Ioan-Aurel Pop un rafinat erudit, la preşedinţia Academiei Române: “Spiritul nostru nu poate trăi fără spiritualitate, fără cultură”

Academicianul Ioan-Aurel Pop, rector al Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (din 2012), a obţinut 86 de voturi, în Adunarea Generală a  înaltului for, iar pe locul al doilea s-a situat academicianul Victor Voicu, cu 56 de voturi.

„Pentru mine, Academia Română, cea mai importantă instituţie de erudiţie, de consacrare, de cercetare şi de creaţie din această ţară, trebuie să reinstaureze încrederea în ea şi în celelalte instituţii ale statului pentru ca numele de România să ajungă din nou pe buzele tuturor, cum s-a întâmplat acum 100 de ani, când miracolul nostru românesc a uimit Europa prin Unirea cea Mare”, a spus Ioan-Aurel Pop, după alegerea în noua funcţie.

În vârstă de 63 de ani, academicianul Ioan-Aurel Pop este istoric.

S-a născut în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca şef de promoţie. În 1989 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI.

Este cercetător ştiinţific I şi director al Centrului de Studii Transilvane (din 1993) din cadrul Fundaţiei Culturale Române (ulterior Institutul Cultural Român), integrat Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române (din 2007), potrivit CV-ului său.

A desfăşurat o bogată activitate didactică, ca asistent, lector, conferenţiar, iar din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universităţi. A fost profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, SUA (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008).

În perioada 1994 – 1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar, între 2003 şi 2007, directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

 

În 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar, pe 30 martie 2010, membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepţie Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România.

Din 1990 este membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice (Milano), iar din 1999, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte (Paris); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia din 2005; membru al Ateneo Veneto, din 2005; membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia, din 2006; membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă (Salzburg), din 2013; membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame, din 2013; membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015).

A fost membru în numeroase colegii şi consilii de redacţie: director, din 1994, al publicaţiei Transylvanian Review a Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române (cotată Thomson Reuters – ISI); membru în colectivul de redacţie al revistei Promemoria, revista institutului de istorie socială; preşedinte al colectivului de redacţie al revistei Articles. Creative Research and Art, Haifa, Israel; membru în colegiul editorial al Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie; Membru în Consiliul ştiinţific al publicaţiei Magazin istoric; membru în colegiul de redacţie al revistei Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie; membru în colegiul de redacţie al revistei Academica a Academiei Române; membru în colegiul de redacţie al revistei Zagreb; membru al Comitetului Ştiinţific de Onoare al Colecţiei Corpus membranarum Capuanarum, publicată de Edizioni Scientifiche Italiane şi Edizioni Palladio; membru în comitetul de onoare permanent al Anuarului Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia; membru în consiliul ştiinţific al Anuarului Arhivelor Mureşene; membru în colegiul de redacţie al revistei Akademos.

Este autor a peste 50 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare, volume îngrijite şi a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici în volume separate, reviste de specialitate şi publicaţii de cultură.

Din mulţimea volumelor de autor pot fi amintite Instituţii medievale româneşti: Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV–XVI (1991); Românii şi maghiarii în secolele IX–XIV: Geneza statului medieval în Transilvania (ed. I, 1996, ed. II, 2003; Istoria Transilvaniei medievale: De la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul (1997); Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII–XVI) în 1998; Naţiunea română medievală: Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII–XVI (1998); Românii şi România: O scurtă istorie (1998; tradusă în engleză, italiană, germană şi spaniolă); Istoria, adevărul şi miturile (2002); Contribuţii la istoria culturii româneşti (2003); Istoria românilor (2010); Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare şi excludere (2012); De manibus Vallacorum scismaticorum, Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries) în 2013; Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas (2014); Eminescu şi Transilvania (sau elogiul culturii naţionale româneşti), Locul românilor în Europa – la confluenţa Occidentului latin cu Orientul bizantin, Lecţia de românism a românilor de la răsărit (sau Cum am devenit moldovean…), seria Rostiri Academice Româneşti (2014), Transilvania, starea noastră de veghe (2016).

