Întrebarea la care SUA vor răspunde prin război

Iranul vrea să arate cine este stăpânul Strâmtorii

Secretarul american de Stat Marco Rubio are o misiune dificilă – să convingă monarhiile aliate din Golf că memorandumul de înțelegere SUA-Iran și acordul care ar putea fi negociat în următoarele două luni cu Teheranul este și în interesul lor. Exact când Rubio se întâlnea cu liderii Consiliului de Cooperare al Golfului, în Bahrain, pe 25 iunie, regimul de la Teheran i-a făcut sarcina și mai grea. O navă înregistrată în Singapore a fost atacată de o dronă în timp ce traversa strâmtoarea Hormuz prin zona controlată de Oman, încălcând indicațiile autorităților iraniene.

La Washington, președintele Donald Trump a refuzat să comenteze pe marginea atacului cu dronă, încă neasumat de Teheran. Însă semnalul este limpede: Iranul arată că va încerca încline în favoarea sa ambiguitatea articolului 5 din Memorandumul cu SUA. Acest articol arată că, pe durata de 60 de zile a negocierilor, navele care intră și ies din Golf nu vor plăti taxe. Teheranul vrea să arate ce se va întâmpla dincolo de aceste 60 de zile – navele vor fi taxate, fie unilateral de Iran, fie de o autoritate de administrare a Strâmtorii din care va face parte și Omanul. Sau în care ar putea fi atrase și Statele Unite.

Bazele americane: garanție de securitate sau vulnerabilitate?

În timpul războiului cu SUA și Israel, Iranul a perceput o taxă de 1-2 dolari pe baril pentru cele câteva petroliere care s-au strecurat prin strâmtoare. Suma este mică raportată la prețul barilului. Însă este importantă pentru finanțarea industriei balistice și a milițiilor pro-iraniene din regiune. Pericolul este că impunerea unor asemenea reguli violează Convenția ONU pentru Dreptul Mărilor și creează un precedent care poate perturba comerțul în mai toate colțurile lumii. Secretarul de Stat Rubio a spus acest lucru de mai multe ori, însă efectul a fost nul. O navă cargo a fost imediat atacată.

Este încă o lecție pentru monarhiile arabe din Golf, care în ultimele luni au învățat că nu se mai pot baza pe o pace garantată de SUA (și de Israel, prin acordurile pentru recunoașterea Statului Israel). Bazele americane de pe teritoriul nu au fost o garanție a securității, ci o vulnerabilitate. Au fost atacate de rachetele iraniene. Care sunt alternativele pentru aceste state? Rusia a sprijinit Iranul care le-a lovit. Iar China nu le-a oferit vreun ajutor.

Irakul vrea să părăsească OPEC

Nu este singura complicație care vine din Orientul Mijlociu pentru sistemul dominat de Statele Unite. OPEC începe să piardă țări membre. Părăsit în cursul ultimelor două decenii de Indonezia, Qatar, Angola, acum cartelul este părăsit și de Emiratele Arabe Unite, al treilea cel mai mare producător de petrol din Golf. Mai nou, Irakul a anunțat că ia în calcul retragerea din OPEC, dacă cartelul nu va fi de acord cu o creștere importantă a producției irakiene de petrol.

Chiar dacă Irakul produce acum mai puțin decât norma alocată de OPEC, de circa 4 milioane de barili pe zi, semnalul unei posibile retrageri este important. Anunță finalul unui cartel menit să genereze și să gestioneze o relativă penurie de petrol, pentru a face profituri și a cumpăra datoria suverană a SUA, sub scut american. Treptat, petrolul începe să-și piardă din valoare, la fel și protecția americană.

Irakul are un sistem politic sectar (similar celui din Liban), care favorizează corupția și eșecul statului. Are un guvern nou, cu un premier șiit de compromis, Ali Zaidi, neexperimentat și incapabil să aducă sub ascultarea armatei irakiene milițiile șiite grupate în Forțele Populare de Mobilizare (cele care au luptat cu Statul Islamic), multe dintre ele finanțate și conduse de la Teheran.

Dispute între aliații SUA din Golf

Guvernul irakian dorește să iasă din OPEC pentru că are nevoie repede de mai multe fonduri pentru a plăti pentru stabilitatea unui sistem sectar.  Qatar si Emiratele Arabe Unite au părăsit OPEC din alte rațiuni. Au avut dispute fățișe cu Arabia Saudită, lidera OPEC și a Consiliului de Cooperare al Golfului. În 2017, Qatar a fost somat să închidă rețeaua Al Jazeera. Să închidă baza militară a Turciei pe teritoriul său. Să reducă relațiile diplomatice cu Iranul, să expulzeze membrii Gardienilor Revoluției de pe teritoriul emiratului. I s-a cerut ruperea legăturilor cu Frații Musulmani (islamul politic este considerat terorism în petro-monarhiile din Golf), Hamas sau Hezbollah. EAU au ajuns sa se confrunte cu Arabia Saudită în conflicte prin procură în Yemen, în Somalia, chiar și în Libia.

Germenii revenirii războiului

Dincolo de aceste confruntări, motivul central a retragerii Qatarului și EAU din OPEC este diversificarea economică mai rapidă decât cea din Arabia Saudită și obținerea unor profituri mari cat petrolul le mai poate genera. Banii trebuie investiți repede în inteligența artificială și alte tehnologii ale viitorului.

Decăderea OPEC preocupă mai puțin Statele Unite, a căror proprie producție de petrol a dus la actuala situație a cartelului. Însă preocuparea este mare în Arabia Saudită. La fel ca și cea legata de securitate. Pactul cu Pakistanul nuclear, care a trimis forte armate în Arabia Saudită în timpul războiului din Golf indică o posibilă reorientare strategică a monarhiilor din Golf. Acest lucru generează îngrijorare la Washington. Apoi, atacurile iraniene pentru marca controlul iranian asupra strâmtorii Hormuz sunt și mai periculoase, pentru că invită la contestarea ”ordinii bazate pe reguli” și în alte regiuni. Sunt suficiente motive pentru ca revenirea la un conflict cu Iranul să fie poate mai probabilă decât încheierea unui acord final.