Jean-Claude Juncker şi bileţelele misterioase care circulau prin instanţele de judecată

Răspunsul transmis de Jean-Claude Juncker la scrisoarea Vioricăi Dăncilă poate fi sintetizat astfel: „Nu v-a cerut nimeni din CE să fiţi slugi, aţi făcut-o de bună voie”! Două referiri la nişte „bileţele” care circulau în instanţele de judecată îi dau dreptate preşedintelui Comisiei Europene: prima a apărut într-un reportaj al lui Cornel Nistorescu la ÎCCJ în procesul lui Ion Stan (ianuarie 2016), a doua a apărut în declaraţia Elenei Udrea despre procesul lui Adrian Năstase (martie 2017). Să revedem pe rînd aceste evenimente şi apoi să vedem dacă nu cumva sinteza lor poate lămuri cum s-a făcut Justiţia în România ultimului deceniu.

1. Scrisoarea lui Jean-Claude Juncker. Premierul Viorica Dăncilă ceruse lămuriri Comisiei Europene despre acea celebră Scrisoare din octombrie 2012, în care erau solicitate date despre stadiul unor dosare aflate în anchetă sau în judecată, ceea ce fusese interpretat în România ca fiind influenţarea magistraţilor în luarea deciziilor, deci un atac la adresa independenţei justiţiei.

Cine citeşte cu atenţie răspunsul dat de Jean-Claude Juncker, va avea surpriza să constate că preşedintele Comisiei Europene spune răspicat că nu CE a impus anumite sentinţe în acele dosare, ci slugărnicia magistraţilor români (fie ei procurori sau judecători) a transformat solicitarea unor informaţii în presupuse ordine venite de la Bruxelles! Iată două fragmente semnificative din Scrisoarea lui Jean-Claude Juncker:

„Corespondenţa la care faceţi referire, de acum şase ani, a făcut parte din dialogurile dintre Comisie şi ministrul Justiţiei, sub MCV, şi a venit într-o perioadă de monitorizare intensificată a angajamentelor asumate de guvernul României în iulie 2012 (scrisoarea din 17 iulie 2012). Întrebările erau menite să ajute la pregătirea unei misiuni tehnice în noiembrie 2012 şi veţi observa că CE nu a cerut informaţii referitoare la date fundamentale din aceste dosare. Comisia nu a intervenit niciodată în gestionarea dosarelor individuale… În raportul din ianuarie 2013, Comisia a salutat judecarea dosarelor de către instanţe. În timp ce Comisia continuă să primească datele generale referitoare la activităţile justiţiei din România, inclusiv despre gestionarea dosarele de corupţie la nivel înaltă, atenţia iniţială asupra gestionării cazurilor nu mai era considerată un element central în exerciţiul de raportare”.

Cu alte cuvinte, Juncker ne spune că informaţiile cerute de Comisie aveau la bază dialogul cu miniştrii Justiţiei şi reprezentantul României la Bruxelles pentru MCV, deci cu Cătălin Predoiu, Titus Corlăţean, Victor Ponta şi Mona Pivniceru, ca miniştri, Laura Codruţa Kovesi, care era din 3 octombrie 2012 înalt reprezentant al MJ în Comisia Europeană, precum şi Monica Macovei, care nu i-a uitat niciodată pe cei care-i trăseseră de sub fund scaunul de ministru.

În acelaşi timp, Jean-Claude Juncker spune cu subiect şi predicat: „Comisia nu a intervenit niciodată în gestionarea dosarelor individuale”, adăugînd un element ce trebuie luat în seamă, că în ianuarie 2013 „atenţia iniţială asupra gestionării cazurilor nu mai era considerată un element central în exerciţiul de raportare”!

Practic, Juncker ne spune că tot ce ţine de felul în care au fost soluţionate acele dosare şi sentinţele date nu are nici o legătură cu Comisia Europeană, care nici n-a mai fost interesată de aceste decizii ale instanţelor! Este o manieră extrem de elegantă de a ne spune că nu e treaba Comisiei Europene dacă procurorii şi judecătorii din România au crezut că Scrisoarea venită de la Bruxelles reprezintă un „ordin” sau că aceştia au găsit de cuviinţă să profite de acea Scrisoare şi, împreună cu politicienii, s-o folosească în bătăliile politice interne!

