”Associated Press a relatat eronat, pe baza unor informații de la un înalt oficial american din domeniul informațiilor care a vorbit sub protecția anonimatului, că rachete rusești au intrat în Polonia și au ucis doi oameni”, se arată într-o erată publicată miercuri de Associated Press.
Știrea inițială, publicată în noaptea de marți spre miercuri, a dus la o zi fierbinte pentru presa din întreaga lume, la acuzații grave la adresa Rusiei, la apeluri mai mult sau mai puțin voalate din partea guvernului Ucrainei pentru o intervenție a NATO împotriva Rusiei. ”Teroarea nu se limitează la granițele noastre. Rachetele ruse au lovit Polonia… un teritoriu NATO. Acesta este un atac al Rusiei asupra securității colective – o escaladare semnificativă. Trebuie să acționăm”, a declarat președintele Volodimir Zelenski.
”Rusia promovează acum o teorie a conspirației cum că pe teritoriul Poloniei a căzut o rachetă lansată de apărarea antiaeriană a Ucrainei. Nu este adevărat. Nimeni nu ar trebui să cadă în capcana propagandei ruse sau să-i amplifice mesajele. Este o lecție ce ar fi trebuit învățată cu mult timp în urmă, de la doborârea zborului MH17”, a spus ministrul de Externe ucrainean Dmitro Kuleba.
Presa occidentală l-a ascultat pe ministrul ucrainean și a demonstrat că ”a învățat lecția”, începând să scrie că, intenționat sau nu, Rusia a lovit Polonia, membră NATO. ”Bombele Rusiei lovesc Polonia”, scria tabloidul Mirror. Le fel și The Telegraph. The Times arăta că rușii sunt de vină pentru ”lovitura fatală asupra Poloniei”. Pentru redacțiile acestor ziare nu exista urma de îndoială, era limpede că Rusia a atacat Polonia. Au fost prezentate clauzele apărării colective din Tratatul NATO, însă nu cu îngrijorare, ci cu un soi de entuziasm legat de perspectiva izbucnirii unei conflagrații. ”Escaladarea gravă a războiului din Ucraina amenință să atragă NATO într-un conflict direct cu președintele Putin”, scria The Times. În paralel, platformele sociale s-au umplut de o mulțime de mesaje care abia ascundeau nu tocmai bine exaltarea autorilor la gândul începerii unui război intre NATO si Rusia.
Ministerul rus al Apărării a precizat oficial că a executat ”un atac masiv asupra unor ținte militare și asupra infrastructurii energetice ucrainene, în cursul zilei de marți”, dar că a făcut asta ”până la cel mult 35 de kilometri de granița dintre Polonia și Ucraina”. Rusia a oferit surprinzător de multe detalii despre atac, însă acest lucru a fost trecut cu vederea, nicio mare publicație nu și-a pus întrebarea daca nu cumva Moscova încearcă astfel să reducă riscurile unei riposte NATO. Din nou, presa vestică l-a ascultat pe ministru ucrainean de Externe și a arătat că tot ce vine de la Moscova este propagandă și teorie a conspirației.
Președintele țării aflate în centrul nebuniei din cursul zilei de miercuri a fost primul care s-a arătat circumspect. Deși situația era de natură să-l îndrepte spre o poziție radicală. ”Nu avem dovezi concludente despre cine a lansat racheta”, a spus Andrzej Duda. Apoi, guvernul de la Varșovia nu a vorbit despre invocarea Articolului 5 din Tratatul NATO, ci despre Articolul 4, pentru convocarea unei întâlniri de urgență a NATO. A urmat apoi președintele Statelor Unite, care a declarat că este „puțin probabil” ca racheta să fi fost lansată din Rusia. Apoi a venit intervenția secretarului general NATO, care a arătat că ”incidentul a fost cauzat probabil de o rachetă rătăcita a antiaerienei ucrainene, lansată de pe teritoriul Ucrainei împotriva atacurilor cu rachete de croazieră ale Rusiei”, ”că nu avem niciun indiciu că Rusia pregătește acțiuni militare ofensive împotriva NATO”.