Este coautor la sintezele: A History of Romania (1995, 1996, 1997); Istoria României: Transilvania (vol. I, 1997) şi unul dintre coordonatorii lucrărilor O istorie a românilor (1998, apărută în mai multe limbi); Istoria Transilvaniei (3 vol., 2003–2008; tradusă în engleză); Istoria României: Compendiu (2004, 2007; tradusă în engleză); Silviu Dragomir şi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi (2009); Un italian la Bucureşti: Luigi Cazzavillan (1852-1903) în 2011; Tradiţie şi inovaţie în învăţământul agricol din Transilvania. Istoria Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, vol. I – De la începuturi până în 1945, în 2015…

Vorbitor de franceză, engleză, italiană, germană şi maghiară, Ioan-Aurel Pop a fost distins cu Premiul George Bariţiu al Academiei Române (1991), Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011) şi premiul Media de Excelenţă, din partea publicaţiei Gazeta de Cluj (2011).

De asemenea, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler din partea Preşedintelui Românei (2010), Ordinul de Onoare din partea Preşedintelui Republicii Moldova (2010), Medalia „Crucea Transilvană” din partea Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului (2014), cu titlul de Comandor al Ordinului Militar de România (2014), cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler (2015), Medalia „Crucea Şaguniană pentru laici” din partea Mitropoliei Ardealului (2015), Diploma „Meritul Academic” din partea Academiei Române (2015), Medalia „Crucea Nordului pentru mireni” din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2016), Ordinul „Palmes Academiques” în grad de Cavaler din partea Republicii Franceze (2016) şi Ordinul “Steaua Italiei”, în grad de Comandor din partea Republicii Italiene (2016).

Este Doctor Honoris Causa al universităţilor din Alba Iulia, Timişoara, Oradea, Cahul, Galaţi, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Stat din Chişinău, Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă”’ din Chişinău, Universitatea ”Petru Maior” din Târgu Mureş.

„Academia Română are sediul în Bucureşti, dar este o instituţie naţională, 90% din români trăiesc în afara Capitalei. Ea trebuie să transmită din Capitală mesaje pentru întreg poporul român. Mesaje, sigur, în primul rând de ştiinţă, de cercetare, de creaţie, dar şi mesaje care să aducă răbdare, încredere şi speranţă. Ţara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranţă, de încredere în creaţia spirituală, în educaţie, de programe care să limiteze numărul de analfabeţi şi de analfabeţi funcţionali şi care să reaşeze educaţia pe un piedestal în care strămoşii mei au crezut pentru că aplicau formula ‘Ai carte, ai parte’. Erudiţia, cartea, cunoaşterea trebuie să ne caracterizeze ca popor şi să încercăm să ducem acest mesaj mai departe”, a arătat profesorul Ioan-Aurel Pop.

În noua funcţie „de reprezentare”, Ioan-Aurel Pop se angajează să fie un „comunicator” şi să transmită „mesajele potrivite” ale Academiei, în limba română, dar şi în limbile de circulaţie internaţională.

„Trebuie să reinstaureze dialogul acestei Academii cu celelalte academii, cu celelalte instanţe europene. Facem parte dintr-un for de elită al Europei – Uniunea Europeană. Trebuie să fim prezenţi şi să încercăm să ducem o imagine potrivită rolului pe care l-am jucat aici. Suntem cel mai numeros popor din Sud-Estul Europei, locuim în cea mai mare ţară din Sud-Estul Europei ca suprafaţă, iar ca resurse poată să fie acelaşi lucru. (…) Cine intră în Aula acestei clădiri, sub cupolele pe sub care au trecut Maiorescu, Bariţiu, Bărnuţiu, Lapedatu, Nicolae Iorga şi toţi ceilalţi, sigur că e privilegiat al sorţii, urmele paşilor lui rămân şi e foarte important ca acest sentiment să-l aibă şi poporul român. Un sentiment de trăinicie, de siguranţă, un sentiment de readunare a forţelor acestui neam, de readunare a celor care au plecat din disperare din această ţară, de revenire la valori şi mai ales la încredere, cum spuneam. Şi unul din pilonii încrederii trebuie să fie Academia Română”.

Domnia sa a accentuat că încrederea va trebui restaurată prin „onestitate, prin adevăr, prin dreptate şi prin foarte multă bunătate”. ”Pentru că nici adevărul şi nici dreptatea nu au valoare fără bunătate, care trebuie să ne caracterizeze. Şi o spun nu pentru că suntem în Săptămâna Patimilor şi pentru că vom trece cu ajutorul Domnului în Săptămâna Luminată, când trebuie să fim cu toţii buni, dar pentru că fără sentimentul acesta al dialogului întru bunătate nu putem face nici dreptate şi nu putem instaura nici adevărul”.

