Reportaj. Cum a devenit Charlie Ottley cetățean român

Ceremonia de depunere a jurământului a avut loc joi la sediul central al Autorității Naționale pentru Cetățenie. Imediat ce am ajuns, o doamnă de la intrare mi-a zis să o urmez. M-a dus la lift, unde așteptam împreună cu mai mulți invitați și cu o angajată care avea ca sarcină pe ziua aceasta să tot urce și coboare cu ascensorul. Am intrat într-a doua tură de urcări, cu o reprezentantă a Ambasadei Italiei.

La porțile „raiului” de la etajul 4 ne aștepta președinta interimară ANC, Claudia Țapardel, care îi spune precipitată doamnei responsabilă de lift (însă doar cu această ocazie) că „a ajuns domnul ministru”. Apoi, ni se prezintă și ne arată încotro s-o luăm.

Sala era destul de simplă. Când intrai, vedeai două pupitre, între care era un televizor. În dreapta ușii erau cinci scaune, fiecare cu o măsuță în față, pe care stăteau o sticlă de apă și o bucată de hârtie cu numele celor ce vor ocupa locurile. În lungul sălii erau mai multe rânduri de scaune, unde stăteau viitorii români și oamenii care au venit să-i susțină. Presa era pusă la zid, paralel cu cele două pupitre.

Charlie Ottley și partenera acestuia au intrat în sală deodată cu oficialitățile prezente la eveniment: ministrul Justiției, ambasadorul Marii Britanii, decana Facultății de Drept „Titu Maiorescu” și conducerea ANC. Toate camerele erau îndreptate pe jurnalistul încă britanic. Dar politicienii n-aveau să permită furtul atenției.

Curriculum Vitae

Președinta interimară ANC a luat cuvântul pentru prima oară în cadrul acestei ceremonii. A vorbit puțin despre ce înseamnă ceremonia și apoi a invitat în față o soprană, care să intoneze imnul național. Cei din sală s-au ridicat în picioare. Charlie, pus în primul rând al scaunelor pe care stau cei care își vor lua cetățenia, și-a așezat mâna în dreptul inimii. Soprana a performat dintre cele două pupitre, fără microfon, dar imnul s-a auzit bine.

Din când în când, „Deșteaptă-te române” era acompaniat și de scârțâitul podelei de sub picioarele reporterilor. Totuși, Ottley era vizibil emoționat. În timpul imnului, s-a uitat în dreapta, către Oana Mihai, partenera sa, care i-a întors privirea.

Între fiecare discurs al invitaților, președinta interimară Țapardel venea la microfon și introducea următorul vorbitor. Pentru fiecare personalitate, Claudia Țapardel găsea o legătură cu un anumit aspect al CV-ului dumneaei, prin care argumenta de ce ANC a chemat persoana acolo.

Au vorbit, pe rând, toți cei invitați. Ministrul Marinescu a citit un discurs concis despre ce înseamnă să devii român. Decana de la „Titu Maiorescu” s-a referit mai mult la oficialități. Ambasadorul Marii Britanii a vorbit, însă, mai mult despre Charlie.

Giles Portman a început să vorbească în română, dar a terminat în engleză. A spus că România are 1,5 milioane de ambasadori în Marea Britanie și că orice conexiune dintre două state ține de „people to people ties” (conexiuni între oameni). Portman crede că Marea Britanie are trei ambasadori în România: cel ce vorbește, regele Charles și Charlie Ottley. Jurnalistul britanic zâmbește.

Pe parcursul discursurilor, Charlie Ottley se juca cu degetele. Era clar că este emoționat. Unul dintre cameramani aproprie cadrul tocmai pe acest joculeț al jurnalistului.

În timpul ceremoniei, pe ecranul televizorului erau derulate poze de la alte ceremonii de obținere a cetățeniei, din săli mult mai potrivite pentru o astfel de ocazie, dacă e să mă raportez subiectiv. Totuși, președinta interimară consideră că sala Sarmisegetuza, locația ceremoniei actuale, este „foarte frumoasă”.

Jurnalistul român Charlie Ottley

Vicepreședintele ANC Ciprian Florescu a fost următorul om la pupitru și a explicat cum va funcționa ceremonia. Fiecare viitor cetățean își alege cartea sfântă și jură cu mâna pe ea și pe Constituție. Apoi semnează actul și vine la pupitrul vicepreședintelui, unde predă actul semnat și primește altul de la oficial și o Constituție.

A mers repede. Venit, jurat, semnat, felicitări, banderolele schimbate, aplauze din sală. Primele trei persoane erau originare din Peru, Brazilia și Italia. Înainte de al patrulea jurământ, vicepreședintele a ținut să vorbească puțin. Urma Ottley.

Înainte să-l cheme la pupitru, vicepreședintele ține să mai menționeze un lucru. „Mă bucur că am aflat astăzi că ați fost și la Târgu-Jiu, la mine acasă.” Ottley era încă emoționat. S-a încurcat în jurământ, exact ca un copil timid, scos în față la serbare să-și spună poezia. A plecat către Florescu fără să semneze și a fost întors la pupitru. A devenit într-un final cetățean român. Sala aplauda.

În drum spre scaun, Charlie s-a oprit să-și ceară scuze că s-a încurcat în jurământ. Întors la locul său, stătea cu privirea când către certificat, când către Oana Mihai. Partenera lui îi zâmbea larg, exact ca un părinte care-și laudă copilul după ce și-a terminat de zis poezia la serbarea de Crăciun.

„Când vrei ceva pentru atât de mult timp și în sfârșit obții, te gândești doar să nu greșești. Mi s-a părut surprinzător de emoționant și greu și incredibil și sunt atât de fericit”, a spus Ottley după jurăminte presei. Scăpase de tracul momentului, vorbea natural, așa cum o face și-n emisiunile de unde îl știm cu toții. Le transmite fanilor să urmărească sezonul 3 din Flavours of Romania, că este cel mai bun pe care l-a făcut. Locul lui preferat din țară este casa în care locuiește, unde are trei pisici. Pentru că jurnalistul român Charlie Ottley se simte acasă în România. Și chiar este.