Rezultatul alegerilor pentru filiala județeană a PDL Dolj reprezintă prima înfrângere pentru Elena Udrea în partid, candidatul susținut de ea eșuând lamentabil.
PDL-iștii olteni au avut de ales între două rele: eternul Radu Berceanu (de 20 de ani președintele filialei!!!) și un alt veteran, Gelu Vișan, amândoi încondeiați de presa locală cu dezvăluiri care nu le fac cinste, primul fiind de ani de zile și în atenția presei centrale. A câștigat Berceanu, care a obținut 419 voturi, în timp ce contracandidatul său, doar 113. Alegerile de la Dolj au reprezentat o premieră pentru PDL: spre deosebire de celelalte județe unde s-au ținut până acum alegeri, aici a existat concurență. Este adevărat, concurența s-a datorat intenției grupării din PDL aflate sub influența Elenei Udrea de a câștiga filiala, știut fiind faptul că Gelu Vișan (cel care împreună cu Alin Popoviciu, Dănuț Liga, Marius Spânu formează „careului de ași” de propagandiști ai PDL care exasperează zilnic telespectatorii televiziunilor de știri, susținând că negrul este alb și invers) este unul dintre fidelii acesteia.
De menționat că, nu cu mult timp în urmă, PDL-iștii olteni anunțau retragerea sprijinului politic pentru Vișan. Aceasta pentru că deputatul doljan, deranjat de unele dezvăluiri servite presei în ceea ce-l privește, a ripostat cu aceeași metodă, dând în vileag afacerile fiilor lui Berceanu. Aflat însă sub protecție înaltă, Vișan nu a fost exclus. Cu toate acestea, rezultatul înregistrat de acesta reprezintă o primă înfrângere în partid a Elenei Udrea. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că alegerile de la Dolj au fost supervizate de Adriean Videanu, unul dintre membrii troicii BVB (Blaga-Videanu-Berceanu).
Cum trebuie privită compararea lui Boc cu Churchill
Deși Radu Berceanu a fost printre primii miniștri rejectați (în cadrul unei aparente mișcări de cosmetizare a Cabinetului) din guvernul Boc, liderul PDL-iștilor doljeni a avut doar cuvinte de laudă la adresa premierului. „Este cel mai bun prim-ministru pe care l-am avut, dintr-o multitudine de criterii – pentru că am avut prim-miniștri care erau buni într-o zonă extrem de îngustă care nu înseamna deloc calitatea de ministru, dar nu erau buni în multe alte criterii”, a spus Berceanu, el mergând până la a-l compara pe Emil Boc cu premierul britanic din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill. „Churchill a câștigat razboiul și imediat a pierdut alegerile. Așa că, până la urmă, dintr-o perspectivă, undeva mai îndepartată, lucrurile or să se vadă altfel și eu sunt convins că perioada asta, când o să se înceapă să se vadă după ce a trecut, o să își dea seama ca acești doi ani au fost o încercare extrem de mare pentru România”.
Evident, a-l compara pe Emil Boc cu Churchill reprezintă un nonsens, o aberație. La prima vedere, pare o odă închinată lui Boc. În același timp însă, comparația poate avea și alt sens. Se știe, Churchill este un personaj nu tocmai iubit de către români, pentru că el a fost cel care i-a dat undă verde lui Stalin să comunizeze România. Pierderea alegerilor de către Churchill după câștigarea războiului s-a datorat faptului că premierul britanic a fost considerat de către englezi ca fiind răspunzător pentru moartea inutilă a unui număr foarte mare de militari, electoratul fiind convins că victoria se putea obține și utilizând alte strategii care să evite numeroasele sacrificii. Nu în ultimul rând, trimiterea la Churchill, sau mai precis la pierderea alegerilor de către acesta după câștigarea războiului, mai reprezintă și un pronostic în ceea ce-l așteaptă pe Emil Boc la viitoarele alegeri și, totodată, o cauționare a ceea ce Berceanu și prietenii săi au comis la guvernare. Privită din aceste unghiuri de vedere, comparația cu Churchill nu mai este chiar așa de măgulitoare și poate fi interpretată ca un episod al luptelor interne din PDL.
