă facem ceea ce trebuie, respectăm ceea ce am stabilit ieri de exemplu și în zilele următoare vom pune în practică, cu siguranță perioada dificilă se va scurta și de anul viitor, din a doua jumătate anului, vom vedea indicatorii de relansare. 

Dar pentru asta trebuie să avem o disciplină bugetară, nu cheltuim banii aiurea, reducem cheltuielile în limita bunului simț, accesăm banii europeni, suntem serioși și acolo unde putem să reprezentăm corectarea noastră, o facem cu corectitudine și cu demnitatea. 

În ceea ce privește aceste reduceri, suma forfetară este foarte costisitoare, dar subvenția partidelor putem spune că este costisitoare, păstrând proporțiile față de alte cheltuieli ale statului. Domnule, premier, înțelegem că aceasta a fost înțelegerea, 10%, și toate partidele au picat de acord. Spuneți-ne, dumneavoastră cât ați fi vrut să se taie din subvenție, dar n-ați avut susținerea celor alte partide?

Am căzut de acord pe această cifră. Mi se pare un aspect de respect să nu intru în aceste lucruri. 

Ați fi vrut să tăiați mai mult? 

V-am spus care a fost discuția.

Pentru mine este important ca orice decizie să aibă suport și să ducem lucrurile înainte. Dacă aș fi vrut să fac niște poze frumoase, în fiecare zi aveam ocazia. 

Dar dacă ați avea putere executivă cu o majoritate de peste 50% și ați lua doar dumneavoastră decizii, care ar fi privilegiile din acest stat pe care le-ați tăia imediat? 

E puțin probabil că în România în următoarele ciclu să fie un partid care are de unul singur majoritate. Dacă mă uit la sondaje aur e la 40%. A fost o perioadă de coaliții, dar pentru a putea îndrepta lucrurile există probleme de fond. Aspecte mari care trebuie corectate, care rezolvă pe fond problemele și există aspecte de formă care, dacă nu sunt corectate, nu-ți permit să ai autoritatea ca să faci ceea ce trebuie pe fond.

Acest tip de probleme de care spuneți noastre sunt în această zonă. Gândiți-vă că dacă reduci numărul de parlamentari cu cheltuielile aferente a 100 de parlamentari nu se rezolvă autostrada. Dar dacă ai îmbunătățit cu 1% încasările la TVA s-ar putea să finanțezi jumătate din ea.

Dar pentru asta lucrurile nu se pot rezolva ușor. Trebuie digitalizare, trebuie oameni integri, trebuie legi bune. Trebuie să nu mai dai telefoane la ANAF: Ăla-i omul meu, lasă-l pe ăla în pace! Adică sunt niște lucruri care înseamnă sisteme care funcționează, care nu pot fi făcute de pe-o zi pe alta.

Cum e văzut premierul Bolojan în PNL după victoria lui Ciprian Ciucu

Trecem și la aspectele politice. Ați avut o ședință la Partidul Național Liberal, prima după scorul obținut la alegerile locale, care înțelegem sau credem că v-au dat suficientă putere. Aveți acum susținerea întregului Partid Național Liberal în acțiunile pe care le faceți, pentru că au fost măsuri care au displăcut inclusiv membrilor de partid. 

Să știți că toate măsurile pe care le-am luat s-au făcut cu susținerea Partidului Național Liberal în cea mai mare parte, cu voturi care au însemnat 1, 2, 3 abțineri, ceea ce este absolut normal într-o structură politică.

Dar să ne înțelegem bine, niciunui primar de la niciun partid politic nu îi convine dacă obiceiul vechi, emiterea de hotărâri de guvern pe final de an cu transfer de sume din fondul de rezervă, nu mai funcționează. 

Și nu mai funcționează, înțelegem? 

Nu mai funcționează pentru că nu mai avem resurse. Nu putem să luăm împrumuturi cu dobânzi foarte mari ca să înglodăm țara-n datorii, ca să asigurăm, iertați-mă, liniștea unei primării care nu-și încasează impozitele.

