Lăzăroiu: Alianţa PSD-ACD, maximum 40%

Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu estimează că o viitoare alianţă PSD-ACD va obţine un scor electoral agregat de maxim 40%, ceea ce nu poate fi numit un succes, el apreciind această alianţă este ca o centură de castitate pentru liberali şi social-democraţi.

Sebastian Lăzăroiu se întreabă, pe site-ul blogary.ro, ce caută un partid cu 1-2% în sondaje alături de două partide care au peste 20%.

„Este vorba despre resursele mediatice şi financiare pe care PC le pune la dispoziţie spune Lăzăroiu”.

Consilierul prezidenţial se întreabă de ce două partide care în sondaje însumează peste 50% se aliază împotriva unui partid aflat la putere care în sondaje are între 15-18%.

„Un posibil răspuns este că, de fapt, alianţa este o construcţie de imagine menită să dezmembreze actuala majoritate, şi aşa fragilă, înainte de 2012. (…) O asemenea alianţă ar avea şi o majoritate actuală, nu doar viitoare şi ar prelua pârghiile puterii înainte de alegerile din 2012. (…) Cum ar putea să convingă o alianţă cu multe guri de hrănit şi conflicte interne inerente alţi parlamentari sau chiar un partid întreg (UDMR) să intre într-o bucătărie în care e o harabură de nedescris şi în care rişti să primeşti o furculiţă în ochi înainte de a înfige propria furculiţă în plăcintă. Mai ales că trădătorii, sau ultimii veniţi, sunt trataţi tot timpul ca nişte slujnice”, mai spus Lăzăroiu.

Din punctul său de vedere, această construcţie politică nu pare raţională.

„Se opune unui inamic fragil, are costuri mari de împărţire a resurselor, are costuri mari de armonizare a programului politic, polarizează o piaţă media favorabilă opoziţiei şi nu poate tranzacţiona viitorul decât pentru naivi. Eu aş estima că va lua un scor agregat de maxim 40%, ceea ce e evident nu poate fi numit un succes electoral după criteriul enunţat mai sus”, adaugă Sebastian Lăzăroiu.

El a identificat trei puncte comune pentru care înţelegerile pre-elctorale nu au funcţionat în 2004, 2008 şi 2009 – niciodată nu a existat o alianţă formalizată şi pre-negociată a celor care se visau la guvernare, preşedintele era din tabăra cealaltă şi avea prerogativa nominalizării candidatului la funcţia de prim-ministru şi teama de anticipate.

„Alianţa PSD-ACD trebuie să învingă cele trei obstacole şi, de fapt, cel mai important, tentaţia trădării. Alianţa PSD-ACD este o centură de castitate pentru cele două partide importante, PSD şi PNL. Dacă oricare ar dezerta, orice altă construcţie majoritară ar fi posibilă. Crin Antonescu şi Victor Ponta se leagă de catarg, îşi pun dopuri de ceară în urechi, şi confiscă orice obiect tăios al colegilor de partid, Năstase, Vosganian, Fenechiu pentru ca aceştia să nu cedeze şi să taie frânghiile în cazul în care cei doi lideri i-ar ruga să o facă. Românilor li se propune deci o construcţie deloc naturală din punct de vedere politic, dar menită să înfrâneze un instinct natural al politicianului: de a veni cât mai repede la guvernare. Ambalată frumos în cuvinte precum «anti-dictatură», «prosperitate», «viitor luminos», alianţa este doar puţină bormură pusă în ceai pentru a linişti instinctele omeneşti”, este de părere consilierul prezidenţial.

Lăzăroiu mai scrie că nu vrea să fie răutăcios, dar că un străbunic i-a spus că mitul cu Ulise şi sirenele are o versiune mult mai cinică:

„După ce Ulise s-a legat de catarg, şi-a pus ceară în urechi, a aruncat în mare săbiile mateloţilor, pregătit să înfrunte cântecul amăgitor al sirenelor, a văzut dintr-odată, trecând pe lângă, o altă corabie cu mateloţi veseli care îşi făceau de cap cu nişte sirene. Vă puteţi imagina figura lui Ulise?”.