La trei ani de la înfrângerea și fuga rușinoasă a armatei irakiene din Mosul din fața militanților organizației Stat Islamic, al doilea oraș irakian ca mărime a fost eliberat. Premierul irakian, Haider al-Abadi, a proclamat duminică eliberarea Mosulului, în urma unei campanii care a început în octombrie 2016. Este mai degrabă o victorie a noii strategii a Pentagonului, inițiată de fosta administrație Obama: niciun militar american pe linia frontului, în schimbul implicării a sute de consilieri militari (în Irak se află acum peste 5.000 de militari americani) pentru antrenarea armatei irakiene, a polițiștilor și forțelor antitero, plus sprijin aerian împotriva Statului Islamic. Maiorul John Spencer, profesor la Academia West Point, caracterizează cel mai bine această operațiune, pe care SUA o văd aplicabilă și în Afganistan: „război prin procură“.
Premierul șiit de la Bagdad a proclamat eliberarea Mosulului, orașul din care, în 2014, Abu Bakr al-Baghdadi, liderul Statului Islamic, proclama crearea „califatului“. Acum, toți ochii se îndreaptă spre Raqqa, „capitala“ siriană a ceea ce a mai rămas din teritoriul „califatului“. Orașul este înțesat de capcane, liderii jihadiști au plecat de aici și, la fel ca în cazul Mosulului, au lăsat în urmă circa 2.500 de oameni îndoctrinați să moară. Însă orașul este mai mic și „nu va mai rezista mult“, spune Brett McGurk, trimisul special al SUA pe lângă coaliția anti Stat Islamic. Lucrurile nu stau însă ca în cazul irakian. Aici lupta nu va fi dată de o armată națională, ci de forțe ce au agende distincte. Principalul actor sunt Forțele Democrate Siriene, formate în majoritate din Unitățile kurde de Protecție a Poporului (YPG), cele mai eficiente trupe împotriva jihadiștilor din Siria de-a lungul Războiului Civil.
Kurzii sirieni sunt susținuți de SUA, însă sunt amenințați de suspiciunile Turciei, care consideră că YPG are legături cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan, catalogată drept organizație teroristă. De altfel, principalul obiectiv al implicării Turciei în războiul din Siria, prin operațiunea Scutul Eufratului, a fost nu combaterea jihadiștilor, ci împiedicarea extinderii kurzilor la vest de fluviu. Presa guvernamentală turcă vorbește deja despre un acord cu Moscova care să permită Turciei să intre cu trupe în provincia Idlib, într-o zonă controlată de kurzi. De cealaltă parte, kurzii negociază cu SUA și Rusia permiterea accesului forțelor regimului de la Damasc, pentru a crea o zonă-tampon între YPG și forțele turce.
Războiul se duce pentru împărțirea teritoriului sirian, în vederea creării unui embrion statal kurd. Nucleul principal al unui potențial stat se află în Kurdistanul Irakian. Autoritățile de aici au anunțat organizarea unui referendum pentru independență pe 25 septembrie 2017, permis de constituția irakiană. Lobby-ul este puternic: fostul președinte kurd al Irakului Jalal Talabani se află acum într-o vizită în Iran, iar guvernul Kurdistanului Irakian l-a primit pe trimisul american Brett McGurk. Numit și „Lawrence al Siriei“, acesta a declarat că susține dreptul kurzilor la autodeterminare, rezervele sale ținând doar de momentul ales pentru proclamarea independenței.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.