Lecţia Olguţei Vasilescu pentru Liviu Dragnea

Spre deosebire de marea majoritate a analiştilor politici, eu nu văd în gestul Olguţei Vasilescu de a se retragere din nominalizarea pentru postul de ministru altceva decît un fapt de responsabilitate, de bun simţ, lucruri din ce în ce mai rare la un politician român. Nu văd aici nimic altceva decît o lecţie pentru orice om politic, dar mai ales pentru Liviu Dragnea!

Practic, Olguţa Vasilescu, parlamentar cu 19 ani de experienţă, aleasă primar al Craiovei în două rînduri, ajuns chiar ministru în toate cele trei guverne PSD-ALDE, trecută chiar prin arestul „Beciului Domnesc”, a înţeles să nu pună în dificultate partidul din care face parte, expunîndu-l unui scandal continuu după refuzul lui Klaus Iohannis de a o numi în funcţia de ministru al Transporturilor şi în cea de ministru al Dezvoltării.

A acceptat să intre în acest joc periculos, declanşat de preşedintele României, cît timp a crezut că acest lucru foloseşte PSD-ului în bătălia electorală, iar cînd a constatat că partidul nu o foloseşte decît pentru un război mediatic a renunţat, lăsînd locul altei nominalizări şi, implicit, pentru a pune capăt acestui conflict ce părea să nu se mai termine.

Orice om întreg la minte ar fi făcut exact ca Olguţa Vasilescu. De ce să fie circar într-o astfel de politică, din moment ce cariera şi chiar viaţa sa nu se încheie aici şi nici nu se cutremură munţii dacă ea nu va mai fi ministru? Din toate aceste motive, gestul de retragere al Olguţei Vasilescu mi se pare unul absolut normal!

Cel care are de învăţat cel mai mult din lecţia Olguţei Vasilescu este însă Liviu Dragnea. Preşedintele PSD are o cu totul altă mentalitate: el s-a ambiţionat să stea cocoţat în fruntea Camerei deputaţilor, deşi mulţi, între care şi noi, l-au avertizat că acea condamnare pentru Refrendum, chiar aşa politică fiind, va antrena în jurul partidului un vîrtej care va face praf şi pulbere succesul fulminant de la alegerile din 2016. Iată, de pildă, ce scriam noi în „Cotidianul”, imediat după exit-pool: „Cu puţină luciditate, Liviu Dragnea însuşi ar trebui să-şi dea seama la ce risc imens se expune, atît din cauza condamnării pentru Referendum, cît şi în perspectiva unei noi condamnări în dosarul Bombonica. Am scris de atîtea ori aici că prima lui condamnare are toate ingredientele unui proces politic, însă acest fapt nu schimbă prea mult datele problemei decît dacă acea sentinţă ar fi desfiinţată, de pildă, la CEDO. Altfel, oricine va striga în gura mare că România are ca prim-ministru un condamnat penal!” (https://www.cotidianul.ro/liviu-dragnea-risca-sa-faca-praf-si-pulbere-rezultatul-teribil-al-psd/).

Spre deosebire de Olguţa Vasilescu, Liviu Dragnea a ţinut-o langa pe a lui, chiar şi după condamnarea în primă instanţă în cel de-al doilea dosar, care, în 2016, era doar o posibilitate. A vrut să rămînă preşedintele Camerei deputaţilor şi nu a renunţat niciodată la visul de a fi Prim-ministru, devenind o adevărată ţintă piept nr. 6, ca în armată, pentru toţi adversarii politici ai PSD. În locul unei retrageri strategice din funcţia din Parlament, lui Liviu Dragnea i-a intrat în cap ideea că ar putea fi chiar Preşedintele României!

Cu totul alta ar fi fost situaţia PSD dacă Liviu Dragnea ar fi înţeles că imediat după alegerile din 2016 era deja pe tobogan, la fel ca în situaţia descrisă de Mihai Eminescu în ultimul său articol din „Timpul”: „Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie”.

Din cauza lui Liviu Dragnea, care a redus toate interesele partidului la limita propriilor sale interese, PSD n-a putut să respire un aer proaspăt, neviciat, în care personalităţile partidului să se manifeste liber, n-a apărut nimeni care să fie pregătit pentru postul de Prim-ministru sau pentru o candidatură cu şanse mari la prezidenţiale. Liviu Dragnea trebuia să fie totul: şi Prim-ministru, şi Preşedintele României!

Uriaşa lui ambiţie de a nu ceda nimic, de a se vedea miezul din dodoaşcă, a sufocat partidul, generînd chiar în interior revolte, mai mult sau mai puţin justificate, care au slăbit forţa celui mai mare partid chiar atunci cînd s-a aflat la guvernare, adică atunci cînd a deţinut Puterea. Că recunoaşte sau nu, toată mişcarea #Rezist i se datorează lui Liviu Dragnea şi ambiţiei sale de a fi mereu în ochiul uraganului! Şi tot din cauza lui, nu s-a putut adopta necesara Lege privind amnistia şi graţierea, nu s-au putut adopta în linişte Legile Justiţiei, căci opinia publică a crezut mereu că toate acestea sînt pentru „scăparea” lui Liviu Dragnea.

Spre deosebire de Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu a văzut că numele său este generatorul unui scandal continuu şi a renunţat să fie păpuşă în mîinile combatanţilor şi s-a retras. Poate că n-ar fi făcut-o (ştie toată lumea cît de bătăioasă este chiar şi în cele mai teribile confruntări) dacă Liviu Dragnea ar fi decis suspendarea lui Iohannis atunci cînd întreaga opinie publică vedea această decizie ca fiind una firească. Dar Liviu Dragnea avea propriile sale jocuri şi înţelegeri, exersate din vremea cînd tăia porcul în curtea lui Coldea, în prezenţa Codruţei Kovesi, pe care o alerga cu o bucată de şorici, în speranţa că-i va închide dosarul Tel Drum!

Nu mor eu acum de grija PSD sau a lui Liviu Dragnea, dar mi-e teamă că toate previziunile noastre din acel editorial citat mai sus nu numai că sînt pe cale să se adeverească, ci chiar s-au împlinit. Trei ani din acest mandat la Putere al PSD s-au scurs, iar semenele arată rău pentru membrii şi susţinătorii acestui partid.

Auzim acum iarăşi acel cîntec de lebădă care-i gîdilă măgulitor urechile lui Liviu Dragnea, potrivit căruia nu se poate ca PSD, cel mai mare partid din ţară, să nu aibă candidat la Preşedinţia României. Aşa o fi, dar eu ştiu că, în afara lui Ion Iliescu, PSD n-a reuşit să dea vreun alt Preşedinte al ţării, chiar dacă a fost mereu cel mai mare partid!

Mi-e greu să cred că, în situaţia actuală, tocmai Liviu Dragnea ar fi în stare să schimbe macazul istoriei! Nu are nici anvergura, nici vocaţia unui asemenea destin, ci doar o imensă capacitate de a pîrjoli totul în jur: şi buruienile, dar şi trandafirii!

Iată cîteva lucruri pe care Liviu Dragnea le-ar putea învăţa din lecţia Olguţei Vasilescu: o retragere la timp din faţa glonţului îţi poate oferi şansa unei victorii viitoare, în timp ce un eroism prostesc îţi poate conferi doar o cruce într-un cimitir al istoriei.