Gândiți-vă că acum intră în vigoare, prin acest pachet de administrație, reglementări care spun că transferurile către primării sunt direct proporționale cu gradul de încasare al impozitelor. Dacă nu ți-ai încasat impozitele locale pentru că ai preferat să nu-ți deranjezi electoratul, pentru că ai lăsat o societate comercială an de zile să nu plătească și să ajungă să intre în insolvență cu o grămadă de datorii, astea sunt cazurile rele. 

Sigur, sunt și cazuri obiective și eu, fiind om de administrație, știu că sunt multe probleme obiective, dar pachetul caută să rezolve aceste probleme și să le crească capacitatea de încasare, dar îi transformă pe primari, transformă administrația într-una de tip antreprenorial.

Trebuie să-ți faci și tu treaba ca să ai, nu să stai cu mâna întinsă, deci o nouă administrație asistată care nu va genera schimbare și dezvoltare pentru că România nu se poate schimba doar de la guvern. 

România se schimbă din cele peste 3300 de localități din România și fiecare companie, fiecare administrație care face ce trebuie acolo, schimbă comunitatea. Deci, normal că aceste lucruri nu convin, să ne înțelegem bine, că erau niște obiceiuri.

Omul are tendința, orice om, să aibă o rezistență atunci când lucrurile se schimbă, când obiceiuri cu care el funcționează de ani de zile, nu mai sunt valabile. Și asta este o problemă de deranj sistemic. 

Dar PNL a susținut toate aceste lucruri și, astăzi, discutând problemele pe care le-am avut, am avut sprijinul și a fost un vot în unanimitate legat de susținerea acestor măsuri care, practic, ce fac? Mută o parte din efort și pe administrația publică.

Pentru că o parte din efort într-o primă etapă a fost, să spunem, pe cetățeni, pentru că nu mai aveam timpul necesar. Deci, cronologia în care am luat aceste măsuri n-a fost cea normală. A fost cea impusă de niște realități.

Dar trebuie să existe un cântar în care toți să fie parte acestui efort, nu doar angajații din sectorul privat sau cetățenii în general, ci trebuie să fie și cei din sectorul public. Să-și auditeze cheltuielile, să și le reducă. Deci, PNL a susținut aceste lucruri. 

Iar, sigur, alegerile din București au fost un vot parțial legat de persoane, parțial un vot politic și un vot de utilitate. Și votul util a avut și el o componentă foarte importantă.

Și eu am încredere, așa cum îl știu pe colegul meu, pe Ciprian Ciucu, că va fi un primar bun pentru București, deși a preluat o situație foarte dificilă, cu multe datorii, cu multe probleme, și că va lupta în anii următori, în așa fel încât, la fel cum a făcut în sectorul 6, să schimbe în multe locuri fața capitalei țării noastre. 

Asta este o miză nu doar politică. Gândiți-vă că, în condițiile în care ai în capitală 25% din Produsul Intern Brut al României generat aici, plus încă vreo 15% din zona metropolitană, dacă Bucureștiul merge bine, deci este administrat bine, el funcționează ca o locomotivă economică.

Noi avem, practic, 20 de mari orașe din România, care sunt locomotive economice care tractează zonele metropolitane și localitățile mai sărace. Dacă ai locomotive puternice, cu mecanici buni, care au combustibil economic, se dezvoltă, tractează tot. Și asta sper să fie Bucureștiul pentru țara noastră.

CITEȘTE ȘI

SURSE Culisele ședinței PNL. Cum s-au tachinat Ilie Bolojan și Hubert Thuma

Când ar putea intra Ludovic Orban în PNL

Rămânând puțin la PNL, vi-l doriți pe Ludovic Orban înapoi în partid? 

În momentul în care am fost în campanie și domnul Orban și-a declarat susținerea pentru Ciprian Ciucu, am discutat și despre acest lucru și am căzut de acord că, după ce se termină alegerile, vom discuta despre o posibilă absorbție în PNL a partidului domniei sale. 

