Căutând o soluţie în combaterea bacteriilor mortale, din ce în ce mai rezistente la antibioticele moderne, unii cercetători au apelat la manuscrise medicale antice. Şi o alifie care datează de 1.000 de ani a dovedit că are succes acolo unde, de multe ori, antibioticele moderne nu pot face nimic.
Unele bacterii au devenit foarte rezistente la medicamentele moderne, dezvoltând un biofilm (un agregat de microorganisme în care celulele se alipesc una de alta şi de asemenea se alipesc şi de o suprafaţă) care înconjoară întreaga comunitate bacteriană, protejând-o. Odată ce se instalează aceste grupuri de microorganisme, obţinerea unui agent antimicrobian este incredibil de dificilă.
Ruperea biofilmului necesită concentraţii de antibiotice de o sută până la o mie de ori mai mari decât ar fi necesar pentru bacteriile flotante. În cazuri extreme, poate fi necesară chiar amputarea pentru a se evita otrăvirea sângelui.
„Anticbioticul”, cum îl numesc cercetătorii, a fost găsit într-unul dintre cele mai vechi manuale medicale cunoscute din Anglia medievală, Bald’s Leechbook (Farmacopeea lui Bald, cunoscută şi ca „Medicinale Anglicum”).
Oamenii de ştiinţă au descoperit că un unguent pentru ochi din Farmacopeea lui Bald, format dintr-un amestec de ingrediente naturale – usturoi, ceapă sau praz, bilă de vacă şi vin – poate avea foarte bune proprietăţi antiseptice.
În trecut, această reţetă de unguent pentru ochi a demonstrat că ucide Staphylococcus aureus, bacteria care cauzează infecţii grave, numite adesea în mod simplu infecţii stafilococice. S. aureus sunt bacterii deosebit de rezistente, în primul rând din cauza faptului că pot forma biofilme. Acum, un nou studiu condus de Jessica Furner-Pardoe de la Universitatea din Warwick confirmă aceste rezultate: Chiar şi atunci când bacteriile au format structuri deosebit de robuste, cunoscute sub numele de biofilme, unguentul a fost eficient.
Şi nu numai atât, unguentul pare să lucreze împotriva unor bacterii la fel de rezistente, inclusiv Acinetobacter baumanii, Stenotropomonas maltophilia, S. epidermidis şi S. pyogenes – care pot infecta răni, pot forma biofilme şi pot deveni rezistente la antibiotice.
„Credem că este deosebit de promiţător pentru tratarea infecţiilor piciorului diabetic”, a declarat pentru CNN microbiologul Freya Harrison de la Universitatea din Warwick.
S-a observat însă că ingredientele alifiei funcţionează cel mai bine ca un agent antimicrobian numai în forma finală. Când cercetătorii au separat sau au purificat fiecare element, acestea nu au fost nici pe departe la fel de eficiente în uciderea tulpinilor bacteriene. În acest nou studiu, de exemplu, vinul a arătat o eficacitate antimicrobiană scăzută pe cont propriu, fie pentru bacteriile flotante, fie pentru biofilme. Dar când vinul a fost scos din reţeta unguentului, s-a constatat o scădere drastică a eficacităţii compusului împotriva biofilmelor de S. aureus. La fel s-a întâmplat şi cu celelalte ingrediente, ceapa şi bila au arătat o activitate antibacteriană redusă atunci când au fost testate singure, dar, ca ingrediente în compusul întreg, au fost foarte eficiente.
Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că în viitor, crearea de antibiotice din produse naturale ar putea fi îmbunătăţită prin studierea combinaţiilor de ingrediente.
@Exasperat: super amanunte! Boi sunt in exces, doar bilele nu prea, au inchis mai toate fabricile de rulmenti cu…bile?! Pana la urma, sa putem scapa de ineficientele buline care, cica trateaza…ciuciu, vom relua si naturistele dar nu inainte de a trata pamantul tarii cu ingrasaminte chimice dubioase?.
Produsele de sinteza, oricat de rafinate si complexe tehnologic, pot egala cu greu, ori deloc, sinergismul compusilor din natura. Frecvent, chiar industria de produse naturiste, izoleaza substantele din natura pe care, pe baza unor experimente de laborator si modelari pe calculator, le considera medicinal potente si responsabile de vindecari. Practica insa arata adeseori, ca un leac natural este cu atat mai eficace cu cat este mai putin procesat, mai aproape de starea naturala, in sinergism cu intreaga constelatie de substante puse acolo de mama natura. Un motiv in plus pentru industria medicamentelor de sinteza de a discredita naturopatia intrucat nu pot prezerva pe termen lung proprietatile medicinale si potenta substantelor naturale pentru productia de masa.
Farmacia naturii este fantastica, inepuizabila, dar nu doar ca am uitat-o, ci vrem s-o distrugem cu totul.
Unul din marii antropologi ai secolului XX, Claude Levi Strauss, in studiile sale asupra societazilor asa-zis primitive, a descoperit cu uimire ca, de ex., idigenii cunosteau in jur de 300 de varietati ale unor specii de plante si proprietatile acestora, acolo unde botanistii consacrati ai vremii abia deosebeau cateva. Suntem cu totul rupti de natura, nu mai comunicam, nu mai rezonam, natura nu ne mai spune mare lucru; ne-am izolat plini de aroganta intr-un univers artificial distructiv, tot mai toxic.
Pentru cei care clameaza reluarea producerii polidinului: ingredient de baza era bila de bou!