În opinia noului preşedinte al Academiei Române, ştiinţele exacte „sunt într-o competiţie inegală cu umanioarele”.

„Dar eu plec de la premisa că un suflet care face soft-uri şi hard-uri, un suflet care ne învaţă cum să accesăm mijloacele digitale de astăzi e totuşi un suflet şi trebuie să vadă şi ce a scris William Shakespeare, să se oprească la un sonet de Eminescu, să citească un roman de Rebreanu şi să vadă spre ce ne îndeamnă spiritul. Şi spiritul nostru nu poate trăi fără spiritualitate, fără aceste mari valori ale culturii. Şi membrii Academiei Române de la ‘umanioare’ sunt nişte mari personalităţi ale culturii noastre, care au scris şi care publică şi n-avem decât să traducem în alte limbi ce fac ei şi să menţinem spiritul viu întru domeniile astea pe care unii le numesc ale povestirii. Dar fără poveste ce ar fi viaţa asta!”, se destăinuia pofesorul.

Acad. Ioan-Aurel Pop a mai specificat că recuperarea patrimoniului Academiei „este o operă continuă, o sarcină a oricărui preşedinte (…), pentru că patrimoniul are o valoare sacră pentru forul academic”, aceasta trebuind să se facă nu prin „restitutio in integrum”, ci „prin dreapta despăgubire, la drepte compensaţii”.

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

17 Comentarii

  1. Istoria Transilvaniei, tradusă în engleză și într-o formă accesibilă, a fost distribuită la toate biblotecile marilor universități americane și din lume și la bibliotecile municipale ale marilor orașe americane și din lume? Asta presupunând mii de exemplare. Cel mai bun din copilărie prieten evreu, cu limbă maternă maghiara ca la majoritatea evreilor din Transilvania, plecat în state la terminarea liceului, m-a sunat afectat ca fata lui elevă în clasa 10 vrând să facă o lucrare pentru școală despre “țara tatălui” nu a găsit în bibliotecile din New York numai versiuni ungurești despre istoria Transilvania care, spunea colegul rămas atașat culturi române ca să nu mă jignească, sunt pline de neadevăruri și exagerări despre români.

    • Așa este. Cineva care a studiat tema la Britisch Museum mi-a spus că acolo e oficializată ideea că românii ar fi populație migratoare stabilită (tolerată) în Transilvania începând cu sec. al XIV-lea!!

    • Uite,mai jos te invata un „uj magyar” care sunt beneficiile -dintr-o data,prin simpla maghiarizare,vei fi „mai superior”;limbajul sau este o dovada concludenta,,,

    • O spunea suparat si Constantin C. Giurescu (tatal istoricului Dinu C. Giurescu) in „Jurnalul lui de calatorie”, prima carte publicata in 1971, iar a doua in 1977, dupa experientele avute ca „profesor invitat” in 1966 si 1975 (cred) la mai multe univestitati americane. La nici o biblioteca americana nu gaseai o ISTORIE clara si corecta asupra Romaniei sau Transilvaniei. Se gaseau doar traduceri ale unor pseudo-istorici maghiari sau evrei, (de cele mai multe ori doar fascicole clar hortyste, dar distribuite la greu) rau-voitori la adresa Romaniei si care mistificau la greu ADEVARATA istorie. Se pare ca pe romani nu prea ii intereseaza „marketingul”, dorinta de a se face cunoscuti si…..de fapt…..normalitatea! Nici atunci, nici acum!

    • Nu s-a pierdut mare lucru. Sunt compilații după Silviu Dragomir și Lupaș, dacă nu volume colective datorate altora. S-ar putea explica de ce secția de istorie a academiei a refuzat să aibă candidat la președinție? Noroc cu secția de geonomie a moldovenilor!
      Istoricii știu care este valoarea aici.