Consider că, după anii pe care i-a petrecut în PNL, după ceea ce a făcut în perioada în care a fost membru PNL, dar și prin susținerea care i-a acordat-o domnului Ciprian Ciucu, nu văd o problemă ca, imediat după Anul Nou, să putem discuta și să vedem în ce condiții se poate face acest lucru. Dar asta înseamnă și o decizie a celor două partide și asta se va discuta în perioada următoare foarte probabil în partidele noastre.

E vorba și despre REPER și despre intrarea domnului Pâslaru în PNL? 

Nu, aici nu am discutat niciodată cu domnul Pâslaru despre o înscriere în PNL. Aici e vorba de alte aspecte. Gândiți-vă că REPER, ca partid, cu un grup de consilieri în Consiliul General al Capitalei l-a susținut pe domnul Ciucu. Ca să poți face ceva într-o funcție, ai nevoie ca hotărârile tale de guvern să fie aprobate. Înseamnă aprobare în Parlament. Pentru primar înseamnă aprobare în Consiliul General și așa mai departe. Ai nevoie de o majoritate care să te susțină.

Pentru ca domnul Ciucu să poată performa, are nevoie să-i fie susținute proiectele și o colaborare cu toate partidele din Consiliul General este obligatorie. Dacă ai și partide care te-au susținut în campanie, cu aceste partide ai putea să ai o colaborare mai bună și să-ți extinzi grupul de susținere în așa fel încât atunci când duci negocieri să poți să-ți faci o majoritate. 

Și da, cred că o colaborare cu REPER este posibilă și v-am explicat care este o motivație pur și simplu generată de o aritmetică administrativă locală.

M-aș întoarce puțin la Ludovic Orban și v-aș atenționa că nu toți colegii dumneavoastră de partid sunt atât de încântați de o posibilă reîntoarcere a domnului Orban în PNL. De exemplu, domnul Florin Roman spune așa, citez, „îl băgați pe dracu’ în casă”. 

Da, acum să nu uităm că în niciun partid nu vom avea o unanimitate de păreri vis-a-vis de o persoană sau alta. Să nu uităm modul în care Ludovic Orban a pierdut președinția PNL și în ce context s-a întâmplat acest lucru și plecarea dânsului. 

Dar, cum să vă spun, dacă eu n-aș fi îngrijorat pe tema asta, nu știu de ce ar fi alții îngrijorați, că înțeleg că primul lucru așa, înțeleg că s-a spus, ar fi să înceapă să îl schimbe pe președinte. Dar eu nu sunt îngrijorat pe tema asta.

Nu sunteți îngrijorat că o să vă sape Ludovic Orban? 

N-am niciun fel de problemă pe tema asta. Vă rog să mă credeți că dacă nu eram chemat după rezultatul de la prezidențiale din toamna anului 2024, nu aș fi dorit să vin președintele PNL. Vă rog să vă gândiți că, sigur, s-a întâmplat după aceea demisia președintele Iohannis. Fără să mă gândesc că se va întâmpla asta, am ajuns interimar trei luni la Cotroceni și pentru că n-a fost o dorință a multor persoane să preia această responsabilitate de premier, după trei săptămâni cineva trebuia să o preia. Nu este comod să faci aceste lucruri. 

Deci o funcție poți să o utilizezi să faci ceva sau poți să o utilizezi așa, dintr-un orgoliu personal pentru a te numi domnul președinte, Excelență. 

Cărți de vizită.

Cărți de vizită. Întotdeauna, acolo unde am fost, am încercat să fiu în serviciul oamenilor și eu îmi doresc, cât timp sunt președintele PNL, partidul nostru, cu o istorie mare în spate, să fie în serviciul românilor. 

N-o să-i putem mulțumi pe toți, dar trebuie să-i mulțumim pe oamenii care lucrează în România, indiferent că sunt în sectorul public sau în sectorul privat, pe oamenii care sunt curajoși, care sunt serioși, pe oamenii care au muncit o viață întreagă și care au nevoie de o bătrânețe liniștită, pe oamenii care au vocația libertății, care vor drepturi. Pe aceștia trebuie să-i mulțumim. N-o să-i putem mulțumi pe toți. 