S-a spălat astfel pe mîini ca Pilat din Pont (ca să folosim o trimitere la modă acum), lăsînd întreaga responsabilitate pe autorităţile din România! Două evenimente trecute prea uşor cu vederea par, însă, să-i dea dreptate lui Jean-Claude Juncker.

2. Reportajul lui Cornel Nistorescu. În 25 ianuarie 2016, în „Cotidianul”, Nistorescu publică articolul „Ultimele secvențe din procesul unui demnitar care nu și-a ținut gura” (https://www.cotidianul.ro/ultimele-secvente-din-procesul-unui-demnitar-care-nu-si-a-tinut-gura/), care era, de fapt, un reportaj din sala de judecată de la ÎCCJ, unde se judeca recursul deputatului Ion Stan într-un complet de cinci judecători. Există în acest articol un pasaj care ne face şi azi părul măciucă:

„Și ce văd eu? Din sală, un bărbat în cămașă roșie făcea naveta către impozanta masă a judecătorilor. Căra bilețele pentru aceștia. Avocatul îi dădea bice cu aliniatul cutare, fila cutare, declarație și interceptări ilegale, și bărbatul în cămașă roșie făce cursa la magistrați, mai schimba semne cu ei, într-un soi de complicitate ce se voia discretă, dar care arăta ca o indecență într-o biserică pustie. Polițaiul nimic, reprezentantul statului, adică procurorul, nimic, ca și cînd în bilețele erau doar paragrafe de lege și nimic nu impieta asupra actului de justiție. Ba, la un moment dat, în sală a mai poposit și o cucoană cu un dosar. Nu scrie pe ea nimic, cum nici pe bărbatul în roșu-sîngeriu nu scria nici aprod, nici curier, nici pază. Și între sală și completul de cinci al Înaltei Curți de Casaţie și Justiție circulau bilețele și mai apoi dosare și ele ajungeau la președinta Curții, care mai punea palma la gură și mai transmitea cine știe ce. Nu știu ce au conținut bilețelele de astăzi și nici ce rost aveau. Dacă erau ordine, pedepse, numere de telefon, cifre sau conturi. Ce contează, mai ales că pe rol era procesul unui demnitar român. Într-un proces mult mai important, cel care a hotărît execuția lui Nicolae Ceaușescu, dacă îmi amintesc bine, un general făcea avioane de hîrtie. Acum, judecătorii transmit bilețele în fața rudelor care tremură de frică”.

Completul de judecată era condus de Livia Stanciu, preşedinta de atunci a ÎCCJ, cea care se declarase public ca fiind „partenera” DNA. În reportajul său, Nistorescu a subliniat că ultimul cuvînt al deputatului Ion Stan a fost întrerupt deseori de intervenţiile Liviei Stanciu, după care acesta a depus la grefier concluziile scrise, „înțelegînd din toate că decizia e luată dinainte”!

Reţineţi că acest articol a apărut în ianuarie 2016, cînd nici nu se ştiau prea multe despre Protocoalele dintre SRI-DNA sau SRI-ÎCCJ şi nici de Scrisoarea Comisiei Europene din octombrie 2012, toate aceste informaţii apărînd în spaţiul public abia în ultima lună!

3. DECLARAŢIA Elenei Udrea ÎN EMISIUNEA LUI CIUTACU. Peste un an de la reportajul lui Nistorescu, adică în 28 martie 2017, în emisiunea lui Victor Ciutacu de la „România TV”, Elena Udrea a făcut o declaraţie stupefiantă: „Sentinţa în al doilea dosar al lui Adrian Năstase s-a dat cu bileţele la domnul Maior şi la domnul Coldea. De la bileţele a pornit!”

Oricît de cîrcotaşi am fi, nu putem să nu remarcăm această formidabilă coincidenţă, în care fără nici o legătură directă, în două dosare diferite, se vorbeşte despre „BILEŢELE” care au decis sentinţele din două dosare în care au fost implicaţi doi demnitari ai României: Ion Stan, deputat, şi Adrian Năstase, Prim-ministru!

Celor care ar vrea să minimalizeze declaraţia Elenei Udrea, le reamintesc că, în materie de „bileţele”, aceasta este expertă, tot ea fiind cea care a scos pe tarabă acel „bileţel roz” trimis de Călin Popescu Tăriceanu, în care acesta îi cerea lui Traian Băsescu să intervină în dosarul lui Dinu Patriciu. Premierul de atunci a fost la un pas să se trezească cu un dosar penal de toată frumuseţea, mai ales că ministrul Justiţiei era temuta Monica Macovei!

