L-am dus pe ultimul drum pe maestrul Ilie Șerbănescu, un om mare și un român adevărat, cel care, deși nu mai are nevoie de nicio prezentare, s-a retras discret și smerit, astfel cum a și trăit toată viața sa.
După slujba de înmormântare de la Cașin, acolo unde abia s-au strâns vreo 40-50 de persoane printre care și câteva nume sonore din presa (Andreea Crețulescu, Victor Ciutacu, Marius Ghilezan sau Cornel Nistorescu) și din politica (Adrian Severin și Varujan Vosganian) mai “veche”, la marginea gropii au mai venit o mână de oameni. (Îi rog să mă ierte pe cei pe care, din pricina emoției, nu i-am zărit și nu i-am pomenit mai sus).
Puțini, foarte puțini, prea puțini, având în vedere anvergura și valoarea celui plecat dintre noi.
Niciunul din “marii” “patrioți și suveraniști” din “noul val” nu a venit să îi stea la căpătâi celui care ne-a spus adevărul crud de ani de zile, celui care ne-a avertizat de acum câteva decenii ca eram pe cale să devenim o colonie… ceea ce am devenit.
Nici mase mari de oameni nu au venit să asalteze catafalcul celui care ne-a prevenit pe toți ca un părinte, ca un profet ce striga în deșertul nepăsării noastre despre cele ce urmau să vină, despre cele ce le-am fi putut evita dacă l-am fi ascultat, dacă l-am fi crezut…
Doar vreo 15-20 de oameni, majoritatea rude, l-au petrecut spre locul unde își va găsi odihna.
Cam atât despre recunoștința poporului nostru, cam atât despre calitatea elitelor noastre politice și intelectuale.
Atât. “Atât s-a putut…”
Și viitorul sună și mai prost!
Și atunci… are rost? Are rost sa… orice pentru nimic?
“Are, ne ar fi răspuns maestrul Ilie Șerbănescu, nu pentru ca se poate schimba ceva… căci nu se mai poate! Ci doar pentru ca adevărul trebuie spus. Cu orice risc. Chiar cu riscul marginalizării în timpul vieții și uitării și nepăsării la momentul trecerii.
Singura “posteritate” care contează este eterna fericire de a fi făcut ce trebuia făcut, de a fi mărturisit adevărul…”
Și (încă) sunt și eu convins de asta!
De aceea maestrul nu va fi uitat. Nu de toți!
Eu unul îl voi pomeni cat voi trăi în fiecare zi alături de cei dragi ai mei plecați – așa cum ne-a îndemnat și preotul la sfârșitul slujbei de înmormântare – și o voi face negreșit!
Sper să o faceți și voi, voi cei puțini care simțiți și gândiți sincer ca cel ce a fost și va rămâne în inimile noastre “maestrul Ilie Șerbănescu”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
(Text scris de avocatul Dan Chitic)
Pupincurismul la moda in Rumanistan.
Da, putini însoțitori până la groapa, dar de calitate superioara, din punctul meu de vedere, excluși Vosganian și Severin. Un om de milioane care nu a fost înțeles indiferent de limbaj sau vocabular, de oră sau timpuri, de patriotism sau umplutura terchea-berchea. Aceleași condoleanțe care par eterne slogane: Drum drept și lumina!
Dumnezeu sa-l odihnească! Domnul Ilie Șerbănescu „a luptat lupta cea bună”.
@ RC- daca veneau ” suveranistii” , aveati ce sa-i porcaiti .Ca se folosesc de imaginea raposatului pentru a-si face campanie . Daca din respect pentru raposat nu au venit, iarasi nu e bine.Cind va lasati de can-canuri ? ca voi asta ati fi facut dintr-un moment solemn. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Puteau cel mult pe linga politicienii amintiti sa vina si cei cu care a fost coleg atunci cind a fost ministru. Plus ca prin participarea celor putini , rudele au avut parte de decenta. Lasati can-canurile si faceti gazetarie!
Probabil a fost prezent și Dl. A. Marga dar nu l-ați văzut tot din cauza emoțiilor. (Sau și-a trimis discipolii?)
„moartea” este doar o usa la capatul (pentru unii extrem de scurt) unei experiente pe care o numim „viata”. Doresc acestui suflet deosebit sa isi gaseasca LIBERTATEA. sa nu se mai intoarca „aici”.
Un om minunat! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Adevărul doare! Când spui adevărul îți faci dușmani. Nimeni nu vrea sa recunoască ca este vinovat de ce se întâmplă economic. Toți se plâng că o duc rău economic dar când ajung la urne tot pe tâlhari ii votează.
Condoleanțe familiei!
Pană la urmă contează doar membrii familiei si cei apropiați să te însoțească pe ultimul drum.
Chiar dacă a fost prezența puțina la înmormantare, rămane ceea ce a făcut el în timpul vieții.
Se mai poate schimba ceva ? In mod sigur se mai poate!..Pentruca ce este azi nu are cum sa dureze…Democratia Westminster de azi e posibila doar sub umbrela Rachetelor americane…Armata Americana nu va sta o vesnicie pe aici. Apoi se va putea schimba ceva in sensul evolutiei istorice adevarate…
Om bun. Asta a fost. Și modest.
De ce nu se menționează nicăieri numele cimitirului unde a fost înhumat?!
Soarta oamenilor cu adevărat deștepți în aceasta țară! Nimeni nu poate face față proștilor
Maestre,puțini și buni decât mulți proști.Ilie Șerbănescu a fost un incomod pentru guvernanți ,indiferent de culoare,datorită adevărurilor economice spuse direct și fără menajamente.Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Viața este un miracol, Pământul este un miracol; Soarele, stelele, lumina, umbra, iarba, florile, aerul și apa, plantele, cuvintele, toate sunt un miracol; Omul este un miracol! Un miracol ce se naște prea tânăr pentru a cunoaște ceva, bătrân și amnezic, ignorant și adesea nepăsător ca să cunoască tot. Dar poate moartea este tot un miracol; locul în care omul ajunge doar puțin mai bătrân, puțin mai amnezic și atât. Bătrânul Om Ilie Șerbănescu, a plecat dintre noi și ne-a uitat pe toți: buni, răi, cunoscuți, necunoscuți… deși nu putem crede că și-a dorit vreodată asta. A atins suprema libertate și eliberare pe care o căutăm în viață, în acest loc în care ele nu există. Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace iar noi, să trăim și să îl pomenim!
Dumnezeu l-a iubit si l-a luat sa nu vada ce va ajunge Romania …