De ce nu pleacă Diana Buzoianu din guvern

Aș reveni asupra unei întrebări de mai sus. O demiteți pe doamna Buzoianu?

Ceea ce s-a întâmplat cu doamna Buzoianu a fost, cum să vă spun, o încercare de a îi da o anumită responsabilitate politică. Ori, trebuie să fim cât se poate de corect și de cinstit. În momentul în care manevrez baraje, administrate de Hidroelectrica, administrate de Apele Române sau de alte entități, trebuie să fii conștient că manevrarea lor pentru a fi reabilitate, pentru a rezolva aspecte care nu funcționează, nu știu, vane, va avea niște efecte. 

Trebuie să programezi aceste manevre. Trebuie să-i avertizezi pe cei care sunt în aval, să anticipezi care ar fi efectele și să-i anunți cum să-și ia măsuri pentru a nu fi afectați atât de mult de ceea ce se întâmplă. Inclusiv să anunți, să-ți asumi public, să spui trebuie să lucrăm, vom face niște manevre care sunt impuse de o realitate și uite, o săptămână, nu o să avem apa, dar trebuie să anunți asta.

Și asta înseamnă aspecte de profesionalism, lucruri de seriozitate, de mentenanță care se formează sau se deformează în ani de zile și care țin de specialiștii de acolo sau de lipsa de specialiști. 

Or, trebuie să recunoaștem că una din problemele pe care le-am avut în acești ani și nu le putem nega, sunt aspecte care țin de profesionalismul celor care sunt în poziții de decizie. Cu cât ai mai puțini profesioniști, cu atâta riscul să faci manevre de genul acesta și să nu anticipezi ce se întâmplă este mai mare. Trebuie să ai oameni care înțeleg ce responsabilitate au.

Pentru că și asta e foarte important. Dacă ești pe o funcție, trebuie să înțelegi că de ceea ce faci tu depind alții. Dacă ai ajuns acolo fără muncă, dacă te-a teleportat cineva acolo, nu te mai interesează. Ai cărat o servietă și o cari și pe următoarea. 

Dar dacă ai muncit 20 de ani și știi cum se muncește, nu-ți permiți să-ți bagi joc de anii tăi și de munca ta. Relații instituționale, relații respectuoase. Aici au fost niște cauze de ani de zile acumulate și avem și în alte zone astfel de sisteme și nu poate un om, că se cheamă Diana Buzoianu sau oricine altcineva, să repare sisteme mari într-o lună, în două luni, în șase luni. Acesta este adevărul. Nu ai cum să faci asta. E o problemă de sistem de ani de zile.

Și gândiți-vă că nici la mentenanță, dacă recunoaștem asta, nu am stat foarte bine. Vorbeam cu oameni serioși de la Apele Române, oameni care au ani de zile în spate și mi-au spus că acum 15 ani, 20 de ani, aveau un incident la 2-3 ani, acum au 2-3 incidente pe an. Pentru că nu se mai asigură mentenanța.

Nu mai sunt oameni care sunt conștienți că trebuie să manevrezi vanele în permanență, să le cureți periodic, ca să nu se adune. Dacă merge așa și așa, nu ne interesează. Adică aici sunt niște probleme de sistem și cu astea trebuie să ne luptăm.

Dar asta înseamnă nu atacuri politice, nu postări toată ziua pe Facebook. Înseamnă să stai în ședințe, să vezi care sunt oamenii serioși. Să nu îl trimiți pe cel mai slab, numai că este susținut de nu știu ce organizație pe un post. Ci să creezi mecanisme prin care oamenii profesioniști pot genera rezultate. Deci aici trebuie să lucrăm la sistem.