Evenimentele de pe 16 noiembrie ridică mai multe semne de întrebare. De ce a chemat președintele Zelenski la o intervenție militară a NATO împotriva Rusiei într-un moment în care spune că Ucraina deține inițiativa la nivel militar, după recuperarea Hersonului? Oare situația pe front este alta și Kievul are nevoie de bocanc NATO pe teritoriul Ucrainei? Sau președintele Zelenski este tot mai deranjat de presiunile pe care SUA le pune asupra sa pentru a începe negocieri cu Rusia? Nu în cele din urmă, oare incidentul din Polonia a fost folosit pentru testarea reacției presei vestice și pentru a arăta Rusiei cât de repede se poate mobiliza Occidentul într-un război informațional, în cazul în care s-ar decide o intervenție militară NATO?
Dincolo de aceste întrebări, este limpede că o mare parte a presei occidentale își dorește, rațional sau irațional, extinderea războiului din Ucraina. Mari agenții de presă și ziare care au inventat ”fact checking-ul” au uitat de verificarea informațiilor. Cine este oficialul american care a spus ca Rusia a atacat Ucraina? Cum se face că știa atât de multe și într-un interval atât de scurt după căderea rachetei în Polonia? Nicio mare redacție nu și-a pus întrebările acestea. Ce se va întâmpla în cazul unui nou incident cu consecințe tragice în Polonia sau în alte țări vecine Ucrainei? Va urma același ”Rusia atacă NATO!”, fără vreo verificare?
Războiul din Ucraina va intra în cea de a zecea lună. Războiul din Siria va intra în al 12-lea an, iar lecțiile sale nu sunt învățate, nici măcar cele relativ recente, precum presupusul atac cu arme chimice de la Douma, din aprilie 2018, care a dus la lovituri aeriene masive ale SUA și aliaților împotriva armatei regimului Assad, susținută de Rusia. „Cum se face că refugiații din Douma care au ajuns în Turcia vorbeau deja despre un atac cu gaze de care nimeni dintre cei rămași în Douma nu-și amintește?“, scria atunci regretatul jurnalist Robert Fisk. Unul dintre medicii sirieni din Douma arată că, după bombardamentul din 7 aprilie, oamenii au suferit de hipoxie, nu de pe urma armelor chimice, blocați în subsolul blocurilor, în mult praf și dărâmături. La un moment dat, membri ai Căștilor Albe au început să strige „Gaze!“ și astfel s-a iscat un haos. Căștile Albe sunt parțial finanțate de Ministerul de Externe britanic, scria Fisk. Iar apoi, in 2019, la un an și jumătate de la presupusul atac cu arme chimice, au apărut paginile lipsă din raportul ONU care arătau că este puțin probabil ca recipientele cu gaz să fi fost lansate din avion, cel mai plauzibil fiind că acestea să fi fost „plantate” în oraș înainte ca trupele lui Assad și cele ruse să fi intrat în Douma.
Acum, o mulțime de jurnaliști occidentali au avut nu o informație de la ONU (o organizație cu aproape 200 de state membre despre care se poate presupune ca are o anumită imparțialitate), ci de la un oficial anonim al unui guvern ce duce un război prin procură în Ucraina, iar consecințele publicării puteau fi mult mai grave. Informația a fost însă publicată imediat și rostogolită vreme de o zi. Cohorte întregi de redactori și prompteriști aflați la a treia generație care nu a cunoscut războiul au demonstrat că nu mai sunt capabili de îndoieli, ci doar de mari certitudini. Războiul din Ucraina poate avea implicații asupra Europei nu numai la nivel economic, iar marile publicații și televiziuni care dau tonul dezbaterii pe continent ar trebui să înceapă să trateze acest război ca atare.
Toti care isi doresc atragerea Romaniei si a altor state in razboi,fie ei politicieni,militari(retragere,rezerva,activi)ziaristi,specialisti in orice,sunt ori dementi sau au tras pe nas!