    • Citatul din titlu este tautologie, doamna Buluc! Îi faceți un deserviciu omului dvs. dar, în definitiv de ce nu menționați jurnalistic că secția de istorie a Academiei nu a vrut să-l propună de președinte, că cea ați publicat sunt autoevaluări din cv-ul dat de el. Să o spunem cinstit – realitatea este cu totul alta. Din păcate pentru cauze publice

    • Pînă la urmă adevărul se va impune, oricât se aruncă pe piață date fără suport. Relația cu vechea securitate este greu de contestat, cum se vede tot mai clar. Relația cu George Maior, care a făcut un rector, cu Vasile Dâncu, cu generalul Coldea – făcut uimitor profesor asociat la universitatea din Cluj în acest an – este dovedită cu prisosință. Iar cartea despre Transilvaia are o istorie care nu este favorabilă lui IAP.

  2. Dupa Ciorbea – Un clujean pe care NU REGRET nici acum ca l-am votat primar la …Bucuresti- DL acadamecian Ion Aurel Pop este un al doilea ardelean care pare a avea chip de roman NU DE SERVUS-SERVI ca alti din Ardeal ce populeaza INFLATIONIST scena politica si media din Romania Am toata speranta ca va fi o voce care imi va schimba impresia despre locuitorii acestui tinut romanesc care pana in prezent au fost compromisi de cei care ii reprezinta in conducerea tarii

    • Cu aceasta alegere, Florian Coldea (si grupul de la Cluj) a mai inregistrat o victorie! Bravos! Ore (si un viitor post) la UBB, contra sefie la Academia Romana (acum ca Academia lui Oprea e pe dric). Un targ intre baieti….

    • Ciorbea nu e clujean;facultatea a inceput-o la Cluj,dar-din cauza …cauzelor,a absolvit-o la Bucuresti,care i s-a potrivit…manusa

    • „un mitic”—–fratele meu mitic de Bucuresti, stai linistit, politicienii, hotii, manelistii, cocalarii, coloratii, dilitii din Ardeal sunt la fel ca cei din Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat. Nici o diferenta! Oamenii normali si cinstiti banuiesc ca sunt…..la fel prin toate zonele! Haideti sa-i gasim impreuna, indiferent unde au fost nascuti, sa-i sprijinim si sa-i promovam. Respect, omule! Haideti sa ne revenim, (daca se poate). Cu respect,….un ardelean!

  3. Păi uite că totuși se poate trăi, o demonstrează acest tăntălău de baltă, academician român,..dacă n-o fi un zombi ce-ți bântuie prin locuri suspecte. Iar incultului Emile,.. Ar trebui să știi ciumete, cum că in marile biblioteci ale lumii nu intră cărți care sunt falsuri, ci doar lucrări bazate pe adevăr și știință. Așa că spune la fiica ta revoltată cum că românii nu au istorie decât basme și povești haiducești și să treacă la invățat limba maghiară căci nu va avea decât de câștigat.

  4. Dacă va reuși să țină distanță față de Grupul de la Cluj , va fi o mare realizare pentru nația romănă …

    • Cum domnule, că doar IAPop este din Grupul de la Cluj! Din păcate nu se vrea să se vadă realitatea. E tristă, băieți!

  5. Pe cultul Marele (állati) URS îl anunț ca știu ungurește. Și oricine învață o limbă străină și are acces și la o altă cultură are de câștigat, și oricine este obsedat de segregare și convins că dacă știi numai ungurește e destul, va avea de pierdut. Că imparțialele “știițificele” cărți ale istoriografiei maghiare, răspândite în bibliotecile Occidentale, conțin destule minciuni a constatat-o un evreu deja american, din părinți evrei maghiarzați ca toți evreii din Ardeal, la aproape 30 de ani de la plecarea din România când puțin îi mai pasa de disputele dintre ungurii și românii din țara asta, dar îi păsa ca copilul american lui să știe adevărul.

  6. Si totusi, de ce „Istoria Transilvaniei” si nu „Istoria Ardealului” ? Cine si de ce are interesul de a propaga termenul Transilvania, relativ recent inventat de ocupantii unguri si preluat cu insistenta de imperiul bicefal cand mult mai legitim este Ardeal derivat din stravechiul Ardelium ? Daca aceasta confuzie este propagata de conducerea Academiei Romane, nu ne ramane decat sa ne amintim ce alte monstruozitati a mai zamislit in trecut „Academia Romana” care l-a respins pe Eminescu si Brancusi dar l-a lins pe Ceausescu si pe savanta lui de i-a usturat….
    Honni soit qui mal y pense !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.