Isteria

Uite că mă duc la Parlament, ce isterie va fi, parcă văd. M-au chemat pesediștii, useriștii și peneliștii să le țin o conferință despre imaginea politică. În sală sunt niște venusieni așa că tre să-i impresionez pe ăștia poate fac rost de un contract baban tocmai pe planeta Venus. Conferința sună cam așa. Marketingul trebuie să vândă! Marketingul? Oauuu! Waving Marketing? Waving War? Waving Era?

Totul în politică e o cumplită vânzare de sine!

Ce mama dracului mai e şi bazaconia asta bufniliană? Te ia frica, nu? Îţi este frică de mori! Nu mă păcăleşti. Nu m-a păcălit nimeni, niciodată. Toţi murim de frică. Fiecare dintre noi are o frică a lui, ancestrală, dincolo de raţiune. Unii vor încerca să afle de ce anume ţi-e frică pentru a te manipula mai bine, inteligent, într-un scop anume.

Vom vorbi în curând despre Artele Manipulării. Coming Soon!

Neînfricaţi nu există cu adevărat. Frica are părţile ei bune. E corector de situaţii. E un avertizor. Frica face parte dintr-un proces pe care savanţii, filozofii, maeştrii secretului, psihologii militari, politicienii, artiştii şi oamenii de afaceri încearcă să-l desluşească. Nu e nevoie neapărat să cadă pe tine o bombă ca să se stârnească frica. Ce prostie zice Ovidiu Bufnilă, nu? Dacă a căzut o bombă pe tine eşti terminat, nu? Vezi, oamenii simplifică de fapt faptele realităţii la scheme imaginare şi imaginate. Căderea unei bombe face parte dintr-un complex întreg. O bombă nu cade pur şi simplu pe tine. Realitatea ta te avertizează. Media vorbeşte despre conflicte, despre beligeranţă, despre geostrategii, despre lupte şi bătălii, atentate şi stări conflictuale extreme. Imaginarul tău construieşte ficţiuni cu bombe. Într-o oarecare măsură, MINTEA ta e avertizată. Dar ce anume participă la această dinamică a fricii? Poate că celulele tale au un simţ al lor, straniu, negândit de noi, intuit doar. Presimţirea are şi ea o dinamică stranie, nebună, magică. Până la urmă ce este FRICA TA? Imaginile, brandurile, imagologiile nu se construiesc aşa, ca la o promenadă. Îmi pare rău, e război tot timpul.

Când construiesc imaginea unui lider dau nas în nas cu imaginile altor lideri. E care pe care.

Când construiesc imaginea unei instituţii tot timpul descopăr zone de conflict cu alte instituţii. Când consiliez managerii unei firme, oho, câte războaie comerciale descopăr! Dacă sunt un consilier prost atunci cad în genunchi la prima rafală. Asta e, e război. Când m-am ocupat de comunicarea internă a unei instituţii publice am fost nevoit să mă mulez rapid pe conflictualitatea din instituţie ca să-mi pot îndeplini misiunea. Directorul de la resurse umane se avea la cuţite cu directorul economic, o femeie-caporal, uauuuu! Directorul de la administrativ căzuse în ghearele şoferilor care-l aveau la mână cu gagici şi făceau ce voiau în instituţie. Şefii de birou se cafteau pe viaţă şi pe moarte. Ce PR? Ce marketing? Lupta pentru supravieţuire e peste tot! Prim ministrul îl rade pe Preşedinte. Femeia de serviciu complotează cu suratele ei împotriva unui şef mărunt de birou care le face viaţa amară. Directorul de r se gândeşte la o mărire de salariu în timp ce campania lâncezeşte. Ce folos că printurile şi videoclipurile sunt ochioase dacă angajaţii companiei te servesc în silă şi te strivesc între dinţi ca pe un gândac? Eşti un gândac! Asta e. Cu alte cuvinte, tigrilor şi tigroaicelor, se trage din toate părţile. Dar stai, Nicolae Titulescu mă strigă din fundul sălii, Ludovic Orban vrea să-l gonească din aula Parlamentului, mare dandana!