Lady Gaga

În Marea Britanie s-au acordat Premiile Muzicale pentru 2010. Un grandios spectacol a încununat munca de peste an, nu doar a câtorva zeci de vedete, ci a mii de oameni. Industria muzicală britanică este pe cai mari de câteva bune decenii. Nu doar cu alde The Beatles, The Rolling Stones sau The Who – care mai activează încă și acum o săptămână au spart piața vânzărilor în Statele Unite -, ci și cu o apariție recentă, exotică, și care deja face furori.

Lady Gaga, cu toată prezența ei extravagantă și costumațiile ei mai mult sau mai puțin fistichii, atunci când nu sunt și sumare, știe să cânte. Clar și simplu. Știe să cânte, se acompaniază singură la pian, știe să treacă de la un registru stilistic la altul, de la o tonalitate majoră la una minoră, nu doar să-și miște fundulețul, să-și valorifice mișcarea scenică – moștenirea lui Michael Jackson este mult mai complexă decât percepem la o iute ochire – sau să-și arunce brațele în toate părțile. Spectacol total, de foarte bună calitate, și dincolo de aparenta ei extravaganță, de bun-gust. A fost vizibil și audibil mai ales că sute de specialiști în sunet sau scenografie, design vestimentar, jocuri de lumini sau orchestrație au contribuit la un mare eveniment muzical. Cultural. Artistic. Financiar. Se bagă și se scot bani, muzica pop a devenit o industrie. Nu doar în Marea Britanie și Statele Unite.

Într-un cuvânt, așa cum au urmărit-o milioane de telespectatori din întreaga lume – inclusiv România, unde spectacolul a fost retransmis -, Lady Gaga nu a fost deloc gaga, ci o profesionistă desăvârșită. Și aici voiam să ajungem, ca să nu mai bombănim că nu știu ce a zis nu știu cine și că ar fi mai bine dacă nu știu ce ar face. Și tot așa o ținem langa. Și englezii au probleme cu criza. Și americanii au probleme grave cu șomajul – 450.000de noi cereri de şomaj în luna iulie – și francezii se chinuiesc să scape de romii care le produc necazuri. Și cu toate astea parcă nu au uitat să se bucure. Nu doar la meciurile din Champions League, ci, așa, în general. De ce oare?

Să fie din cauză că Emil Boc nu le-a tăiat din salarii? Să fie din cauză că actualul prim-ministru al statului britanic nu a fost huiduit chiar de Ziua Marinei? Să fie din cauză că românii nu mai știu să facă haz de necaz și bombăne și când le este bine? Dar dacă nu e bine deloc și no future nu e o soluție de moment pentru nimeni? Și nici nu putem pleca toții din România, așa cum ni se sugerează cu un cinism nici măcar discret afișat. O să treacă vacanța și concediile și apoi?

Nici Lady Gaga nu poate să ne scoată din această dilemă.