Dacă mâine ar pleca Diana Buzoianu, credem că s-ar întâmpla ceva deosebit? Adică cei care au fost ani de zile pe funcție au o răspundere pentru situația în care s-a ajuns. Gândiți-vă, de exemplu, că la Apele Române au avut parcă 11 sau 13 baraje și pentru că n-au făcut licitație la timp au pierdut aproape toți banii. Doar un singur baraj a fost salvat, la care se lucrează acum. 

Pe dumneavoastră v-a sunat vreodată Lia?

Mai avem două minute, domnule prim-ministru, și aș mai avea trei întrebări și vă rog răspunsuri scurte. Ca să închidem cercul discuției noastre, am început cu justiția, să terminăm oarecum tot cu justiția. Poate ați văzut acea replica celebră a doamnelor de la Curtea de Apel. Stăteau așa, cum stau eu cu Alina acum, și într-odată s-a auzit: Mă sună Lia. Pe dumneavoastră v-a sunat vreodată Lia? 

Nu, în afară de… Dacă vă referiți la o anumită persoană, în afară de două, trei întâlniri oficiale în contextul dezbaterilor legate de legislația privitoare la pensiile magistraților, nu am avut… 

Cu doamna Lia Savonea, da? Să nu confundăm cu Lia Olguța Vasilescu, poate.

Dar, cum să vă spun… Am participat la decizii politice, la discuții și am văzut oameni care, atunci când se discuta, cereau indicații pe telefon. Le mergeau foarte mult degetele pe tastatura telefonului. 

În justiție? 

Nu în justiție. În general, în politică. Proxi, oamenii proxi, nu fac performanță. Niciodată.

Deci, trebuie să ai părerile tale, trebuie să ai punctele tale de vedere, respecți o ierarhie, respecți o funcție, respecți profesionalismul, dar, la un moment dat, când trebuie să decizi, tu trebuie să ai capacitatea să ai decizii. 

A doua întrebare. Ce nu vă lipsește niciodată de pe masa de Crăciun? 

Cum să vă spun? Provenind dintr-o zonă relativ conservatoare, în general, produsele tradiționale de Crăciun, care totdeauna se găsesc pe o masă la țară. În județul Bihor, de la sarmale, de la cârnați, lucruri de genul acesta, care sunt de sezon.

Adică, asta ține de tradițiile de familie, de identitatea noastră și întâlnirea cu cei dragi. 

„Nu am cerut certificat de revoluționar”

Și, trei la mână, ce făceați în decembrie 1989? 

Eram student la Timișoara. 

Când a început să se tragă? 

Eram anul doi, la facultatea de Mecanică. Am prins 17 decembrie la Timișoara, în Maria. Dar nu mi-am scos certificat de revoluționar. 

Deci ați fost în stradă? Chiar dacă nu v-ați scos certificat de revoluționar? 

Studenții au fost în Timișoara până prin data de 20-21, când au evacuat complexul studențesc. Dar, știți, când faci anumite lucruri, nu cred că te gândești că vei lua o pensie după aceea. Nu le faci pentru asta. Când ieși în stradă sau faci anumite lucruri, o faci pentru că tu crezi în ceva, pentru că ți se pare că ceva nu este în regulă, pentru că libertățile tale … E șocant pentru un tânăr să vadă că, într-un sistem opresiv, sunt oameni care au curajul să strige și ei te trag după ei.

Asta simți atunci. O forță care se duce înainte, când n-ai fost obișnuit cu așa ceva. Gândiți-vă că în 89 era un fel de apogeu al comunismului ceaușist în România.

Eu sunt recunoscător celor care au ieșit în stradă și pentru mine ceea ce s-a întâmplat în ‘89 este o revoluție. Ce s-a întâmplat după aceea, sigur, se poate discuta, dar oamenii care au ieșit în stradă, în Timișoara, în București și în alte părți, pur și simplu au ieșit pentru libertate. 

Execuția soților Ceaușescu ați văzut-o apoi acasă, la televizor? 

Am văzut-o după aceea. Ne-am reîntors în Timișoara. 

CITEȘTE ȘI

PNL schimbă șefimea filialelor din Capitală. Organizațiile aflate pe lista neagră a lui Bolojan – SURSE