CONCLUZII. Ce presupune această alăturare a celor trei evenimente: Scrisoarea lui Jean-Claude Juncker, reportajul lui Cornel Nistorescu şi declaraţia Elenei Udrea? Mai ales acum, cînd în spaţiul public au apărut şi alte elemente care fac necesară revenirea la informaţiile apărute de-a lungul anilor, cum ar fi: „cîmpul tactic” dezvăluit de generalul SRI Dumitru Dumbravă, întîlnirile de lucru la care participau ofiţeri SRI, procurori, judecători, avocaţi, zecile de protocoale între instituţii care nu au de ce să colaboreze pe parcursul anchetelor sau proceselor din instanţă.

Din mesajul lui Jean-Claude Juncker înțelegem că CE cerea doar informații despre stadiul anumitor dosare, deși niciodată Comisia Europeană nu a luat atitudine față de abuzurile din justiţie, semnalate din ce în ce mai des de către presa din România. În Scrisoare se spune chiar că gestionarea concretă a cazurilor ţinea doar de autorităţile din ţară!

Din reportajul lui Cornel Nistorescu am aflat că şi în timpul şedinţelor de judecată cineva trimitea bileţele cu indicaţii pentru judecători! Cine erau oare acele persoane care tulburau solemnitatea unei astfel de şedinţe la ÎCCJ, căci nu ni se poate spune că în acele bileţele erau anunţaţi judecătorii că au uitat apa deschisă acasă! Este clar că pe acele bileţele erau mesaje pe care „cineva” care urmărea şedinţa de judecată le trimitea judecătorilor cu indicaţii despre ce trebuiau să facă în acele momente! Aşa ceva, desigur, nu mai ţinea de indicaţiile CE, ci însemna imixtiunea cuiva din afara completului în actul practic al derulării judecăţii! Acum, după atîtea zeci de dezvăluiri ale abuzurilor din justiţie, mărturia lui Nistorescu din ianuarie 2016 devine extrem de importantă pentru înţelegerea mecanismului prin care deciziile din instanţele de judecată erau viciate de implicarea unor ochi nevăzuţi în stabilirea sentinţelor, dar şi ce înseamnă acel „cîmp tactic” despre care vorbea Dumbravă de la SRI!

Şi declaraţia Elenei Udrea este la fel de importantă, ştiindu-se că la acea vreme, cînd se judecau procesele lui Adrian Năstase, Udrea era o apropiată a preşedintelui Traian Băsescu, iar acesta a spus, într-o înregistrare devenită celebră, că ştia de la Florian Coldea, adjunctul SRI, ce avea să se întîmple în procesul „ICA”, în care chiar judecătorul urma să fie arestat înainte de a intra în sala de judecată. Dacă ştia Traian Băsescu, este clar că ştia şi Elena Udrea! Oare despre ce „bileţele” vorbea Elena Udrea în intervenţia de la „România TV”, dacă nu tocmai despre unele asemănătoare cu cele văzute de Cornel Nistorescu la ÎCCJ, pe care judecătorii le primeau chiar în timpul procesului?

Acum este din ce în ce mai clar că, profitînd de Scrisorile venite de la Bruxelles, influenţate de Monica Macovei, Codruţa Kovesi şi alţi reprezentanţi ai României, magistraţii din România au executat pur şi simplu ordinele transmise atît de SRI, cît şi de factori politici interesaţi ca sentinţele să ducă la anihilarea unor oponenţi politici ai Puterii! Dezvăluirile recente, mai ales desecretizarea Protocolului dintre SRI şi Parchetul general, nu fac decît să confirme astel de imixtiuni în actul de justiţie!

În aceste condiţii, Scrisoarea lui Jean-Claude Juncker deschide perspectiva unor noi analize în cadrul CSM şi Parlamentului care să lămurească această chestiune dramatică privind felul în care au fost instrumentate unele dintre marile dosare de corupţie, pe baza cărora, în paralel, s-au derulat şi acţiuni politice ilegale care aveau ca scop înlăturarea unor adversari politici ai celor aflaţi la Putere.

Vremea declaraţiilor şi a colocviilor televizate a trecut şi factorii de decizie trebuie să treacă la o altă etapă, care să pună capăt acestor practici care au făcut din Justiţie jucăria unor instituţii angrenate ilegal în bătăliile politice!